Nasterea bebelinei mele scumpe

Trecuse 3 ani de cand eu si sotul meu ne casatorisem. Eu imi doream foarte mult un bebe, el asa si asa. Dar l-am convins si coincidentza a facut sa raman gravida chiar in septembrie, luna in care ne-am casatorit.
Am fost extrem de fericita cand am vazut testul pozitiv. Nu va spun ca am facut cam 4, sa fiu sigura, dar toate iesise pozitiv. A fost prima luna in care am incercat, dar Dumezeu ne-a ajutat.
Primele 3 luni au fost cam grele cu gretzuri destul de urate. Nu pot uita dimineatzile cand mergeam la munca si vomam pana si apa care o bausem, dar eram fericita, avem in burtic bebele care mi l-am dorit atat.
A venit si luna ianuarie, cand am fost la ecograf si surpriza, ne-au spus ca vom avea o fetitza. Eu am crezut in tot acest timp ca era baiat. Dar nimic nu conta decat ca o sa am o printesa mica si scumpa. Abia asteptam sa o vedem.
Lunile au trecut si am ajuns in luna mai, atunci a fost momentul cand am ajuns la decoratul camerei pt bebelina. Nu va spun ce emotzii m-au cuprins. De fiecare data cand ma trezem si vedeam totul mi se parea ca este un vis. Dar era realitate si in curand avea sa vina bebelusha mea cea scumpa.
Intr-o zi de luni 12 iunie, am avut o surpriza, am elimitat dopul gelatinos dupa-amiaza si steam ca marele eveniment avea sa se intample curand. Am inceput sa am contractzii dar erau neregulate, si intr-un final am adormit.
A doua zi in schimb cand m-am trezit contractziile erau din ce in ce mai puternice si la 12.00 pm am hotarat sa mergem la spital. Eu nu eram atat de increzatoare stiind ca aici nu te opresc daca nu ai dilatatzie cel putin 3 cm.
Am ajuns la spital, cu frica si emotzii mari in suflet. Surpriza eram dilatata 3,5 cm deci ramanem in spital. Erau cu mine sotul si mami.
M-au dus in sala de nasteri unde stateam singura. Era o camera ca la hotel f frumos amenajata. La ora 2 a venit doctora si mi-a rupt apa. Nu va spun ce durere a fost, am spus ca mor. Dar asta pt ca doctora mea avea un stil de te scotea din minti. Dupa asta am ramas cu o asistenta atat de dragutza care a stat cu mine pana la ora 19.00. M-a intrebat daca vreau sa merg in Jacuzzi pt ca aveam in baie (zicea ea ajuta la contractzii). Bunnn....am intrat la inceput a fost bine adica pt 5 min, dupa care am simtit ca ma rup in doua, am avut o contractie atat de mare, am cerut sa fiu scoasa de acolo si dusa in pat. Aaaa si neaparat sa vina cineva sa-mi dea epidural ca nu mai puteam. Zis si facut, mi-au pus la inceput intravenous si apoi epiduralul. Injectia aia in spate doare asa si asa, oricum suportabil. Culmea a fost ca la mine nu prinsese decat pe o parte, pe dreapta simteam niste dureri groaznice. Anestezistul a revenit si mi-a bagat inca o doza, apoi a fost super nu am mai simtit nimic, nimic. La ora 6 eram dilatata 9 cm. Mi-ai zis atunci nu avea sa mai dureze mult, sigur la ora 8 sunt gata. Dar de unde??? Bebelina mea era situata sus, si au trebuit sa-mi bage pitocin sa coboare. Numai ca la ora 8 era inca sus si eu eram dilatata 10 cm+.
Nu va spun ca avenit o alta asistenta mai in varsta si tare ciudata. La ora 20.45 am inceput sa imping. Si am impins pt vre-o jum de ora timp in care faimoasa asistenta tot zicea vad capul, vine. Imi zicea nu va dura mult…….vine si doctora vorbeste ceva in soapta cu asistenta si pleaca. Si am impins si tot impins pana l aun moment dat cand asitenta se gandeste sa-mi dea pauza. Si mi-a dat pt 15 min revine si-mi zicea hai impinge, si pleaca si vine peste mai mult de jum de ora. Am inceput sa plang si-mi ziceam “Doamne unde sunt??? In ce capat de lume, se se poarte asa?” Si vine si D-na asistenta la mine ma vede ca plang si-mi zice…doctora are o cezariana un bebe e in pericol al tau nu e. E o singura doctora la 7 gravide. Am innebunit cand am auzit dar nu aveam ce sa fac. Intr-un final la 23.30 apare si medicul, si-mi zice vestea care avea sa ma termine, bebe este situat sus, eu cand imping ea aluneca in interior, dar pt ca am impins atat de bine am scapat de cezariana dar nu si de FORCEPS, fiind singura cale ca bebe sa iasa. Am inceput sa plang spunand ca nu vreau asa ceva, dar nu exista alta cale. In momentul in care mi-a bagat forcepsul am crezut ca mor nu de durere pt ca nu simteam nimic , ci de ingrijorare pt bebelina mea, sa nu i se intample ceva. Nu va spun ca doctora a spus ca doar o apuca pe fata cu forcepsul sa nu mai alunece in sus si eu o voi impinge afara, de fapt ea a scos-o cu forcepsul din prima. La ora 23.55 in data de 13 iunie a venit pe lume printzesa mea. Mi-au pus-o in bratze am simtzit cea mai mare bucurie din viata mea. Era asa de frumoasa, mi-au luat-o apoi sa o cantareasca sa o curetze. A cantarit 3.058 gr si 50 cm. Era perfecta, doar ca din cauza forcepsului a avut o pata rosie pe fatza care i-a disparut la 2 zile dupa nastere.
Calvarul a fost dupa pt ca m-am rupt (am avut ruturi de grad 4), m-au cusut pt o ora si jum, am zis ca innebunesc. Au urmat 2 sapt de groaza cu niste dureri ingrozitoare, dar o aveam pe ea pe bebelina mea. Am uitat sa va zic ca o cheama Nicole Evelyn si seamana cu mami a ei. Este cea ma frumoasa bebelina, si eu sunt cea mai mandra mamica din lume. Gogoasha mea este cuminte iar cand se uita cu ochii ei mari la mine, ma topesc toata.Tati este si el super fericit.
Poate va intrebati daca mai vreau un bebe, sincer nu stiu poate. Daca inainte eram 100% sigura acum nu prea sunt. Poate cu trecerea timpului voi uita, cine stie. Am depus intre timp o plangere la spital vis-à-vis de modul cum m-am tratat Vom vedea ce va fi.
Eu va doresc tuturor numai bine, nastere usoara si mai ales bebei sanatosi, asta e cel mai important. Sper sa nu va fi speriat experienta mea, fiecare nastere este unica. Curaj totul va fi bine.
Acum ca am impartasit experienta mea cu voi ma simt mult mai bine.




Diana de Nicole Evelyn (13 Iunie 2006)

lorelei_19 spune:

Sa-ti traiasca micutza Nicole si sa creasca mare si sanatoasa. Uff, prin cate-ati mai trecut ...

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

mayaione spune:

Sa-ti traiasca fetita si sa va bucurati amandoi de ea! Dar la ce spital ai nascut si ce doctor te-a asistat? Bine ca acum sunteti sanatoase amandoua si ca ai fost curajoasa, eu m-as fi panicat rau. Ma rog cand o fi sa nasc sa nu fie prea multe in ziua respectiva, daca se poate decat eu.

sanziana72 spune:

Felicitari pentru o fetita dulce si sa va traiasca!
Totul e bine cand se termina cu bine.
In ceea ce priveste bebe 2 cred ca cu timpul iti vei schimba parerea si il vei vrea din nou 100%. Mai ales ca o nastere nu seamana cu alta, nici macar la aceeasi mama si in general prima e cea mai grea.

Sa cresteti mari si frumosi!



Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina... Poze

Dragostea ne-a fost data ca sa invatam sa ne depasim egoismul, sa invatam sa ne pese mai mult de altcineva decat de propria fiinta.

arleena spune:

draga Diana sa aveti parte numai de bucurii alaturi de Nicole Evelyn (si sa fie cu noroc 13-le).
cat priveste experienta ta...fff neplacut.....bine ca nu aveti probleme nici una din voi. vara-mea mi-a povestit despre o prietena de-a ei care e tot in canada si din nefericire la ea copilul a ramas cu handicap in urma nasterii cu forcepsul(desi ea a insista sa faca cezariana ca mai facuse una in romania - era sa moara si ea la nastere) si a dat in judecata spitalul/medicul si dupa 5 ani a castigat procesul vreo 2mil de canadieni dar ce bucurie ii pot aduce banii aia??/
asa ca ma bucur ca voi sunteti bine....

de ALEX (8 mai 2006)
POZE

www.dropshots.com/arleena" target="_blank">Filmulete

karina1976 spune:

Felicitari pentru bebelina!
Sa creasca mare si frumoasa, sanatoasa sa fie.



karina1976

"Doamne, ajuta-mi sa nu uit!"

Marox spune:

Felicitari pentru fetita, sa traiasca si sa fie sanatoasa!

Stii ce mare e coincidenta cu nasterea lui Alex? DPN-ul era pe 2 iulie. Dar cum mie mi se intimpla muuuulte lucruri pe 13 chiar ma intrebam daca n-o sa fie. Dar pe 12 nici urma de contractie, asa ca-mi ziceam ca sigur n-o sa nasc a doua zi.

In dimineata de 13 am descoperit niste pete maronii, ca de ciclu (spre sfirsite), mi-am zis ca sigur mi s-au fisurat membranele si trebuie sa merg la control. Acolo m-au monitorizat si m-au intrebat daca am contractii. Nope! "Dar sinteti dilatata la 2". Si cum locuim la vreo 30 km de clinica am zis ca ma interneaza. Una din moase mi-a facut un control a naibii de dureros, cica sa porneasca nasterea, apoi m-au trimis la plimbare in parc. La 8 seara, cind m-am intors, aveam dureri suportabile, ca de ciclu, dar dilatatia la fel. Mi-au zis ca nu nasc in seara aia...ufff, scapam de 13 iunie! Pe sot l-au trimis acasa. Iar dupa o ora eram dilatata la 4, m-au bagat in sala de nasteri si au inceput sa-l sune pe sot sa vina inapoi! Epidurala m-a durut mai tare ca toate contractiile avute pina atunci. Dar dupa aceea...ce usurare...

Lucrurile s-au complicat cind a trebuit sa imping. Moasa imi zicea ca e foarte bine cum fac, dar eu ma epuizam. La un moment dat am sesizat doctorul cu moasa ca susoteau ceva si l-au scos pe sot din sala, mie mi-era indiferent ce se intimpla, voiam doar sa scap. Doctorul imi zice ca o sa-mi faca ceva ca sa pot naste mai usor, eram cu ochii inchisi si nu-mi pasa, doar pe urma, brusc, am auzit tipatul puternic al copilului. Era ora 2.01, simbata 14 iunie 2003. Alex avea 3.190 kg si 48.5 cm.

Moasa mi-a zis ca am impins foarte bine, i-am spus ca nu aveam impresia asta si mi-a raspuns "Sa nu credeti ca din cauza asta am folosit forcepsul, ci pt ca aveti bazinul prea ingust". Ha?!!!! Mie nu-mi spusese nimeni asa ceva!!! Ma rog, poate ca a fost mai bine ca n-am stiut ce aveau de gind sa faca, oricum nu as fi avut cum sa ma opun.

Important e ca Alex a fost bine, am avut si cusaturi care au trecut. Si dupa cum vezi la semnatura, aproape doi ani mai tirziu am mai trecut printr-o nastere naturala, dar n-a mai fost nevoie de forceps. Asa ca, mult curaj!