povestea nasterii lui Burticic

Aceasta este povestea venirii pe lume a lui Burticic, asa cum a fost scrisa in timpul sederii in spital.

Joi 03.02.2005. Sf Simeon. Catalin ar vrea sa-i spunem Simion lui Burticic. Greu de pronuntat in engleza. Stiu asta pt ca amicul nostru Simi are probleme cu colegii de serviciu care s-au obisnuit destul de greu cu numele. Multi ii spun Simon. Pe lista ar mai fi Gabriel si George. Lui Cata ii mai plac Marco si Mario, dar deja ii avem in familie ( ramura italiana ). Sau Carlos, nume de vedeta, zic colegele mele J. Bine ca am trecut de perioada Che Guevarra…
Ziu de azi a inceput de fapt… ieri. Cu cea mai mare furtuna din Melbourne din ultimii 150 de ani. Vinturile de peste 150 km/ora au dezradacinat copaci imensi. A plouat intr-o zi de trei ori mai mult decit media lunii februarie. Cata e din nou stresat. Ar vrea sa ma convinga sa nu merg la spital sa mai induca si sa mai astept. Intr-un fel sint de acord cu el. Dar trebuie sa ascultam de sfatul obstetricianului. Stie el ce face. Sint doar cu 5 zile peste 40 de saptamini si nu vrea sa trecem de saptamina 41. Bagajul e facut deja si asteapta cuminte linga usa de la intrare.
Pe la 23:30 mergem la culcare. Ploaia si vintul bat cu furie in geam. Nu pot sa dorm si pe la 12 sint in picioare. Un pahar de lapte poate imi prinde bine. Citesc citeva pagini din traducerea faimoasei carti a Dr. Spock. Greselile de tipar ma omoara. Mai ales inlocuirea “sh”-ului cu “tz” cam peste tot. Dupa 1 ma autosugestionez ca trebuie sa merg la culcare. Trebuie sa ne trezim inainte de 6 ca sa fim la 7 la spital. Bineinteles ca n-am ajuns la 7 dar n-am intirziat decit 20 de minute. N-am mai vazut niciodata atitea crengi pe drum. Macar cineva s-a trezit mai de dimineata si le-a adunat pe marginea soselei. In afara de citiva copaci care barau drumul de tot. Noroc ca am avut pe unde ocoli. Abia ma tirziu am vazut la stiri dezastrul in totalitatea lui: sosele si cladiri inundate, copaci cazuti peste case, masini si cabluri de tensiune. Noi am fost norocosi, doar citeva firicele de apa s-au prelins pe linga pervazul din baie. Pentru miine e prezisa din nou o furtuna, dar de intensitate mai redusa.
Doctorul a intirziat si mai mult decit noi, a introdus prima portie de gel putin inainte de 9. Pe la 10 ni s-a dat program de voie si am iesit la plimbare. O vreme superba, cer albastru si citiva nori albi, soare stralucitor. Ne-am plimbat prin parc si am intrat pentru prima data in catedrala irlandeza Sf. Patrick aflata in apropiere. Inauntru eram doar noi, vreo 3-4 credinciosi si o turma de turisti japonezi. Catedrala e cu adevarat impresionanta. Mi-a placut foarte mult, mai ales vitraliile in culori atit de vibrante cum n-am mai vazut. Tavanul de birne intricat aranjate parea o corabie intoarsa cu fundul in sus.
Dar sa termin inainte ca somniferele sa-si faca efectul. Nici tura a doua de gel nu a ajutat – deocamdata. Sper ca miine sa se intimple totusi ceva. Cata a plecat acasa seara la 8, era si el frint. Sper ca a reusit sa ajunga cu bine acasa. M-am saturat de cite ori mi s-a luat azi tensiunea, pulsul, temperatura, fiecare asistenta cu metodele ei proprii. Nici nu mai stiu citi metri de hirtie s-au consumat la monitorul lui Burticic. Macar el e bine, nu se streseaza deloc.
Vineri 04.02.2005 Daca tot m-am trezit, macar sa monitorizam putin contractiile si bataile inimii lui Burticic. Nu s-a schimbat nimic. La 3:20 ma trezeste o prima durere. Trece ca un val. Grozav!!! Poate ca incepe procesul. Dupa inca 3 la intervale de 10 minute ma duc sa le anunt pe asistente. Aparatul porneste din nou. Par ca sint contractii. La 6:30 sint transferata in camera de delivery. Fac un dus si astept sa vina doctorul cu vestea cea buna… care se dovedeste a fi proasta. Nu s-a intimplat nimic. Ultima tura de gel si iar monitorizare. Pe la 9 sint transferata inapoi in camera de asteptare. Nu ma asez pe pat, e mai bine in pozitie verticala. Apar din nou contractiile, mai dureroase, la fiecare 5 minute. Ma bucur, e un progres. Pe la 11 am vizitatori. La 12 apare Stan ( doctorul meu obstetrician ). Nu e bucuros de ceea ce se intimpla. Doar 1 cm dilatatie. Atit cit sa introduca foarfecele si sa rupa membranele. Macar aici avem succes. Lichidul amniotic e curat, fapt care ne bucura: bebe o ok. Vizitatoarele sint transportate de urgenta la statia de tren cea mai apropiata. Incepe distractia. Ajung din nou in camera de nastere de unde e evacuata tipa care a nascut dimineata. A ajuns la spital pe la 8:45 si la 9:20 tinea copilul in brate. La al doilea copil, ce-i drept, se spune ca nasterle sint mai usoare. Tipa parea foarte fresh.
Incepem cu o perfuzie hidratanta. Cum e timpul schimbarii turei, mai asteptam putin. Asistenta care ma va ingriji pe timpul travaluilui se va dovedi fenomenala. Extraordinar de profesionala. Un adevarat expert in domeniu. Foarte draguta si prietenoasa. Incep contractiile, grabite probabil de oxitocina care e setata la rata de 20. Simt ca innebunesc de durere. Durata dintre contractii e de 1 minut de la inceput. Parca teoria suna diferit !? La asemenea rata si intensitate nu mai functioneaza nici unul din exercitiile de relaxare si respiratie. E o adevarata tortura. S-au dus planurile mele de nastere fara anestezie. Ii spun asistentei ca vreau epidurala. Anestezistul va apare in 20 de minute, ma anunta. Nu stiu daca mai rezist la inca 10 contractii pina vine el. Catalin merge peste drum la McDonalds sa manince ceva si sa-si ia un ziar. Cred ca nu poate suporta sa ma vada in starea asta. Anestezistul apare mai devreme decit ne asteptam. E gata sa execute proceduta in 2 minute. Eu sper sa reuseasca sa prinda minutul dintre doua contractii ca sa pot sta nemiscata. Pina la urma reusim. Primele citeva contractii mai sint dureroase, apoi durerea dispare subit. Simt presiune, stiu cind vin contractiile, tot la 1 minut, dar sint in paradis. Zimbesc pentru prima data. Doza de syntocinon e marita la 40. Ii dam bataie. Pe la 5 vine Stan. Nu e incintat deloc de prgresul facut. Doar 3 cm dilatatie. Dozajul de oxitocina va fi marit progresiv pina la 100. Teoretic trebuie sa ma dilat 1 cm/ora. Promite sa revina la 10 seara. Pe seara apar din nou vizitatori, suport moral pentru mine si Catalin. Dupa o vreme se duc cu totii la restaurant. Ramin singura, nici macar nu mi se aduce cina. Sint “legata” de pat: Perfuzie dubla in mina stinga, una in coloana, doua catetere. Asistenta e incintata ca poate simti capul lui bebe. Contractii am berechet, chiar incep sa simt o presiune foarte puternica si dureroasa. La 10 vine doctorul. Cind imi spune ca am dilatatie 5 cred ca glumeste doar ca sa ma tachineze. Din pacate situatia e serioasa asa ca ne pregatim de cezariana de urgenta. Bebe nu are destul loc sa iasa. Incep toti sa se agite, dau telefoane, ii cheama pe unii si altii de acas. Dureaza putin ca e aglomeratie pe sosele, tocmai s-a terminat un meci de cricket. Sint transportata in sala de operatie care se afla la parter. Incep sa tremur incontrolabil, mi-e cumplit de frig. Anestezistul imi adauga inca o doza de anestetic si imi pune masca de oxigen sa ma calmeze. Cu toate asigurarile doctorilor, mie mi-e frica ca am sa simt taietura. Catalin ma mingiie pe frunte, ma mir ca a acceptat sa vina in sala de operatie. Eu nu vreau sa stiu de nimic din ceea ce se intimpla in jurul meu. Vreu sa dorm si sa fiu lasata in pace. In citeva minute mi-l arata pe bebe. E 23:14. E rosu-vinetiu si murdar de singe. Cata il urmeaza pe medicul pediatru sa vada ce ii face. E foarte atent la ceea ce se intimpla. Mi-l aduc si mie pe bebe pentru citeva minute. E foarte frumusel, dar mi se pare greu si sint obosita. As fi refuzat dar n-am vrut sa ma considere o mama denaturata chiar din prima. Sint prea extenuata ca sa ma bucur. Vreau doar sa inchid ochii. Bebe pleaca sus cu asistenta si Cata ii urmeaza, atent ca nu cumva sa se piarda. Eu mai stau vreo jumatate de ora la cusut, apoi sint transportata intr-un salon pe care il impart cu altcineva. La ora asta din noapte nu mai e nici o camera libera, trebuia sa ma grabesc :). Cata ma anunta entuziasmat ca l-a tinut pe Burticic in brate. Toata lumea spune ca seamana cu el, cel putin de la gurita in jos.
Noaptea trece foarte greu, nu ma pot misca de la mijloc in jos, parca am un sac de cartofi in loc de picioare. E o senzatie innebunitoare. Pe la 1-2 din noapte asistentele il aduc pe bebe si incercam sa-i dam de mincare, apoi il iau inapoi in nursery. Doar pentru prima noapte. Dimineata devreme mi-a aduc din nou si raminem impreuna. Simbata a fost un ingeras. A dormit tot timpul, a supt mult, i-a ignorat cu nonsalanta pe vizitatori. A minunat pe toata lumea. Cata se mindreste cu bebe si le arata tuturor ca are degete lungi de pianist. Simbata noaptea, dupa o zi linistita, a inceput show-ul. Bebe s-a trezit si a inceput sa plinga fara oprire. N-am reusit sa-l linistim cu nici un chip, imi era mila de tipa de alaturi care tocmai nascuse si nu se putea odihni din cauza nostra. In cele din urma i-am dat putin lapte la sticla. S-a calmat ca prin minune. Se pare ca e un mare mincacios si ce-i dau eu nu-i ajunge. Plinge cind il schimb, nu-i prea place. In curind va face prima baita, la virsta de o zi si jumatate.
Marti, 08.03.2005 Am transcris povestea si voi completa cu citeva rinduri. Burticic are 4 saptamini si jumatate, s-a lungit si a facut falcute. Nici nu-i de mirare la cit maninca. Cind ii e foame plinge de trezeste tot cartierul. Isi cam face de cap noaptea si ma trezeste de 2-3-4 ori. Dar asta e alta poveste…



Florina

papadie spune:

Burticic
catiflo felicitari si bine ai venit

"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

pako spune:

Florina, povestesti foarte frumos.M-ai facut sa zambesc citind ce ai scris.
Ii doresc lui Burticic tot binele din lume!
Pupici si de la noi

Felicia si Andreea

teodora racz spune:

Catiflo felicitari pt.bb.!Ai fost o mamica viteaza.Sa fiti sanatosi!



Teodora si bb.33+

pengunica spune:

Felicitari pentru Burticic!


ANDRA25

HelleneC spune:

Bun venit Florina in clubul DC si sanatate lui Burticic! Chiar, ce nume i-ati pus?
Sa va traiasca si numai bucurii!
La multi ani mamico!
Elena

Mami ”de George”
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561" target="_blank">Povestea_nasterii
www.babiesonline.com/babies/g/GeorgeC/" target="_blank">Poze

catiflo spune:

Dragele mele,
Intr-adevar am uitat sa va spun ce nume i-am pus lui Burticic. Pina la urma Cata a cedat si m-a lasat sa fac ce vreau, asa ca in acte e Gabriel. Chiar ieri ne-au sosit prin posta certificatele de nastere: cel oficial plus o copie tot oficiala, foarte frumoasa, buna de pus in rama si afisata la loc de cinste pe perete.
Imi dau seama ca lipsesc foarte multe detalii din poveste, in spital am stat inca 4 zile, am avut de-a face cu foarte multe asistente, toate de prima clasa, dar nimic din ceea ce am invatat acolo nu m-a pregatit pentru venirea acasa. A mai fost o faza draguta, la intoarcerea de la spital ne-am oprit la un supermarket sa iau o cutie de lapte si vinzatoarea m-a intrebat cind nasc :)
Numai bine si pupici tuturor

Florina

eli spune:

Foarte frmoasa povestea. Sa iti traiasca Burticic , sa fie sanaots si fericit! CHiar vroiam si eu sa intreb ce nume i-ati pus.

Apropo de faza draguta, acum cateva zile am revazut din pozele mai vechi, si ma vad intr-una imbracata cu rochia de gravida di imi zic,vai dar ce burta mare am avut. Cnad ma uit la data observ ca era facuta la o sapt dupa nastere si eu eram asa de de paream .

monet spune:

ce frumos ai povestit! sa va traiasca gabriel, sanatos, frumos si destept

mona, lia (24.04.2004) si simburelu' mic (saptamina 6+)
www.seansimon.com/march2005.htm" target="_blank">PROASPETE DE MARTIE

site-ul nostru www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">asa s-a nascut lia

ane2 spune:

Felicitari!!!!!Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii!!!!!!!

Anita si Rachella -17.o1.2004