uite-asa am nascut eu

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

uite-asa am nascut eu | Autor: Bic

La citeva zile dupa ce a implinit sase luni, m-am hotarit in sfirsit sa postez cum s-a nascut bebelusul meu. E cam lunguta, dar am impartit-o in paragrafe, sa fie mai usor de citit de diagonala.

Dupa o sarcina extrem de usoara si frumoasa, in care ma ingrasasem 10 kile, mincasem foarte sanatos si facusem sport (ultima oara fusesem la piscina cu doua zile inainte sa nasc), ma asteptatm sa ma pot tine de planul meu de a naste natural. Dar am aflat cu ocazia asta ca sint taaare sensibiloasa si nu suport usor durerea.

Data probabila a naserii era undeva in jurul lui 2 noiembrie, dupa ultima menstruatie, 4 noiembrie dupa prima ecografie si 31 octombrie – Halloween – dupa o ecografie morfologica facuta la 17 sapamini in Romania. Aveam sa aflu ulterior ca ecografia care indica cel mai bine virsta fetusului este cea efectuata la citeva saptamini; toate celelalte ecografii masoara gradul de dezvoltare al festusului, dar nu dau si virsta corecta.
Intre timp eu ma delectasem toata sarcina cu placerea de a anunta lumea ca o sa am pe Halloween, (aici e semn rau), asa ca incepind cam din 15 octombrie ma duceam seara la culcare cu speranta ca aceea va fi noaptea cea mare si ma trezeam dimineta cu marea dezamagire ca iar n-a fost sa fie. Trageam cu ochiul pe la alte thread-uri de pe , vazind cum nasc altele inainte de termen si eu nu si nu.
Tot asteptam presentimenul ca nasc, da’ presentimentu’ al naibii intirzia sa apara.

Pe 31 octombrie am fost la piscina si apoi la doctor . La controlul de rutina pe care speram sa nu mai apuc sa-l fac mi-a facut acel non-stres test, prin care monitorizeaza activitatea cardiaca a bebelusului si eventuale contractii ale uterului. Nimic spectaculos. Incepusem de ceva vreme, cred ca de prin luna a opta, sa simt contractiile Braxton-Hicks si nu evoluasem mai departe de ele. Doctorita ma avertizeaza ca daca nu intru in travaliu in mod natural pina pe 12 noiembrie imi va provoca nasterea si ma intreaba daca vreau sa stabilim o data. Cum sa stabilesc eu soarta cuiva, cind se va naste, etc.? Nu, hai sa mai asteptam. Data viitoare.
Pe 2 noiembrie in sfirsit observ ceva maroniu pe chiloti si o scurgere gelatinoasa. Dopul! Parca si contractiile sint un pic mai dese. Dau telefon la si ma cheama pentru o noua monitorizare. Devreme ce pina atunci avusesem contractii nedureroase cam la 20 de minute, ale naibii n-au mai vrut sa vina deloc o ora cit am stat la monitorizare. Abia una daca am avut. Pe la 3 am plecat acasa.

Barbata-miu se hotarise sa lucreze de acasa in ziua respectiva, asa venise cu mine la doctor, tras tare de mineca. Dupa aceea am trecut pe la posta unde, ca de obicei, coada imensa. Ca un facut, pe mine ma apucasera din nou contractiile. Pacat ca nu se vedea pe fata mea, macar pe ultima suta de metri sa beneficiez si eu macar o data de statutul de gravida si sa ma lase lumea sa sar peste coada. As, nici vorba. Dupa posta ne-am repezit in piata sa cumparam ceva portocale si salata. La piata ne intilnim cu prietena mea W, care urma sa ma asiste la nastere si care-mi spune ca se duce diseara la restaurant, dar daca se intimpla ceva sa o sun acolo; lasa ea vorba la ospatar. S-a cam lasat ceata si odata cu ea si frigul. In drum spre parcare ma apuca contractiile. Ma simt brusc foarte obosita. Ma asez pe o bancuta; barbata-miu merge sa ia masina si cum ne era cam foame , iar eu chef de gatit nu aveam in nici un caz, ne hotarim sa mergem la un restaurant.

Deja se facuse in jur de 5 si era nebunie in oras. Ne pregatim sa parcam in fata restaurantului cind ma apuca o contractie destul de seriosa. Zic hai acasa ca e groasa treaba. O luam din loc, ne bagam din nou in trafic si-mi revin. Ma gindesc ca lucrurile nu-s chiar asa de grave si ce mai e acum o friptura. Imi trebuie proteine ca sa am energie daca o fi sa nasc in seara asta. Facem dreapta imprejur si din nou ne pomenim in fata restaurantului. Din nou ma apuca o contractie si vreau acasa; din nou ne bagam in trafic… A treia oara am capitulat si m-am cerut acasa. Barbata-miu pleaca in oras dupa mincare si imediat incep contractiile cam la zece minute, in mod regulat, si tin vreo 40 de secunde.
Mi-e o foame de mor, dar abia reusesc sa imbuc cite ceva intre contractii. Pe la opt deja aveam contractii destul de puternice; dureaza cam un minut si vin cam la cinci minute diferenta. Stam in bucatarie si ne distram cu cronometratul. Aplic respiratia gemut si zau ca merge bine. Daca e-asa tot timpul, apai situatia se poate tine sub control, imi spun inconstienta. Durerile seamana, asa cum auzisem, cu durerile de ciclu, dar din pacate nu le poti ostoi asezindu-te pe stomac. Partea buna e ca asa cum vin, si pleaca.
Dam telefon la spital , vorbesc eu si-mi confirma ca ma aflu in stadiul incipient de travaliu si ma sfatuiesc sa mai dau un telefon sau sa vin la spital peste vreo doua ore. Intre timp ii dam de veste lui W. ca se apropie momentul O.
Contractiile au devenit destul de dureroase. Mi-e greu sa vorbesc in timpul lor si descopar sa singura pozitie care-mi este favorabila ese turceste. Muzica simfonica ma calmeaza. Buuun. Am incercat si cada , dar a fost groaznic sa ma ridic din culcat in sezut in timpul unei contractii, asa ca am lasat-o balta.
Pe la 9.30 p.m. barbata-miu ma zoreste sa mergem la spital; eu tot zic sa mai stam un pic sa nu vreau sa ma intoarca astia acasa, daca-s dilatata mai putin de 4 cm. Intre timp se infiinteaza W. in fata casei cu o trupa de galeriste bicicliste care chiue de bucurie. Imi vine sa ies si sa urlu la ele sa faca liniste, ca eu nu ma pot concentra in scandalul ala. Slava Domnului nimeni nu are pretentia sa vina in casa si hauleala se stinge in citeva minute. W. imi vorbeste cu o voce joasa si calma si asta ma ajuta foarte mult.

O pornim spre spital si bine ca nu uit sa-mi iau pernitele mele de-acasa. La spital nu mai trebuie sa ma opresc la receptie pentru ca imi completasem formele de inregistrare necesare pentru admiterea in spital cu vreo luna inainte. Urc direct la etajul 1, cel cu saloanele. Pe scari, desi mi se ofera liftul. Eu inca-s ambitioasa, sa ma vedeti mai incolo cum las naibii toata ambitia.
In salonul de triaj aproape sar in sus de bucurie cind asistenta care ma verifica imi spune ca sint dilatata 4 cm si pot sa ma admita in spital. Intreb asistentele de doctorita mea si-mi spun ca din pacate ea nu e de garda in noaptea asta. Nici nu ma asteptam. Ar fi fost prea mare norocul sa-I nimeresc una dintre cele citeva garzi pe luna. Asta e, voi naste cu cine e de garda. Nu e nici o tragedie pentru ca toate informatiile legate de pacienta sint trecute cu rigurozitate in catastif si orice doctor vine stie ce are de facut.
Cu atit mai mare mi-a fost surpriza si bucuria cind asistenta mi-a spus ca-si cere scuze ca m-a informat prost, dar doctorita mea este de garda in noaptea asta. Yu-huuu!!!!
Le scriu fetelor de pe sa stie ca-s aproape de punctul T.

In spital liniste si pace. Asistentele iti vorbesc in soapta si foarte rar, de parca ai fi idioata, si nu doar putin gravida. Ma simt ocrotita. Asta pina sa apara sloiul de gheata care-mi va fi prima asistenta.
Camera arata mai bine ca o camera de hotel de lux. Eu am cerut o camera cu dus, pentru ca baia nu mi-e de nici un folos. In afara de faptul ca e mai mare decit cele doua dormitoare ale noastre de-acasa luate impreuna, camera e dotata cu tot ce trebuie pentru a aduce pe lume un si pentru a face mamei, copilului si tatalui sederea cit mai placuta. Toate aparatele sint mascate in spatele mobilierului alb si simplu.
Desi sint in travaliu , mie tot nu-mi vine sa cred ca in curind o sa nasc. Eu??? De unde mi se da mie atita importanta? W., barbata-miu’, toate asistentele astea care se vintura tot timpul, doctorita. Doamne iarta-ma, da’ eu sint inca o fetita , in ciuda celor 30 de primaveri. De unde atita seriozitate pe capul meu deodata?? Cum sa devin eu mama cuiva???

W. ma convinge sa ma plimb , ca sa mearga mai repede travaliul si sa coboare copilul. Cu greu ma las convinsa si fiecare drum intre doua contractii mi se pare o realizare imensa. Nasol e ca in timpul contractiilor e musai sa stau jos, in picioare mi-e imposibil sa le suport. Asa ca imi fac mental dinainte trasee intre doua scaune de pe hol. Intr-una dintre aceste excursii brutalizez verbal o biata asistenta care nu voia decit sa ma ajute. Dracu’ a pus-o, insa, sa ma atinga pe burta in intentia de a-mi pune o compresa calda… Am tzipat la ea: “Don’t touch me! Don’t you ever touch me again!” ] Mi-a parut rau in secunda urmatoare. Asta e. Presupun ca vede zilnic si mai rau, asa ca nu a luat-o personal.

Tot W. ma convinge la un moment dat sa intru sub dus. Mie mi se pare ca am fost tare cooperanta, dar barbata-miu mi-a marturisit ca le-au trebuit o ora sa ma convinga. Bine ca au reusit, ca intr-adevar e tare bine. Stau in picioare intre contractii, dar ma asez pe bancuta speciala de sub dus cind vine, vorba lui Monet, piticul cu cutitul. Nu pot sa stau, insa, prea mult pentru ca pina si in toiul durerii pe mine ma freaca grija ca o sa consum apa Californiei si ma simt vinovata ca deja am lasat-o sa curga vreo ora in continuu. Acum ca am vazut cit a costat toata nasterea, mai bine nu faceam economie la apa, ci la epidural. Dupa ce ma bag sub dus incep sa tremur din tot trupul in timpul unei contractii, de parca as avea febra mare.
Dupa ce ies din dus incerc si mingea gonflabila. O alta greseala. Nimic nu merge la mine decit statul turceste sau in fund. Ma asez din nou in pat. Mozart ma ajuta el cit poate, dar la un moment dat contractiile devin foarte lungi si simt ca nu le mai pot face fata din trei expiratii. Ii tot spun lui W. ca nu o sa mai pot. Adorm intre contractii si chiar visez, iar trezitul in dureri este, in afara de tremurat, lucrul pe care il suport cel mai greu. Tremuratul si oboseala m-au determinat sa cer epiduralul pina la urma.

Sloiul de gheata nu prea mi-e de mare ajutor sa ma decid . Si ea e insarcinata si va naste acasa. Pe masura ce ma conving mai tare ca o sa cer epiduralul, simt ca o urasc din ce in ce mai mult ca ea va avea taria sa nasca natural acasa. O tot intreb daca sa-l iau sau nu si ea, imi raspunde ca asta e o decizie care ma priveste exclusiv pe mine. . Da, normal ca ma priveste doar pe mine, da’ am nevoie de o parere calificata si de suport moral, draga mea teutona!

Dupa noua ore de travaliu, la 3 noaptea, cind aflu ca-s dilatata doar 5.5 cm, iau epiduralul. Anestezistul isi face aparitia la vreo 20 de minute dupa ce a fost sunat la telefon. E foarte sigur pe el si extrem de rabdator. Mi se pare mult mai usor decit credeam sa stai linistita sa ti se introduca acel ac in spate. Trebuie doar sa stau in fund si incovoiata cit timp lucreaza. No problemo, devreme ce oricum pozitia sezut e cea mai asa-zis confortabila in timpul unei contractii. In aproximativ douazeci de minute am scapat de toate durerile si am uitat complet de tot chinul de dinainte. Dar, din pacate, o data cu epiduralul voi avea parte de absolut toate procedeele artificale pe care voiam atit de mult sa le evit printr-o nastere naturala. Doctorita imi rupe apa, mi se introduce o sonda pentru drenajul urinei, imi pun si perfuzii pentru hidratare si unde mai pui ca dupa doua ore in care contractiile mele au incetat complet trebuie sa-mi administreze si oxitocina. Bebelusul este monitorizat extern in permanenta. Bine macar ca am scapat de monitorizare interna!
Scriu al doilea mesaj pentru mamicile de pe .

Dormim cu totii , eu insa incep sa ma simt destul de inconfortabil pentru ca nu-mi mai simt piciorul drept deloc. Am la dispozite un sistem de control al dozei de anestezic si fara sa-mi dau seama am apasat prea des si am primit mai mult epidural decit pot duce. W. este o comoara si, desi nu e nevoie, imi maseaza piciorul drept timp de doua ore, numai asa, ca sa ma simt eu confortabil psihic ca-mi simt piciorul.
Prima raza de soare a zilei patrunde in camera pe la 6. E singura zi senina sticla, inghesuita intre mai multe zile cetzoase. Resimt sosirea diminetii ca pe o eliberare, pe de-o parte. Pe de alta ma intreb daca doctorita mea mai e de garda si daca totusi o sa nasc cu ea. Se schimbasera vreo trei asistente intre timp si mi-era greu sa cred ca doctorita mai era pe-acolo. Pe la 8 o noua asistenta imi verifica dilatatia si-mi spune ca sint gata de impins. Cum adica sint gata? Pai eu nu simt nimic? Chiar asa, gata vine bebelusul meu pe lume? Si cum o sa stiu eu sa imping daca nu simt nevoia???? Ca eu m-am pregatit pentru nastere naturala si nu am invatat cum sa imping in mod automat? Nu-I nimic, ma invata Vali, noua asistenta care e o comoara. Intre timp vine si doctorita mea , care fusese acasa, facuse un dus, si era gata de primit in brate un copil. Patul in care stau se transforma in masa de nastere, asa ca doctorita se aseaza in pozitia de portar , asistenta face drumuri intre poarta si mijlocul terenului, W. si consortul, fiecare asezati in lateral.

Cred ca pe la noua fara ceva am inceput sa imping. Cu epiduralul, totul e floare la ureche. Lasasem doza la minimum si simteam contractia ca pe o crampa stomacala usoara. Deasupra patului se ridica o bara de care sa te tii ca sa impingi din pozitia scremut pe care mi-o recomanda doctorita. Chiar si sustinuta de doua persoane nu reusesc sa ma tin pe picioare. Sint prea anesteziata. Asa ca la loc comanda in pozitie intinsa. Si da-I si impige-I; W. imi tine un picior, consortu pe celalalt, Vali imi impinge fundul inspre pelvis, ca iapa nu pricepuse ce inseamna sa impinga eficient. In sfirsit pricep si cu multe incurajari simt si eu ca fac progrese. Doctorita ma anunta la un moment dat ca gata se vede capul, ma intreaba daca vreau o oglinda. Nu, multumesc, nu-s curioasa…Acum, dupa citeva luni, imi pare rau.

Simt cum imping din ce in ce mai bine si la zece fara zece doctorita imi spune ca urmatoarea data cind voi impinge o sa iasa bebelache. Toata lumea exclama, “uite-o…”, eu din pacate nu simt cind iese. Mi s-a spus dupa aceea ca a iesit toata intr-o singura contractie. Imediat imi aseaza bebelusul pe piept si nu-mi vine sa cred ca am in brate aceasta chestie vie, calda si miscatoare. Ma sperii un pic ca nu urla din prima secunda, dar doctorita imi spusese in timp ce impingeam ca nu urla chiar imediat, ca in filme. Spre usurarea mea, totusi, incepe sa tzipe discret si sacadat si culmea ca asa va plinge si mai incolo. Ma simt obligata sa-I numar toate degetele, nu ca m-as indoi ca n-ar fi bine, dar asa am auzit eu ca fac mamele adevarate. [oops] Spre surprinderea mea e foarte curata si miroase a… nimic. De atunci, timp de trei luni, am revazut aproape zilnic acest moment imortalizat intr-un filmulet de vreo 40 de sec.
Toata lumea e in extaz, dar eu sint cam frustrate pentru ca fiind la mine in brate si eu culcata, nu reusesc sa o vad. Si desi o simt cu toata fiinta mea, la zece minute dupa nastere eu inca nu stiu cum arata bebelusul meu.
Pe urma imi aduc aminte ca ar trebuie sa elimin si placenta, dar doctorita deja coase ceva pe-acolo. Mi se spune ca nu a fost nevoie de epiziotomie, dar ca m-am rupt un pic. W. imi spune a doua zi ca doctorita a scos usor placenta si ca era frumoasa si intreaga, deci, alt noroc, nu am trecut prin acel moment horror de care ma temeam, cind doctoral cotrobaie prin uter cu mina bagat pina la cot.
Reusesc sa o vad in sfirsit mai bine pe Smaranda cind o pun la sin sa suga. Vali imi spune cum sa fac. Uraaa! Merge. Nu chiar ca uns, ca doar nici una dintre noi nu stim prea bine, dar e un inceput excelent.
Dupa ce ne mai linistim si trece si sedinta foto , Vali asistenta mi-o ia din brate, cred ca i-o da si ta-su si lui W. si apoi o pune intr-un basinet alturat , o spala, o infasa si ii pune si caciulita.
Ta-su iese pe hol sa anunte familia [telefon], dar nu apuca pentru ca bunicu’ maternal a simtit ceva peste ocean si suna el mai intii.
In spital si in camera e cald si bine, asistentele care se perinda vorbesc in soapta si-mi admira puiul. Smaranda e calda si suge. Asta-I fericirea.

P.S. Daca s-ar putea, eu m-as muta la spital. Atita dragoste si atentie si caldura toate deodata nu o sa mai am eu multa vreme parte. Poate doar daca mai fac un bebelus. Aici.

Smaranda, 03.11.2005

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

lavi02 spune:

Hei, Biculet draga, MAGIC de tot povestea ta!
Tare mult mi-a placut! M-am delectat cu ea adormind-o pe Nati la san si deci, in plin sentiment mamicesc!

Sa-ti traiasca Sma iubita!!!

Acum, ca ai povestit in detaliu am inteles si eu cum a fost de ai cerut epidurala pana la urma. Probabil a fost de vina si oboseala si foamea, si noaptea.... dar eu sunt sigura ca la bb2 o sa reusesti sa nasti exact cum vrei tu.

Lavinia cu bb Natalia (28.10.2005)

meems spune:

Bic-ule, superba povestea! Eu nu am asternut pe hartie cum am nascut-o pe Rianna, dar ma regasesc in foarte multe din paragrafele scrise de tine. Poate de-asta mi-a fost si asa de drag sa citesc povestea ta. Sa-ti traiasca Sma iubita!

madau spune:

Bic-ule tare frumoasa povestea!!! Sa-ti traiasca pitica, sa fie sanatoasa si sa va bucurati de fiecare moment alaturi de ea!

Madau si Alexia Miruna (15 dec 2005)
POZICI, POZICI LA 4 LUNI
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">ASA S-A NASCUT MIRUNA

dordia2000 spune:

Superba poveste...

Iar am dat apa la shoricei ca e ata de impresionant sa citesti asa ceva...

Sa-ti traiasca fata si sa fie sanatoasa si norocoasa!!!

Diana mamica de Stefan-Cristian
14.11.2005

Kehleyr spune:

Foarte frumoasa poveste . Multumim ca ai impartasit-o cu noi!

Kehleyr 31 sapt fix

oLo spune:

Bic, felicitari pentru o nastere exemplara!
Misto conditzii la spitalu' ala. Macar pt asta tre sa te apuci de n° 2! E pacat sa nu profitzi ;)

Mihaela
www.desprecopii.com/info.asp?id=512" target="_blank">Anaïs & www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19303" target="_blank">Emma

anis spune:

Felicitari pentru bebelus si pt superba poveste a nasterii!!

AniS si Ingrid *** ingerashul ce mi l-a trimis Dumnezeu *** (2 august 2005)
"Happiness is like perfume,you can't pour on others without getting a few drops on yourself."