Nasterea unui sufletel mic, cu nume mare: Bradut

Desi au trecut aproape opt luni de la nasterea piticului meu, eu inca mai simt, cu aceeasi intensitate, fericirea din momentul marii intalniri. Probabil ca toata viata va fi la fel.

Cum a inceput totul?
In 2002, la cateva zile dupa primul mare eveniment al familiei noastre, nunta, cand nici nu era in planul nostru un copil, undeva pe la miezul noptii, il aud prin somn pe sotul meu zicand: BRADUT, BRADULET, BRAD, nu BRADUT, si simt cateva coate in coastele mele, ma trezesc si incepe dialogul:
“Bradut, Bradut o sa il cheme!”
“Pe cine puiule?”
“Pe copilul nostru”
Ni s-a parut super interesant numele, deci pe copilul nostrum avea sa-l cheme Bradut, cu toate ca nu aveam de gand sa se intample prea curand si nici nu eram croiti sa fie baiat.
Pentru amandoi a fost un moment de slabiciune al sotului meu, care pentru familia noastra proaspat formata era un pas inainte spre responsabilitati.
De atunci a trecut aproape un an si iata-ne in Spring Time la Universitate, intr-o zi de inceput de noiembrie, dupa o zi furtunoasa si prelungita de munca cum stam si analizam un test de sarcina facut cu doua ore inainte (eu m-asteptam sa se intample, motiv pentru care ma aprovizionasem cu cateva teste de la farmacie, cu doua zile in urma). Am si acum acel test de sarcina, face parte din cutia cu amintiri a lui Bradut.
De data asta nu ne-am grabit sa anuntam parintii (am uitat sa va spun ca pierdusem o sarcina in 5 saptamani cu 4 luni in urma), asteptam sa vedem ce se intampla, parca mi-era si frica sa ma bucur.
Nu trec trei saptamani, doar ce ne-am hotarat sa dam sfoara in tara, afla toata lumea, felicitari peste felicitari, ca incep sa sangerez. Panica mare, nervi, lacrimi, ecografie dupa ecografie, incepe tratamentul cu utrogestan, mergi la doctor etc.
Scapam de data asta, se opreste sangerarea, vin sarbatorile, veselie mare in familie. Trec sarbatorile, ma programez la Iosup la echo de 12 saptamani, ajung mandra cu burta inainte (burta pe care numai eu o vedeam, ca ea saraca nu prea crescuse, nici nu avea cum).
La ecografie, distractie mare, innumaram degetele, auzim inimioara, varsam cateva lacrimi de bucurie, se scapa Iosup si spune “vezica flacaului” dupa care nu mai recunoaste…dar ajungem la elemental numit “col” si-mi disrtuge bucuria cand zice “3,5 cm, cred ca ajungi la cerclaj.
Habar n-aveam ce inseamna, dar mi-a explicat el.
Griji si lacrimi de la capat, isi reintra in atributii lipsa de incredere pe care o aveam in doctora mea (a zis si ia candva, intr-o doara, ca am colul cam scurt, dar nu I s-a parut nimic nelalocul lui), suna parintii, suna medicii apropiati familiei si asa mai departe.
In aceeasi seara imi conving sotul ca ar fi cazul sa merg si la alt ginecolog (eu aveam preferinta pentru Dr Nayel – CFR2), el ajuns la capatul rabdarii (pentru prima data in sarcina mea, constient de ce-l astepta mai departe) tipa la mine sa ma hotarasc odata la ce medic merg, pun mana pe telefon, fac programare la Nayel, a doua zi ma duc la doctor si apare si verdictul: CERCLAJ. Omul nu sta prea tare pe ganduri si imi da intalnire la spital luni pe 12 ianuarie (la trei zile dupa control). Cerclajul nu era o urgenta atunci, il faceam profilactic, dar pentru ca mi-era teama sa nu pierd sarcina am luat hotararea de una singura, fara sotul meu:…il fac.
Vine duminica seara, inca nu stiam toate implicatiile cerclajului, bune sau rele, mi se face frica si il sun pe Nayel sa mai aman o zi, pe motiv ca e o zi importanta sin u pot lipsi de la munca.
Aflu eu toate detaliile, din stanga si dreapta (forumul DC sa traiasca), imi conving sotul ca e bine ce am decis (desi nici eu nu eram foarte convinsa) si iata-ne la spital intr-o zi de marti pe 13 februarie, pregatita sa infrunt insemnatatea dubla a acestei zile.
Ajung la spital (nu mai fusesem pe acolo niciodata, dar asistenta lui Nayel imi prezentase maternitatea CF2 ca pe cea mai frumoasa si mai nu stiu cum din Bucuresti) si ce vad: o cazatura de spital (am intrat pe la camera de garda, deci este explicabil), ma infior, sotul meu amuteste, incerc sa ma incurajez ca poate maternitatea o fi altfel, dar ce fac cu increderea, ca daca nu este, la mine s-a frant totul, nu mai te intelegi cu mine. Faceam un pas inainte si doi inapoi si ii spuneam lui Alin ca eu nu raman acolo, ca sunt cea mai nefericita din lume, ca toti medicii sunt niste mincinosi si… asa mai departe.
Cu chiu cu vai ajung la sectia de ginecologie, care arata un pic mai bine decat restul spitalului, dar mult mai rau decat Maternitatea care, dupa parerea mea, e cea mai ok din Bucuresti.
In fine, fac cerclajul, trec cu bine toate lunile de sarcina ce urmeaza, intru in luna a 9, in sapt. 38, Nayel ma cheama intr-o zi de joi sa imi scoata cerclajul.
Aflasem ca se poate declansa nasterea asa ca plecam cu tot cu bagaj. Eram terminate, sotul meu avea sa petreaca urmatoarele 3 zile la un team building intr-o zona fara semna, fara acces cu auto, asa ca nu trebuia sa nasc sub nici o forma. Intru in Maternitate cu gandul sa aman scoaterea cerclajului pana luni, dar dupa control medicul imi spune: No way, acum il scoaatem, ca e aproape. Asta e, nasc cu restul familiei.
Incep sa plang, Nayel imi zambeste calm si imi zice sa stau linistita in pat, ca daca nu ma agit, nu nasc pana vine sosul din deplasare, colul e inca inchis. Zis si facut, stau in casa, nu tu iesit nici sa imi iau o inghetata, apa sau alte chestii, dar rau n-am dus-o ca am avut vizitele gravidutelor de iulie-august mai tot weekendul.
Trece o saptamana, ma duc la un nou control, vine inca o bomba, “stai cuminte in weekendul asta, ca eu plec la munte, dar daca e ceva ma suni din timp sa pot ajunge in Bucuresti sa te assist, daca nu se intampla nimic zilele astea doua, vii luni la spital, ca sigur nasti – colul deja permite indexul” AGAIN? NU MAI VREAAAU!
Mi-am urat sotul tot weekendul, nu m-a lasat nici la toaleta nesupravegheata, m-a bombardat cu filme, le uram, plangeam si refuzam sa ma uit la ele, mi-era o teama cumplita ca nasc si Nayel n-are cum sa vina in Bucuresti la timp.
Aveam contractii, normal, dar mie mi se parea ca acum se rupe apa si nasc… femeia gravida ce sa-I faci!
Vine luni, 6 iulie, ma duc cu sotul meu la spital, ca doua garofite, ma calmasem intre timp, acum eram sigura ca ma trimite acasa, asa ca nu mi-am luat bagajul din masina.
Ma controleaza doctorul repede, ca era asteptat intr-o operatie si-mi zice du-te acasa, ca nu e nici o schimbare, mai suna-ma miercuri, ca sunt de garda.
Trec zilele, nu mai am nici o contractie, cad in extrema cealalta “eu nu mai nasc odata, ca nu mai pot!”
Il sun pe Nayel, ii zic ca nu e nici o schimbare, imi spune sa ma duc duminica la control, ca e dinnou de garda, ma resemnez, atat cat pot, adica mai deloc si incep cu telefoanele la gravidute: andreea_s(Andreea) care nascuse o mandrete de baiat cu 3 saptamani in urma, Mihaella, care avea sa nasca la o luna dupa mine, incep sa ma plang, Miha ma scoate la un suc sa ma linisteasca, in sfarsit trece si ziua de miercri - 7 iulie, vine joi, o iau de la capat cu miorlaitul, ca eu vreau sa nasc.
Simt o contractie pe la pranz, ceva mai dubioasa, dar nu ii zic sotului.
Ma apuc sa imi incalzesc apa sa ma spal (era in perioada reviziei tehnice, frumos nu?), imi mai revizui pentru a mia oara bagajul …trrrrrrr telefonul: Miha. Tocmai fusese la Nayel la control si ii povestise ca m-a scos cu o zi in urma la plimbare, ca ma urcam pe pereti, ne amuzam impreuna de discutia lor, mai trec doua ore, se face 6 dupa amiaza, sotul meu era la bucatarie, pregatea alte specialitati, pentru balenuta lui, zic:”hai sa nu fiu neam prost, ma duc sa spal si eu vasele, ca saracul de el…”, ajung in bucatarie si cand dau drumul la apa, aud: PLUF! Si incepe sa curga in acelasi timp si de la mine si de la robinet.
Incepe dialogul:
“Alin, s-a rupt!”
“Cine puiule?”
“Apa, vine Bradut” si ma trezesc cu o fata lata, socata, un barbat robotizat, care inchide aragazul, se duce se barbiereste, se imbraca, mai intreaba din cinci in cinci minute, cum ma simt…
In timpul asta, eu fug la baie, pun si mana pe telefon, vorbesc cu Nayel imi zice ce sa fac…, iau lista de tel la rand: mama, soacra, cumnata, Miha, Andreea, etc
Plecam noi fericiti la spital (aveam o fata de tampa…), parka drogata, dar inca nu ma durea rau, desi aveam contractii. Tot timpul mi-am zis ca eu nu am cum a sa nasc greu, ca durerile nu-s de mine.
Ajung la spital, ma iau infirmierele in primire, ma controleaza doctora de garda (imi venea sa o iau la bataie, a fost singurul moment in care simteam ca ma urc pe pereti de durere), imi fac internarea, imi fac clisma (eram ingrozita de momentul asta, mancasem toata ziua, mi-era asa teama san u ma fac si la propriu si la figurat de kk.., dar totul a decurs de minune). Trece 1-2 ore, ma controleaza din nou… dilatatie 4.SUPER!. il suna fetele pe doctor, primesc indicatiile de rigoare pentru epidurala, mi se face epidurala, apare Nayel, eu vesela nevoie mare (n-am avut parte de alte dureri, slava D-lui).
Tot timpul travaliului Alin a stat ca un copil cu pumnii stransi, a fumat de a rupt, mai aparea din cand in cand pe la mine sa-mi zica ca a vorbit cu x si y, ma vedea ca sunt bine, se mai linistea…pleca pe hol, la cumnata si prietenul ei.
Imi apare brusc in minte ca in urma cu un an pe 9 iulie am pierdut o sarcina pe care mi-o doream, ii zic lui Nayel ca eu trebuie sa nasc inainte de 12 noaptea, el zice ok, s-a facut, mai trec trei ore, nici nu stiu cand… innumaram impreuna contractile, ma felicita, desi eu nu stiu de ce… cand imi zice brusc: hai pe masa, nasti!- era, 11 si 30 minute “ Cine, eu? Acum? Dar nu ma doare!” Pai nu am stabilit ca n-o sa doara?”
Imi spune ce trebuie sa fac, cand sa imping, eu nu stiu sa imping, ma ameninta ca mi-l scoate cu forcepsul, eu imping mai tare, dar fara rezultat, ma ameninta ca trecem de 12 noaptea, eu imi adun toate fortele, imping si… iese Bradulescu cel mic la 11,45 pe data de 8 iulie. In acelasi timp cu reactia mea de protest, medicul imi zice ca va incepe imediat sa si planga, asa s-a si intamplat, mai trece juma de ora, ma dau jos dupa masa, apare si sotul meu, cumnata si prietenul ei, cu niste ranjete de jur imprejur, imi spun ca l-au vazut pe pitik, ca e bine, eu steam asta, ca tot timpul cat l-au aspirat, l-au bibilit eu eram cu ochii pe el, in timp ce medicul imi facea broderia de rigoare.
La juma de ora de cand l-a luat din sala de nastere pe Bradut, apare asistenta cu el in brate, plangea de mama focului, mi-l pune in brate (cica nu a reusit sa-l faca sa taca), incep sa ii vorbesc, deschide ochisorii aia mici si tulburi si se uita fix la mine (nu cred ca o sa uit vreodata momentele alea), il pun la san, trage de 3 ori, el stie ce, ca laptele mi-a venit abea peste doua zile si adoarme.
Vine tati langa noi, ne face pozici, pupam pitic, il dau asistentei sa-l duca in salonul “receptie-livrare bebelusi”, de unde avea sa mi-l aduca a doua zi la mine in salon, ma ridic din pat, spre surprinderea si protestul asistentelor, Nayel imi zambeste si pleaca acasa, imi conduc sotul pana la iesire… ma muta fetele in salon …
Cam asta este povestea nasterii lui Bradut, acum cand recitesc imi dau seama ca am omis multe detalii haioase, dar deja sunt la a 4-a pagina, de cuvinte insirate, multe fraze incoerente, dar care exprima totusi ce simt si acum, dupa aproape opt luni.




Alina mamica lui Bradut cel mic si nebunic (08.07.2004)

poze Bradut

georgescu oana spune:

Sa va traiasca minunea sa se faca inalt si frumos ca bradul

Oana si Maria Alexandra(17.04.2004)
Martie-Aprilie

Adema spune:

Alina, sa va traiasca si sa va creasca mandru si falnic Bradutul!!!
Sa fiti si voi sanatosi si sa va bucurati de el !
Sa stii ca si in cazul meu, sotul a avut revelatia cu "Codrut" si cand am auzit de Bradut al tau ne-am amuzat.
Va imbratisam cu drag,


Adema&Codrut
http://community.webshots.com/user/eoncioiuro
Povestea nasterii: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41021

pako spune:

Alina sa dea Domnul ca Bradut sa fie un copil sanatos si sa va umple sufletele cu cat mai multe bucurii.
Din povestirea ta am inceput sa-l indragesc pe Dr.Nayel.

pupici

Felicia si Andreea

szivarvany spune:

Frumoasa si emotionanta poveste are si Bradut !!! Sa va traiasca, sa fie sanatos, cuminte, sa aduca numai bucurii si impliniri parintilor minunati !!!

Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"
Giulia
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099" target="_blank">Povestea-nasterii

rain spune:

Alina, sa fie sanatos Bradut si voi sa va bucurati de el! mi-am adus aminte de mesajul pe care l-am primit de la tine pe la 2 noaptea "am nascut, sint mama" ...aveam insomnii si nu dormeam, cand am primit mesajul mi-au dat lacrimilie, tare mult m-am emotionat!
va pupacim si sa auzim numai de bine de la voi !!!
Codruta cand e planificata???


Nicole & Andreea Alexandra (26.07.2004)
Poze cu mamici, burtici, pitici, Andreea 1-4 luni
Andreea de la 4 luni
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=40285" target="_blank">Povestea nasterii

amironeanu spune:

Felicitari inca o data mamico! Sa creasca Bradut mare, sanatos si frumos si numai bucurii sa-ti aduca. Frumoasa poveste, mi-au dat lacrimile.

Pupici,
Andrea si Stefania (13.08.2004)

Stefania - printesa mea

vrabiuta spune:

sa va traiasca bradutul!!!

ce frumos ai povestit, m-am hlizit toata la computer
eu am nascut tot cu nayel, tot la cfr 2 si cand citeam povestea ta mi-l si imaginam, cu calmul lui, zicandu-ti sa impingi ca vine 12 noaptea peste tine! este un medic extraordinar!
inca o data pupici de la noi, sa cresteti mari, sanatosi si voiosi

marcela si alexandra lia

pozele noastre
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37669" target="_blank">cum s-a nascut alexandra lia

ionella3003 spune:

o poveste minunata!... ca toate povestile despre puii nostri. sa va bucurati toata viata de el ca si acum!
cu toata dragostea, subsemnatii

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

Cary spune:

Sa va traiasca puiutul si sa va aduca numai bucurii.
Mult soare in viata voastra!

Marina spune: