"Ubita" Alexandra

Povestea va incepe cu saptamana 41 de sarcina (din 40 normale). Doctorul era calm, imi spunea ca bebe e bine, nu are capul mare (de asta ma temeam sa nu fie prea mare si sa nu aiba loc sa iasa) si sa astept ca si 42 de saptamani sunt la fel de normale ca si cele 40 logice si firesti. OK!
Deja prietenii se impacientasera si-mi dadeau sfaturi si exemple din viata altor mamici nu foarte norocoase (povesti pe care o gravidutza n-ar trebui sa le auda…).
Vineri m-am internat la Municipal. Mai mult de gura mea cred ca a fost dr. de acord. A urmat un cosmar de 2 zile si 2 nopti in care n-am pus geana pe geana. Am fost pusa in salonul de travaliu. Fetele veneau si nasteau pe banda rulanta, eu nimic. Nici un simptom. In prima noapte a vanit o fatuca de 24 de ani care a urlat atat de tare de durere ca eu, oricat mi-am propus sa nu ascult vaicarelile celor din jur am inghetat in pat de-a binelea. Pierduse o tona de sange, era patul rosu si urla frate, din toti plamanii. Am auzit-o si cand a nascut, nu de alta dar sala de nasteri era la 3 saloane distanta si usa era tot timpul deschisa. Cand a adus-o inapoi in salon, era alba ca hartia. Pentru prima noapte mi-a fost de-ajuns….In a doua noapte a nascut (printre altele) o fata care nu a zis nici “pas” desi era incovrigata de durere. Un dram de speranta pentru mine…Si tot in a doua noapte a venit o tipa, 34 de ani, cu 3 fete acasa si cu alti 2 gemeni (baieti) nascuti acasa!!!! Tipa arata imbatranita, buhaita (sigur de la cafea si tigari, la bautura nu bag mana in foc) si fara prea multa carte. Ne spusese ca a stat la o cafea cu o vecina si au luat-o durerile. Pana sa vina salvarea a nascut singura (ca vecina nu a avut curajul sa o asiste) – primul baietel a iesit cu picioarele in fata si al doilea, desi a venit normal, nu a avut zile sa traiasca. La maternitate, cu toate eforturile medicilor de la ambulanta, a murit. Mi-a fost mila de ea dar am si condamnat-o pentru traiul pe care probabil l-a dus (in salon ne intreba daca nu avem tigari ca ea vrea sa fumeze). Sotul ii murise cu 3 luni inainte calcat de tren Isi dorea f. mult un baiat…La asemenea poveste, eu cu nervii la pamant si nedormita, am inceput boceala. Moasele ma intrebeau de ce plang? – “Ma doare?” “Nu, plang ca nu ma doare nimic”. Si chiar nu ma durea nimic – cu toata – perfuzia de oxitocina si calciu intravenos (facut atat de prost ca mi-a spart vasele de sange si am avut 2 hematoame imense ca asistenta de a doua zi cand m-a vazut a cazut pe jos – cand si-a revenit mi-a pus gheata pe mana si m-a consolat.
Deci trece si sambata si vine duminica. Eu eram fresh in ceea ce priveste nasterea. Nici un semnal, oricat de mic. La pranz primesc o portie de nu stiu ce si tine-te neica semnale. Curgea pic cu pic din perfuzie si simteam ca incepe sa ma doara (asa ca la ciclu). Cam la 20-30 de minute. La 6 seara incep sa se inteteasca. Noroc ca ziua a fost linistita, nu era nimeni sa nasca si parca am mai prins cateva minute de somn. Noaptea a fost a mea. Dureri din 6 in 6 minute. Stateam cu telefonul mobil si notam minutele. Faceam socoteli ca intr-o ora voi avea cam 10 contractii. La fiecare 6 minute ma ridicam din pat si ma tineam de marginea de fier a patului rasufland adanc. Cam din 2 in 2 ore ma urcau pe masa. Dilatatie mica, colul abia sters, dilatatie aproape 2 (cu mare ingaduinta si cu rezerva ca nu mai imi fac controale ca sa nu-mi rupa colul – mama, ce incurajare)…si asa pana spre dimineata. Eram disperata – atata durere pentru numai 2 cm? La 8 am scrutat holul in lung si-n lat dupa doctor. Voiam sa vina si sa-l rog sa-mi faca cezariana ca eu nu mai pot – un travaliu atat de lung si numai 2 cm. Pe la 10 vine dr. si-mi da raspunsul: “Cezariana? NU e dupa cum vrei tu”. Ma urca pe masa si stupoare, dilatatie 4. Gata, punem cateterul si epidurala. Plutesc si nu-mi vine a crede. Il pun sa repete. 4 cm? Wau, simt ca renasc. Intre timp ajunge si sotul si merge cu mine in sala de nasteri. Imi fac epidurala si simt ca ma invaluie o caldura placuta. Nu simt nici o durere, vorbesc cu sotul, cu moasa...e minunat. Intre timp corpul meu se lateste. Simt asta dar nu ma doare. Moasa, o femeie extraordinara (Monica) sta langa mine si ma monitorizeaza. La dilatatia 6 imi rup membranele si umplu patul de apa. Sotul e langa mine. Si uite asa ajung la 9. Incep sa simt ca as avea nevoie la toaleta. Ca si cum as vrea sa fac kk. Mai stau cu senzatia asta inca un pic pana cand ma urca pe masa de nastere. Se simte capul lui bebe dar trebuie sa imping. Si imping si imping…Degeaba. Ma pune pe un scaunel, ca si cum as sta pe WC. Imping, imping…In fine, vine dr. il vad ca se echipeaza, vine si rezidentul si neonatologul si poate si altii dar nu-mi aduc aminte. Eu imping, imping. Noroc ca-mi spunea moasa cand ca eu de la epidurala nu simteam nimic. Moasa se urca pe burta mea si impinge si ea. Dr. ma taie (n-am simtit nimic) si mai impinge moasa odata si gata bebe. Simt o usurare. O vad pe bebelina mea, are un cacatel mic la fundulet, din gura ii ies bulbuci si abia respira. O iau pe sus si o baga la oxigen. Eu imi fac cruce si ma rog la Dumnezeu.
Incepe cusatura. Badiu parca tesea la razboi. Facea niste impletituri si noduri de nu-mi venea a crede. Nu simt mai nimic, nu pot crede ca sunt cusuta. Cand sa ma dau jos, sare infirmiera. Stati, nu va dati singura jos. “Dar pot”, spun eu. Badiu conchide: “Cristina cea viteaza si bebele de aur”. Ma dau singura jos, dar pana in salon ma duce cu scaunul cu rotile. Asta e regula si eu m-am supus.
Pe scurt, recomand epidurala, pe dr. Badiu si Municipalul!

Ubi spune:

www.ubi.ro/alexandra

georgescu oana spune:

Sa va traiasca Alexandra ,o scumpica dulce si frumoasa!

Oana si Maria Alexandra(17.04.2004)
Martie-Aprilie

amironeanu spune:

Este o dulce Alexandra si sa creasca mare, sanatoasa si sa o iubiti si sa va iubeasca.

Pupici,
Andrea si Stefania (13.08.2004)

Stefania - printesa mea

ane2 spune:

Scumpica foc bebelina, sa va traisca si sa va aduca numai bucurii!!!!!!!!!!!!

Anita si Rachella -17.o1.2004http://community.webshots.com/user/sugarbabe134