Venirea pe lume a principesei noastre

Simbata, 4 iunie in burtica mea a fost un continuu meci de fotbal, dat din picioare si miini. Eram programata pentru a face cezariana pentru luni, 6 iunie, dar... dupa cum ma simtzeam cam rau, pe la 10 seara ii spun sotzului "Stii eu vreau sa ma culc dar mi-e frica sa merg singurica in pat". "Bine, spune el, hai sa mergem la culcare". Ce somn dom'le ca nu se putea dormi, incep sa simt niste lovituri puternice in partea de jos, pun mina sotzului sa simta si el, dar el rizind imi spune "Isabellutza vrea sa se joace". Imi cam dadeam eu seama ca nu e joaca si am incercat sa ma intorc pe o parte. Pe la 10.30 simt o lovitura puternica si... surpriza, s-a rupt apa. Imi trezesc sotzul si-i spun s-o trezeasca pe mama. Ce sa va spun, eu trebuia sa nasc iar ei tremurau amindoi. Ma ridic din pat, ma imbrac, dar mama-mama cita apa curge, parca era la robinet. Ajungem la spital, iar mama care era la inceput atit de doritoare sa stea cu mine, ishi cerea scuze ca ii este frica. Apare si domn'doftor in trening, imi cer scuze ca Isabella l-a trezit si nu a vrut sa astepte pina luni dimineatza. Ma aseaza pe o masa si iar incepe sa curga apa, intreb o asistenta "domnisoara puteam sa-mi fac o piscina acasa cu atita apa", la care ea "mai mult ca sigur". Ca sa nu va plictisesc prea mult cu povestea nasterii, sa intram si in sala de operatzii. Se invirteau aia in jurul meu, ma intrebau daca mi-e frica, apoi apare anestezista care ma intzeapa si... incepe operatzia. Mi-au pus un cearsaf in fatza ca sa nu vad nimic, apoi am simtzit cum impingeau in dreptul stomacului. Cel mai tare imi era frica sa nu adorm. Dar iata ca la 1.40 noaptea pe 5 iunie, aud oaoa-oaoa si-mi arata gindacelul care avea niste ochi negri mai mari decit ai mei. Am inceput sa pling de emotzie ca mi-a trecut somnul. Rezultatul dupa controlul in privintza sanatatzii Isabellei, dupa 10 minute era 10, cred ca asta a fost cea mai mare bucurie, ca de fapt al oricarei mame, atunci cind bebelushul e sanatos. Au dus gindacelul si i l-au predat tatei, care innebunit i-a luat minutza iar Isabella cu o fortza incredibila ii stringea degetul. Ce sa va mai zic, mi-au lasat fetitza linga patul meu in salon, dar durerile groaznice din urma anesteziei si faptul ca nu ma puteam ridica sa o iau in bratze, ma innebuneau, asha ca am chemat asistenta sa o ia ca nu suportam s-o aud plingind, ma simteam imobilizata la pat. Pe la orele 14,00 dupa ce m-am ridicat din pat, i-am schimbat pentru prima data pampers-ul bebelushei mele, tremurind atit de frica cit si de slabiciune. Cam asta e povestea venirii pe lume a micutzei Isabella, micutza pentru ca intr-adevar a avut 2,680 grame si 48 cm, acum e deja mare si ... am cu cine vorbi.

Daniela si principesa ISABELLA (5 iunie 2005)

Danelutza spune:

Va multzumesc din suflet pentru urari.
Lorelei_19 itzi multzumesc in mod special, tu ai fost cea care a dat de veste fetelor despre nasterea Isabellei. Intr-adevar tati e fericit nevoie mare, mai ales ales ca e brozata ca el, dar bucuria noastra e umbrita de sanatatea taticului. Azi dimineatza s-a internat in spital, cica are insuficientza renala si inca ceva la plamini. De ieri pling de nu ma mai pot opri, dar sper din suflet ca Dumnezeu sa ne ajute si sa nu fie nimic grav.

Multzumesc inca o data pentru urarile de bun venit pentru Isabella.

Daniela si principesa ISABELLA (5 iunie 2005)