"Am rau de matematica..."

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

"Am rau de matematica..." | Autor: grati.ela

Am initiat un studiu numit poate dur : "Am rau de matematica - o fobie postdecembrista", incercand sa caut adanc ruptura care i-a trecut pe elevi si studenti de partea cealalta a rigurozitatii matematice. A fost extrem de greu sa-i determin sa vorbeasca deschis...Din cele peste 100 de referate am ales un pasaj:
"...apartin generatiei sacrificate in numele bunastarii, sunt un copil abandonat in bratele bunicilor, bonelor, a pedagogilor din internate, sunt o investitie paguboasa...parintii, in incercarea de a masca absenta lor, m-au dopat cu meditatii, cu armate de profesori...Au asteptat sa le intorc efortul inzecit dar nu au aflat ca am si eu limitele mele, traumele mele, dorurile mele...Si chiar asa, mi-e dor de mama primului an de scoala care citeste enuntul unei probleme de matematica..."
Vin cu dorinta de a incerca sa discutam deschis despre ceea ce genereaza refuzul de a invata, numit dragut de catre studentii mei "gastroenterita academica", si invit aici si pe cei care dispretuiesc profesorul roman.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

denizel spune:

quote:
Initial creeata de grati.ela

"...apartin generatiei sacrificate in numele bunastarii, sunt un copil abandonat in bratele bunicilor, bonelor, a pedagogilor din internate, sunt o investitie paguboasa...parintii, in incercarea de a masca absenta lor, m-au dopat cu meditatii, cu armate de profesori...Au asteptat sa le intorc efortul inzecit dar nu au aflat ca am si eu limitele mele, traumele mele, dorurile mele...Si chiar asa, mi-e dor de mama primului an de scoala care citeste enuntul unei probleme de matematica..."

Vin cu dorinta de a incerca sa discutam deschis despre ceea ce genereaza refuzul de a invata, numit dragut de catre studentii mei "gastroenterita academica", si invit aici si pe cei care dispretuiesc profesorul roman.

Mie mi s-a cam facut pielea gainii cand am citit pasajul pus de tine :(. Nu cred ca exista o definitie mai buna a esecului ca parinte...
O explicatie pentru refuzul de a invata sa fie protestul?

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitzã" :)) - din jurnalul unei mãmici de bãietzel.

Mik spune:

Mi se pare ca ar trebui discutate 2 lucruri distincte :
- capacitatea de a intelege matematica (ceea ce e pus in titlu)
- non-adecvanta intre personalitatea:capacitatile tinerilor si parcursul lor in scoala/universitate (ceea ce e scris in corpus topicului).

Cele 2 nu sunt corelate, cel putin din punctul meu de vedere.

Mik.

grati.ela spune:

Avand ca punct de plecare matematica, intentia mea este sa discutam despre ceea ce genereaza refuzul de a invata. Sa vedem care sunt cauzele care duc la generalizare: "am rau de-nvatatura".
Ca teme de dezbatere:
1. rolul profesorului: modalitati de expunere a lectiilor, de atragere a elevilor la dezbateri; greseli frecvente...
2. rolul parintelui: experiente pozitive, greseli...
3. rolul psihologului scolar
4. motivarea elevilor
5. asteptarile parintilor vs. capacitatile copilului
Observ ca sunt multi cei care critica sistemul de invatamant romanesc, profesorul in mod special, dar ar fi util sa incercam sa schimbam ceva. Sau macar sa ne dam seama punctual ce nu merge.

DARAEL spune:

Nu vreau sa-ti tai avantul tineresc, dar vreau sa te atentionez ca tu doresti cel mai greu lucru pe Pamant:

Sa schimbi inima cuiva !

Cum poti reusi, ce tehnici trebuie sa puni in practica, cum sa abordezi acest subiect..... eeeee...... e mult de spus si, din pacate, nu cred ca vei afla inainte ca acest subiect sa se transforme intr-o polemica pro si contra profesori, pro si contra sistem de invatamant, pro si contra dorintelor elevilor.......

Revenind la ceea ce te intereseaza pe tine, vreau sa-ti spun cu ce e bine sa incepi: cu bunul simt, cu buna cuviinta, cu buna crestere...... iar daca vei pune la temelia actului invatarii aceste lucruri, vei vedea ca poti face ceva si, daca nu vei transforma lumea, macar vei ajuta unu, doi sau o suta de copii.....

Altfel, vei cladi pe nisip !

Evident, aceasta este o opinie proprie si personala si trebuie tratata ca atare !

Succes oricum !

Adrian
www.geocities.com/dara2el/" target="_blank">My page + 6 tehnici in asteptarea lui BB mic

Rufus spune:

Eu inteleg asa: asta e ste un subiect atat de important, incat nici macar nu stiu cu ce sa incep. De aceea o sa scriu in etape, pe masura ce discutia avanseaza. O sa incep insa cu intrebarea: de ce insisti, grati.ela, pe un alt subiect foarte dureros, anume pe parerea (critica, cu sau fara temei) despre profesori, din moment ce acest lucru se discuta separat? Nu vad (eu, desigur) legatura, mai mult, se poate devia sensul, care pe mine mai intereseaza mult.

poze multe cu noi

grati.ela spune:

Repet, aici doresc sa purtam discutii constructive. As fi putut sa scriu aceste randuri si la subiectul "Greva..." dar m-am temut sa nu obtin un melanj de ranchiuna, replici, polemici...
Tot pe parcurs (sper ca va exista!) va voi mai strecura pasaje din lucrarile studentilor mei.

Elise spune:

grati.ela,
pt. mine personal liceul in Bucuresti a fost pur bacovian.
N-am avut niciodata nici o problema cu invatatul in sine, dar as fi preferat de mii de ori sa invatz de acasa...
Din parc...
Din bar.
Sau de oriunde altundeva, nu din banca!
Si nu de sub nasul unor profesori cu atitudine congelata si care ne supravegheau mergind printre rinduri cu mainile la spate...stil gardian, asa.

La liceu pur si simplu URAM sa merg.
Norocul meu ca nu am facut toti cei 4 ani in RO, altfel probabil depasea pragul rezistentei mele la intemperii si ramineam pe la 10 clase...

Nu pot spune ca m-a marcat ceva anume.
Era vorba de atitudine pur si simplu.
Singura data cind am vazut vreo tresarire umana la profii de mate si fizica (materiile principale) a fost dupa un cutremur.
Stateam toti in curtea scolii, asteptind o replica a seismului.
Cladirea scolii era destul de subreda.
La un moment dat m-am furisat in scoala, la etajul 2, pe scari, sa fumam - eu si citiva colegi.
Au venit dupa noi, sa ne scoata afara.
Unul dintre cei cu care eram a remarcat, surprins: "Uite, totusi, ca le pasa!!"
Altul: "Da, nu vor incidente..."

Eram la o virsta la care probabil cu o vorba buna sau 2 ar fi facut ce vroiau cu noi - ei, vorba aia buna n-am prea auzit-o niciodata....
Ne-ar fi topit instantaneu tzepii de adolescenti rebeli.
N-a fost sa fie.

Am resimtit asta si in facultate, uneori, dar nu la fel de pregnant.
Acolo era totusi ceva mai democratic, exceptind tangentzele cu profa de conta.
Si nici nu ma duceam zilnic, ci doar cit sa imi iau examenele...

Elise

copiloi spune:

Motivatia pentru invatatura se formeaza nu din clasa I, ci in primii 7 ani de viata. Un copil crescut intr-un mediu diversificat si armonios , un copil care invata de mic ce-i aia muzica, ce-i aia natura, ce-i teatrul, cu siguranta va avea mai mult drag de carte decat unul care stie cel mai bine ce-i aia play station, de exemplu.
Unui copil trebuie sa i se formeze curiozitatea (caci invatarea este un mod de satisfacere a curiozitatii, nu?), el trebuie invatat sa puna intrebari, dar in aceeasi masura, trebuie sa se stie sa i se raspunda la intrebari !

Si nu in ultimul rand (cu toate ca ar fi multe de zis, ma opresc depcamdata aici) copilul trebuie invatat de mic ce-i aia disciplina. O disciplina in lucururi prozaice, de zi cu zi, implica si o disciplina mentala, o disciplina a gandirii.
De importanta acestui lucru mi-am dat seama de cand sunt la facultate in Germania. Cel mai mult ce apreciez la ei este cultul pentru educatie! Ma uit la colegii mei nemti si sunt convinsa ca ce vad eu acum la ei (Disziplin , dorinta de cunoastere si de afirmare, dorinta de perfectionare) nu s-a format in ultmii 5 ani, ci asa au fost crescuti de mici!

Poate mai revin.....acu' ma intorc la invatat!

Alina