Nasterea lui Rares 02.08.2004

Sa incepem cu inceputul.
Imi placeau de mult timp copii, de pe la vreo 18 ani, insa m-am casatorit pe la 26, si tot in acel an am ramas si insarcinata.
In 13 decembrie 2004 eram programata la medicul ginecolog sa vad de ce-mi intarzie ciclul, imi era frica sa nu am vreun chist sau ceva de genul asta. Teste de sarcina mi-am facut vreo 4, dar numai 1 a iesit pozitiv. D-na doctor nu vedea nici o sarcina sau nu era sigura. Am mai asteptat o luna, timp in care nu suportam sa se fumeze langa mine, dar eu fumam si nu aveam nimic. A doua luna cand merg la control, d-na doctor vede gemeni, am ramas afis ptr. ca nu aveam in familie antecedente. Eu m-am enervat pe aceasta d-na doctor, dar am aflat ca de luna urmatoare va reveni din concediul de ingrijire copii o alta doctorita la care mai mergeam din cand in cand. Zis si facut.
Din a treia luna am mers regulat la doctor, copilul era bine, eu la fel. Toate bune si frumoase pana la 5 luni cand imi spune ca este fetita, dar instinctul matern imi spunea ca este baiat, bineinteles in lunile ce au urmat a vazut tot baiat.
A inceput vara, afara cald, eu multa. Si a venit ziua de joi 28.07.2004, eram in 38/39 de saptamani, ma apuca harnicia si iau jos perdelele de la balcoane, le spal, spal geamurile, pun la loc perdelele cocotata pe sus. Atunci totul era in regula, insa dimineata cand m-am trezit nu imi vedeam minile si picioarele de umflate ce erau.In consecinta o sun pe doctorita care ma cheama la spital. Bagajul era facut il iau, ma urc la volan si tai-o dupa sotul meu la servici, si hai cu totii la spital.
La internare mi se fac consultatiile de rigoare, tensiunea era putin mare, mi se da tratament, ma instalez in salon unde era o viitoare mamica care mai avea acasa inca 3 copii. Bineinteles ca am bombardat-o cu intrebari : cum incepe travaliul, cum sunt durerile si toate cele.Dupa o noapte de nesomn in spital (nu pot sa dorm cu lumina in camera si neonul din cutre batea pe patul meu) mi se ridica tensiunea, primesc pastila ptr. tensiune si sunt anuntata ca daca intr-o ora nu-mi scade mi se face cezariana. Ma imacientez putin caci nu doream asta, dar daca era musai ce sa-i faci. Am avut noroc ca mi-a scazut tensiunea. A treia zi in spital, duminica ma apuca cu dureri de sale, de nu ma vad, imi pun un indometacin sup. ca doar mi-a trece, dar nu si-a facut efectul. Primeam vizita dupa vizita de la familie, cunoscuti, dar nu puteam manca, imi si era rusine de ei, dar asta e. In aceasta zi sotul meu a ales numele pentru copil -GEOREGE, caci eu eram cu RARES de vreo 5 ani in minte. Nu stiam ca organismul mi se pregateste incet-incet. Spre seara simt niste dureri pe sub burta, urmaresc intervalul la care le simt 15 - 15 minute, mie mi s-a spus ca travaliul incepe cu dureri din ora in ora si apoi mai putin. Ii spun asistentei, care imi arunca un raspuns ca este travaliu fals si ca nu stie cum e cel adevarat. Cand merg la baie observ ceva gelatinos pe lenjerie, bineinteles ca m-am prezentat la camera de garda sa spun ce si cum, dar ea ma trimite sa ma culc, ca oricum nu nasc decat dupa 48 de ore. Eu execut. Insa noaptea la 1,15 incepe calvarul: simt o durere insuportabila sub burta, stau cu ceasul in mana, trec 4 min., iar apoi incep contractiile din 2 in 2 minute iar durerea ma tinea cam 1 minut si jumatate. Iar merg la camera de garda, bineinteles ca asist. dormea, dar a facut efortul sa se trezeasca, sa cheme medicul de garda sa ma consulte, cand sa ma urc pe masa mi se rupe si apa. Merg in sala de travaliu, al meu sot si-a facut aparitia, imi ridica moralul, dar degeaba ca asta nu ma ajuta cu nimic. Moasa nu dorea sa o sune pe doctorita mea, mai urla si la mine sa nu tip, probabil nu reusea ea sa doarma, dar nici nu am lasat-o, i-am spus vreo doua de a venit si s-a postat langa mine. Ajunge si doctorita mea, ma consulta, incepea sa se inverzeasca lichidul, copilul inca era bine, nu ma dilatam cat trebuia, durerile erau groaznice, nimic din povestile altor mamici nu era la fel. Pe la 6 dimineata sunt anuntata ca mi se face cezariana. De atunci incolo parca nu ma mai durea nimic, probabil de panica.
Intru in blocul operator, can am vazut cate pers. erau acolo si cum fiecare isi facea treaba lui binedefinita m-a apucat groaza, intr-un minut mi-am revazut viata pe dinaintea ochilor, si ma intrebam intr-una daca voi ajunge sa-mi vad copilul. Am inceput sa ma rog la Dumnezeu, si pauza.....
Aud voci, a sotului si a prietenei mele, dar nu ii vad, incep incet-incet sa disting lumini si umbre si uite-i ii vad. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa vad daca mi s-au desumflat picioarele, nu le recunosteam asa . Realizez ca am nascut si repede intreb daca au vazut copilul, daca este sanatos, daca are tot ce-i trebuie. Ei imi raspund ca este sanatos, are de toate, dat este cam negru. Fie el si mai negru, bine ca este sanatos. Incep iar vizitele rudelor si prietenilor, toti vedeau copilul numai eu nu. Spre seara d-na anestezista se prezinta cu mogaldeata mea in brate. Era mic, nu mai era atat de negru, era cel mai frumos bebelus pe care l-am vazut vreodata, ca doar era al meu.
La maternitate iar am trecut prin cateva patanii, ba ca este copilul bolnav, ii fac o groaza de investigatii, dar el era sanatos, inafara de o mica anemie.
Eu in schimb iau infectie de spital imi supureaza operatia, dar nu ma prea interesa pe mine din moment ce stiam ca Rares este bine.
Dupa vreo 10 zile in spital am plecat acasa. Si eu vreo 7 sapt. mergeam la pansat si scos ser din operatie.
Rares acasa era in centrul atentiei, bunicul sau (tatal meu)nu isi incapea in piele de fericire ca are nepot (singurul).
Cu ajutorul familiei si a unei bune prietene am trecut peste ce a fost mai greu. Rares si azi este foarte atasat de prietena mea, probabil simtea caldura ei sufleteasca.
TOATE AU TRECUT SI SUNTEM MARI SI SANATOSI.SI FACEM IN CURAND 2 ANISORI[/blue]

lorelei_19 spune:

blaganadia, sa-ti traiasca puiutzul si sa creasca mare si sanatos. Palpitanta poveste

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

szivarvany spune:

Sa-ti traiasca Rares si sa va aduca numai bucurii
Si te astept la mamici aspirante din nou

Semneaza : fetele din Parcul Magnoliei

Si`acum o poza cu copiii oradeni
http://community.webshots.com/photo/439300887/2098277420059491989KXLUYi




Daria & Giulia (2004 08 16)

blaganadia spune:

Va multumesc fetelor, si ai vostrii sa fie sanatosi. Daria, la mai mare si sa mai stea Giulia cu Rares in carut.

Mirunaa spune:

blaganadia, si eu sunt o mamica de Rares

Sa-ti traiasca baietelul si....poate vine si o fetita

Toate cele bune!

sanziana72 spune:

Felicitari pentru o nastere cu atatea peripetii.

Sa traiti si sa cresteti mari!



Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina... Poze

Dragostea ne-a fost data ca sa invatam sa ne depasim egoismul, sa invatam sa ne pese mai mult de altcineva decat de propria fiinta.