Cand Dumnezeu este prezent

Intotdeauna mi a fost frica de nastere si de tot ce implica ea...spitalele murdare, asistente si doctori spagari si neatenti, kilogramele in plus, deformarea fizica, gretzurile si durerile nasterii si nu in ultimul rand responsabilitatea pe viata a cresterii si formarii unui suflet inocent. In concluzie in ziua de astazi trebuie sa ai mult curaj ca femeie sa dai nastere unui copil. Am tot amanat ideea acesta pana la varsta de 29 ani, avand o casnicie de 8 ani nici buna nici rea in care nu exista prea multa comunicare cu un sot destul de obtuz care totusi mi a pus in vedere ca ori facem un copil ori divortam (no comment). Si de aici am inceput sa ma gandesc la un copil ...desi ma lua ameteala gandindu ma la motivele enumerate mai sus. In decurs de o luna de la discutia cu consortul am ramas gravida. Fumam cam doua pachete de tigari zilnic...dar in momentul in care am fost la ecografie si am vazut bobul acela de fasole nu am mai pus tigara in gura...aveam gretzuri si nu suportam mirosul de cafea sau tigara. Prin luna a 4 a mi am vazut la ecografie iarasi bobul care o data a tasnit in sus de mi a tresaltat inima. Si tot din luna a patra am avut mici scurgeri de sange care totusi cu toate investigatiile nu reprezentau nimic semnificativ si care s au rezolvat cu utrogestan. Nu va pot explica trairile care le am avut in timpul sarcinii...nimic nu mai conta din ce v am enumerat mai sus, parca era unicul meu motiv de a trai...in fiecare dimineata ma trezem cu un imens sentiment de fericire. Cunoscutii imi spuneau ca m am schimbat (eu avand in general un aer mai distant) ca sunt mai radioasa...si asa era...ca un secret pe care l impartaseam doar eu si fiinta din mine. Am avut si stari de plans de nervi nejustificate poate dar am pus totul pe seama hormonilor...desi mi a fost destul de greu ...sotul fiind plecat in permanenta din tara. Ma ingrasam rapid de la luna la luna se adunau kilogramele 5, 10, 20...45. Nu am luat niciun fel de vitamine sau medicamente...chiar la un moment dat ma uitam la o emisiune cu luptatori sumo si glumeam cu sotul meu ca asa arat si eu numai ca eu am gat....sau faceau reclama la televizor la niste bomboane fara zahar in care o aratau pe actrita cum se umfla...cam asa eram eu. Cert este ca de la 55kg am ajuns inainte sa nasc la 100kg de intrase doctorul in panica. Atat doar ca eu nu aveam nici o problema d.p.d.v. medical. Eram toata ziua cu treaba si ajungeam acasa la 9 seara...(nu simteam sarcina ca o stare de boala). Nu m am agitat iarasi foarte mult pantru un doctor cu renume...pentru ca ma gandeam ca in momentele acelea numai Dumnezeu are grija de mine...dar ceea ce m a interesat a fost ca spitalul sa fie curat si cu personal atent, si l am gasit CFR2...mic dar curat si la standarde acceptabile. Lunar ma duceam la ecografie si nu pt ca aveam probleme ci doar sa mi vad puiutul. Intre timp auzeam tot felul de povesti de groaza despre nastere...inca unele erau atat de crude incat imi spuneau cu titlu de amenintare:"lasa ca vezi tu..." Ultima luna a fost un pic mai grea , mi se umflasera picioarele, incepuse sa ma doara spatele, si era greu in pat sa ma intorc de pe o parte pe alta. Desi era iarna mie imi era cald...mergeam afara cu o camasa subtire si geaca iar noaptea dormeam cu geamul deschis...glumind pe seama fatului ca noi suntem doi si ne incalzim unul pe altul. Puiutul meu a fost un finut .. nu ma lovea foarte tare si se misca usor . De fapt eram asa de mare incat oamenii erau siguri ca am gemeni. Dar eu puiutului ii pregatisem in burtica o vila nu o amarata de garsoniera:)) Cu o saptamana inainte sa nasc a inceput sa mi curga putin lichid amniotic cu frimituri de dop gelatinos...am anuntat doctorul care mi a spus ca daca nu am contractii sa stau linistita. In ultimile doua zile inainte de nastere au inceput contractiile care la inceput nu erau dureroase iar eu imi vedeam de lucru alergand sa mi rezolv treburile. In orice birou intram le era teama sa nu nasc acolo desi nu ma manifestam. In ultima zii tin minte ca eram in masina cu sotul si ma tineam de scaun cand incepea cate o contractie care tot nu mi se parea suficient de dureroasa ca sa ma duc la spital. Noaptea ma trezeam din somn iar consortul ma intreba :"mergem la spital?" eu numai la gandul spitalului spuneam nu asteptand macar dimineata. La 3 noaptea mai rau...atunci mi am dat drumul la apa calda in cada si cum ma apuca intram in apa...si tot asa pana la 8 dimineata cand am sunat medicul si pe mama . La 9 ne am prezentat in formatie eu , mama si sotul la spital. Control ecografic ...totul in ordine...control manual col deschis 2cm. Mi au luat sange pt analize, tensiunea si m au anuntat ca or sa mi declanseze nasterea. Eu intre timp le intrebam pe asistente si pe moasa daca o sa ma doara ca mi este tare frica. Ele au fost foarte dragute si m au linistit. M au dus in sala de nasteri unde mi au facut o injectie cu calciu urmand sa mi faca si clisma. Intre timp sotul m a chemat afara sa mi spuna ceva...iar cand m am ridicat din pat dupa injectie s a rupt apa si a inceput un travaliu scurt si dureros. Intotdeauna m am intrebat ce simti cand esti in travaliu... Eu aveam senzatia de constipare combinata cu durerea de raceala a ovarelor si cu o presiune mare in bazin multiplicata de cateva ori.
Nu am mai facut nici un pas de durere , efectiv m am lasat pe aparatul de masurat contractiile rugand o pe moasa sa mi dea ceva sa mi calmeze durerile. Auzisem de contractiile din travaliu care sunt dureroase dar care te si lasa...dar nu ..la mine erau continue. Mi a injectat niste calmante...si m a controlat dilatatie 4...la care moasa femeie cu experienta imi spune ca in doua ore nasc si ca nici fecioara Maria nu a nascut atat de repede...care 2 ore? in 10 minute am tipat ca eu nasc...imi simteam pruncul migrand in jos. M a verificat dilatatie 8...m au pus pe scaunul de nasteri...nici nu am realizat cand a venit doctorul ... si m au pus sa imping. Doua apasari pe burta ale moasei , doua racnete ale mele si puiutul a iesit la 10.20 dimineata. Numele ii este Iosif...si sper sa fie bun si intelept ca si personajul biblic. Acum nimic nu mai conteaza desi sotul este plecat in continuare eu nu sunt singura il am pe Iosif care este tot atat de cuminte ca si in burtica. In curand va face 7 luni si este bucatica rupta mama lui. Am o fotografie de cand eram eu mica si zici ca suntem gemeni. In 6 luni jumatate am dat jos 35 kg fara eforturi considerabile si inca slabesc.Asa ca daca ti lasi toate temerile si grijile in seama lui Dumnezeu, El va avea grija...pentru ca in momentele acelea nimeni nu te poate ajuta, durerea este singura si solitara.

http://photos.yahoo.com/kathy_wsha

impreuna spune:

Mi-a placut mult povestea ta, intr-adevar Dumnezeu v-a binecuvantat si va doresc sa va bucurati de minunea pe care o aveti!
Sa fiti o familie fericita si implinita.

Impreuna = mami Flavia, tati Mircea si puiutza Sara

mamica oana spune:

Frumoasa poveste de viata.Putin trista la inceput,dar cu final fericit.Sa va traiasca minunea!

POZE ILEANA
http://pg.photos.yahoo.com/ph/dumitriu_r2004/album?.dir=f00e&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/2;10712;121/st/20041027/n/Robert+Darius+Dumitriu/k/e31a/age.png

mariana tache spune:

Sa va traiasca micul Iosif! Frumos nume!
Si va doresc multa fericire in casa voastra! Sa fiti uniti si fericiti pt totdeauna!


Mariana, Stefan (20.04.2004) si Simon (30.08.2005)

pozicile noastre
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34377" target="_blank">Nasterea lui Stefan
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60260" target="_blank">Nasterea lui Simon

Sanatate Maxima!!!

Denisam spune:

Sa va traiasca micutzul Iosif si sa fiti fericitzi.
Asa e, Dumnezeu are grija de noi si ne ajuta cu toate!


Denisa
27+
Emma Andreea
BEBIK
Zambeste, si maine e o zi!

ancutzathree spune:

interesanta poveste,mi-a facut placere sa o citesc,ma bucur ca e cu "happy end",va doresc numai bine si sa va creasca puiul mare si sanatos


ancutzathree&alex***raza de lumina si fericire din viatza mea***(17iulie 2005)


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60236" target="_blank">POVESTEA NASTERII
www.snugglepie.com/cb/52888" target="_blank">Varsta lui Alex
poze cu noi

ellen spune:

Sa va traisca micutul Iosif si sa va aduca numai bucurii.

Elena & Alexandra (25.09.2004) 1 Anisor


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51010" target="_blank">Povestea Alexutei

mamini spune:

frumos nume ati ales pt pui, sa va traiasca!

M

anamari spune:

frumoasa poveste...sa va traiasca puiul....

anamaria-lia-21.10.2004 si alex -24.08.1993 si samburelul de decembrie 2005-33

poze de copii cuminti

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=39200" target="_blank">povestea lui alex, povestea liei, povestea noastra
Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut

andrruzza spune:

frumos ai povestit, kathy!



mamica lui Rares(10.03.2005)
http://community.webshots.com/user/andrruzza

"Neasteptatul se produce intotdeauna"

camy062004 spune:

in primul rand felicitari pt. numele ales mai rar asemenea nume si intradevar frumos,in al doilea rand povestea ta e cam trista si in acelasi timp reala,sa va traiasca ingerasul si sa va bucurati de el.

camy