Nasterea Amaliei - 20.04.2004

Iata ca a trecut un an de cand a venit pe lume ingerasul meu scump: AMALIA ELENA. , nascuta pe 20.04.2004, 2.800 kg si 48 cm, scor Apgar 5!!!
Parca a fost ieri totul....Incerc sa redau cat mai bine emotiile si starile de atunci....prin ce am trecut ….

....In 2003, la inceput anului, ne-am hotarat sa avem un copil.
Asta a fost dorinta noastra cea mai mare pt. acel an. Treceau lunile si nici un rezultat…In iunie, vecinii nostri si-au botezat fetita (pt. care imi facusem o obsesie-o iubeam tare mult). La biserica, in timpul botezului am izbucnit intr-un plans de nu ma puteam stapanii…Toata lumea se uita la mine. Plangeam de emotii, dar si de “suparare” ca Dumnezeu nu-mi daruia un copil. Stateam si ma rugam….Imi doream atat de mult un copil !!!!
O luna mai tarziu(pe la sfarsitul lui iulie),mi-a intarziat menstruatia, dar deja nu ma mai bucuram pt. ca eram obisnuita sa-mi intarzie, aveam deja “n” teste de sarcina negative. Nici nu ma mai gandeam ca s-ar putea intampla minunea….
Tocmai intrasem in concediu si ne hotarasem sa plecam la Sinaia, sa ne relaxam, sa ne odihnim, sa respiram aer curat de munte si poate doar-doar se va intampla ceva (deja eram terminati ca mama soacra a mea murise cu 2 luni in urma).
A fost superb, ne-am simtit bine, am escaladat muntii, am alergat prin ploaie si noptile le-am “muncit” la greu.
Ne-am intors acasa, plini de speranta. Insa mie imi era tare rau, ma durea ingrozitor burtica si nu stiam de ce. Va spun ca de data asta chiar nu ma gandeam ca as putea fi insarcinata.
Ma gandeam ca am racit la munte din cauza alergarii prin ploaie….Am stat asa, nu m-am dus la nici un control….ma simteam mai bine.
Pe 02.09.2003, vazand ca “musafirii” nu mai vin, mi-am facut un nou test de sarcina. Stateam neclintita…Ma uit si vad ca tot o bara se inroseste. Deja imi vine sa urlu. Dau sa arunc testul la cos, dar zic sa ma mai uit o data. MINUNE: APARUSERA DOUA LINIUTE !!!!! Nu-mi venea sa cred. Chiar se intampla !!!!
Dau buzna in dormitor, sar in pat langa sotul meu(de l-am si speriat) si ii spun “iubire,sunt insarcinata”. Plangeam cu lacrimi de crocodil amandoi. Eram atat de fericiti. Toata lumea era a noastra.
M-am dus la control si mi s-a confirmat ca sunt insarcinata. Aveam deja 6 saptamani. Insa erau probleme..sarcina era usor desprinsa. Riscam sa pierd copilul. Si totul de la alergatul prin ploaie de la Sinaia (eram insarcinata si habar n-aveam).
Insa dupa 1 luna de tratament totul a fost ok.
Am avut o sarcina extraordinar de usoara. Nu am avut greturi, absolut nimic. Mancam orice. Eram extrem de fericita pe zi ce trece. Vorbeam cu puiutzul meu si de abia asteptam momentul sa o vad. Stateam pe forumul DC-ului si vorbeam cu viitoarele mamici de seama noastra. Le multumesc pe aceasta cale. Si acum vorbim, dar despre bb-ii nostri. Le pupic pe toate !
A venit si vremea sa nasc. La ultimul control, dr. imi spune ca ma interneaza pe 20.04 (asta era si D.P.N-ul). Deja aveam contractii destul de dureroase, nu mai puteam dormi…..
Pe 20 aprilie imi iau bagajul si la spital. Ma controleaza dr si n-aveam dilatatie decat 2 cm. Durerile erau din ce in ce mai dureroase. Faceam ture pe coridorul spitalului. Sotul meu si prietenii asteptau emotionati. Ma duceam la ei, mai spuneam o gluma, iar ma apucau durerile. Inapoi in pat. Iar control. Tot 2 cm. Doctorul zice ca mai stau aici pana maine ca nu crede ca nasc azi (era de garda si eram totusi linistita ca nu pleaca si ma lasa, insa incepeam sa fiu dezamagita de el…era nervos, obosit si imi vorbea in doi peri, ori eu nu de asta aveam nevoie acum…). De asistente nu va mai spun. Erau toate niste acrituri si te tratau ca pe un animal….Offf….Asta mi-a fost cel mai greu de suportat.
Vine sotul meu, baga banu’ in buzunarul fiecaruia (stiti ca asa se poarta si nu sunt de acord deloc cu chestia asta). Dar el saracu’ sa fie bine dadea in stanga si in dreapta, sa aiba grija de mine. Degeaba….
Uite asa se face 7 seara si eu nimic…Ma suna sotul meu in disperare… Se schimba tura. Alte asistente, alte acrituri….Da-le si astora.
Deja eram in sala de travaliu si auzeam cum tipau niste fetiscane pe acolo…Mi-era din ce in ce mai frica…Eu nu vedeam lucrurile asa. Realitatea era destul de dura. N-aveai o vorba frumoasa din partea nimanui. Eu credeam ca tot personalul medical va fi numai un zambet cu mine….
In fine….
Eram deja monitorizata si auzeam bataile inimii copilasului meu. Se pare ca ceva nu este in regula cu copilul. Nimeni nu vroia sa-mi spuna nimic, dar eu simteam ceva….
Vine doctorul (nervos nevoie mare-avusese deja 8 nasteri pana la acea ora). Il vad susotind cu asistenta care ma supraveghea…mi-am dat seama ca ceva este in neregula, dar nu stiam ce…Ma trezesc ca mi se face o injectie intra-venos si simt cum tot corpul imi ia foc. Ma ardea. Doamne, ce-I asta? Intreb, nici o lamurire, decat: “stai acolo linistita, nu te mai agita !”. Vine iar doctorul si imi zice sa ma urc pe masa, sa vada ce dilatatie mai am. Dar eu cum sa ma ridic din pat, cand aveam furtunasul de oxygen pe nas si perfuzii la mana??? Tipa la mine (lucrul care m-a scos din sarite si am tipat si eu la el, cu toate durerile care le aveam). Imi scot SINGURA furtunasul,caci n-avea cine sa ma ajute…
Cand sa ma ridic observ cum lichidul imi curgea pe picioare. Ma udasem toata. Insa deja era verzui …Cand a vazut dr. a chemat de urgenta toata echipa sa ma bage de urgenta la cezariana. Copilul se sufoca deja in burtica mea.
Eram plina de nervi pe ei ca te lasa sa mori cu zile….
In fine, ma duce la sala de operatii, dupa ce am stat sa mai completez toate formalitatile lor si sa-l sun pe sotziorul meu sa-I spun cum stau treburile, vine dr. anestezist si-mi spune ca el nu poate sa-mi faca anestezia ca am baut lichide in ultima ora (da’ ce eu stiam ca voi face operatie?) si ca nu raspunde pt. asta. Imi venea sa-I strang de gat pe toti !!! Astia nu se gandesc ca viata copilului meu e in pericol ???
Numai ghinioane am avut.
Tipa dr. meu la anestezist si ii spune sa-mi faca o data anestezia. Eu nu mai puteam de durere. Simteam ca imi iese copilul prin buric, pur si simplu ca explodeaza burtica. Intr-un final se hotarasc. Ma anesteziaza total. Simteam ca adorm, ca durerea se duce…si brusc mi-a trecut toata viata prin fata ochilor….atat mai stiu ca ma rugam sa fie totul ok cu copilasul meu. Restul nu mai conta pt. mine……
Asa ca eu am pierdut cel mai important moment din viata mea: Nasterea fetitei mele, care a avut loc la ora 21 fix.
M-am trezit din anestezie pe la ora 24, nu stiam de mine….nu stiam de copil nimic…Insa era sotul meu langa mine (nu stiu cum a reusit sa intre la terapie intensiva) care ma mangaia pe frunte. Parea atat de obosit, saracu….M-a trecut un fior rece deodata. Era imbracat intr-un tricou negru si m-am speriat, crezand ca s-a intamplat ceva cu fetita noastra. Dar m-a linistit imediat. Nu era nici o problema cu fata. Fusesera ceva probleme cu respiratia, dar se rezolvase. Imi spunea tot timpul:” iubita, e atat de frumoasa !!! “. Si plangea de emotie. Era cel mai mandru tatic !!! Si grijuliu...venea in fiecare dimineata la ora 6 (pana se schimba tura de la terapie, aducea o infirmiera sa ma schimbe ca eram tot una de sange (altfel nu venea nimeni la tine)...imi dadea sa beau ceai cu paiul, atat mie cat si celorlalte 2 fete care mai erau cu mine in camera. ma simteam atat de bine cu el acolo. Era singurul sotz care venea in vizita la terapie. Ce mandra eram !

El a reusit sa o vada imediat ce am nascut-o.
De abia asteptam sa o vad si eu. Insa astia m-au uitat la terapie vreo 2 zile. Motivul: nu scria in fisa mea ca trebuie sa ma duca la salon.
Dragele mele, eu in tot acest timp aveam in urechi numai plansul copilasului meu, chiar daca nu-l auzisem niciodata. De abia asteptam sa o vad. La doua zile ma duc la salon si vad ca patutul este gol. Unde mi-e copilul? -am intrebat. Raspuns: Stati linistita ca vi-l aducem . Este la ora de masa. Si stau si astept pana la ora 16 !!! Nu ma clintisem din camera, nici macar la baie, de frica sa nu pierd momentul. Intr-un final trebuia sa ajung la baie, ca nu mai puteam. Cand ma intorc vad o mogaldeata in patut. Ratasem si acest moment…dar nu mai conta.
Am inceput sa plang. Aveam,in sfarsit, in brate copilasul meu mult dorit !!! Era atat de frumoasa….si paroasa…. Am desfasat-o imediat sa vad daca este intreaga, am pupacit-o peste tot si am pus-o la san. Moment unic !!! Doamne, cum imi cauta sanul…..am stat cu ea la san pana am facut rani….dar nimic nu mai conta. Uitasem de durere, de toate....
Era cea mai cuminte din camera (mai erau doi baieti si o fetita). N-am avut probleme cu ea. Ne iubeam deja atat de mult !
N-am sa uit niciodata mirosul acela placut de copil proaspat nascut.
A…si uitam sa va spun: a fost numita “luptatoarea”de medicul care a avut grija de ea in maternitate, deoarece a luptat din rasputeri sa ramana alaturi de noi.Stia cat este de dorita.
Cam atat, dragele mele….deja plang de emotie, am retrait totul povestindu-va….
Din pacate am ramas tare dezamagita de conditiile din spital si de felul cum te trateaza personalul de acolo….Imi pare rau ca trebuie sa spun asta.
Stiu ca sunt zeci de spitale unde totul este ok, dar eu n-am avut norocul asta…..


Acum, dupa un an avem o fetita superba, sanatoasa, cuminte care ne umple viata !

Revin cu o adaugare: de unde provine numele fetitzei....
Cand eram insarcinata in 6 luni mi s-a spus la echo ca vom avea un baietel. Hm...eu imi doream atat de mult o fetitza...si simteam ca este fetitza....Bun...m-am resemnat...
Intr-o zi, stand la telelevizor cu sotzul meu vedem o emisiune cu viata familiei Nastase (tenismenul). Eu de mult o admiram pe sotzia lui si pe fetitza lor...Ii zic sotzului meu ca, daca aveam fetitza ii puneam numele de Amalia, asa cum o cheama pe sotzia lui Ilie Nastase. Si Elena in memoria mamei sotzului meu.
Dar cum aveam baiat.....
La o luna, dr. descopera ca de fapt avem fetitza !!! Ura !!!!
Se va numi AMALIA-ELENA. Dorinta mi se implinise !!!


Bebelusul inainte sa se nasca se intalneste cu Dumnezeu:

"Dumnezeul meu, eu merg in lume si nu stiu ce voi face acolo"

*Pentru tine am pregatit un inger si el o sa aiba grija de tine*

"Daca eu nu stiu limba oamenilor, cum o sa ma inteleg cu ei?, Cum o sa ma adaptez?"

*Ingerul pe care ti l-am pregatit te va invata limba lor*

"Doamne, eu am auzit ca in lume sunt multe rele. Cum o sa le pot dovedi?"

*Ingerul pe care ti l-am pregatit o sa te apere de rele. Fii fara grija.*

"Doamne, cum o sa ma pot intoarce la tine?"

*Ingerul pe care ti l-am pregatit o sa-ti spuna cum te poti intoarce la mine.*

S-au adunat ingerii si a sosit timpul ca bebelusul sa plece in lume dar a mai intrebat:

"Doamne, cum se numeste ingerul pe care mi l-ai pregatit?"

*Numele nu este important, dar tu ii vei spune: MAMA*



Cristina & Amalia (20.04.2004)

http://community.webshots.com/user/cris_amalia

"cele mai mari placeri ale vietii sunt cele impartasite cu altii"

laureta spune:

Doamne Cristina prin ce ai trecut.
Sa iti traisca Amalia scumpa bine ca sa terminat cu bine si o aveti pe printesa
Inca o data La multi Ani!!!!


Laureta si Inisa mica (10 iunie 2004)

danyce spune:

Acris, sa-ti traiasca minunea mica Amalia-Elena, sa se faca mare , frumoasa, sa fie mereu sanatoasa si sa va umple viata de bucurii pana la adanci batraneti.

Daniela Veuger si bb Alma Bianca 21 octombrie 2004
Alma, sufletel mic si iubit

Alma, sufletel mic si iubit -noi
Alma, sufletel mic si iubit-si mai noi

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei

adita spune:

Sa va traiasca "luptatoarea", sa fie cuminte si sa va aduca multe bucurii

mamica de trei copilasi : Nectarie Ioan (5 ian. 2005), Elena (21 mai 2003)si Antim (27 sept. 2001)

Cary spune:

Sa va traiasca printesa si sa va aduca numai bucurii!
Refacere usoara mamico!

mihaela amalia spune:

Mi-a atras atentia povestea ta chiar titlul deoarece si eu am o fetita pe care o cheama Amalia
M-a impresionat pana la lacrimi povestea ta....
Sa-ti traiasca printesuca.

10 decembrie

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=55265" target="_blank">O poveste minunata...

gegea spune:

La grea incercare ai fost supusa, draga mea!
Important e ca acum sunteti bine, Amalia e o fetita mare si sanatoasa!
Sa va traisca, sa fiti bucrosi mereu si sa va iubiti mult!

mariana tache spune:

Felicitari pt Amalia!
M-a emotionat povestea voastra, cu atat mai mult cu cat si eu am nascut pe 20.04.2004! Parca am retrait si eu povestea mea de atunci; numai ca noi am avut experienta fff placuta legat de spital (asa cum ai sperat si tu sa fie).
pt Amalia de la Stefan (colegul de generatie!)

Mariana, Stefan (20.04.2004) si Simon (30.08.2005)

Pozicile noastre: album 1 si album 2
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34377" target="_blank">Nasterea lui Stefan
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60260" target="_blank">Nasterea lui Simon

Sanatate Maxima!!!

bubu05 spune:

Foarte emotionanta povestea, Acris! Imi pare rau pt. experienta ta, dar cel mai mult conteaza printzesa, si acum a trecut...Sa fiti fericiti!

Oana & Vladutz (2 ianuarie 2005)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/oana_bubu05/album?.dir=/7d58