Povestea nasterii lui Thomasino, cel mult dorit

Citind in ultima vreme, povestile nasterilor a o multime de bebelusi pe acest site, povesti foarte interesante de altfel, m-am hotarat sa scriu si eu povestea nasterii mult ¡V doritului meu copilas Thomasino.

Povestea incepe in preajma sarbatorilor de Craciun in anul 2002 spre 2003, cand in cadoul pe care l-am primit de la biserica, am gasit niste hainute mititele si frumusele de bebelusi. Am simtit ca Dumnezeu imi promitea prin asta ca in anul urmator imi va trimite un copilas mult dorit si asteptat. Pierdusem spontan o sarcina in august, si din cauza incompetentei unei doctorite am facut inceput de septicemie si nu se stia daca voi mai putea sa raman insarcinata. Asadar eram foarte fericita, la gandul ca voi avea un bebe. Nimic nu-mi putea spulbera sperantele. Am inceput razand sa-mi fac planuri impreuna cu sotia fratelui meu, sa ramanem insarcinate in acelasi timp, gandindu-ne ce frumos va fi sa fie verisorii de aceeasi varsta si sa ii putem creste si plimba impreuna.

In ianuarie 2003, cumnata mea a anuntat foarte fericita familia ca a ramas insarcinata cu al doilea copilas. Dupa cateva zile, in care mi s-a parut ca am si eu ¡§simptomele¡¨ de rigoare, mi-am facut nerabdatoare un test, care a iesit negativ. Plina de furie, durere, suparare si poate si un pic de invidie am izbucnit intr-un plans amar de nu mai stia saracul sotul meu cum sa ma calmeze si sa ma incurajeze sa nu-mi pierd speranta. In luna februarie, spre uimirea mea¡Kapar aceleasi simptome. Foarte neincrezatoare mi-am cumparat un test si l-am facut seara tarziu, neavand deloc rabdare sa astept pana dimineata, cum ma sfatuia testul cu pricina. Dupa 5 minute, cand m-am uitat¡K. pe test aparuse doar o linie. Destul de increzatoare, nu stiu cum si de ce, am hotarat sa¡Vl mai las. Mai tarziu, m-am dus sa vad cum sta treaba si spre surprinderea mea, acum se mai vedea foaaaarte vag o a doua linie. Simteam ca lesin de bucurie, desi mi-era frica sa nu cumva sa ma bucur degeaba. Am chemat-o imediat pe verisoara mea, care venise in vizita la mine de la Bucuresti, sa-mi ¡§interpreteze¡¨ testul. Mi-a confirmat intr-adevar ca ramasesem insarcinata. Nu pot sa descriu in cuvinte fericirea si extazul care m-au cuprins!!!!! Simteam ca plutesc!!! M-am dus la Dr. Carauleanu, careia nu-i venea a crede ca am ramas insarcinata. D-neaei ma tinea de cateva luni in tratamente, ca sa pot ramane iarasi insarcinata.

Am inceput sa fac tratamente de mentinere la greu, si pana pe la 4 luni am tot vomat si sufletul din mine. Totusi, nimic nu-mi putea umbri fericirea. Am inceput sa ma documentez despre sarcina, nastere si cresterea copilului tot ce-mi cadea in mana.
Intr-o vineri, pe 5 septembrie 2003, in jur de ora 20 am observat pe hartia igienica, ¡§ceva¡¨ ca o gelatina. Am banuit imediat ca e vorba de dopul gelatinos. Eram la inceputul saptamanii 33. Am sunat-o imediat pe doctorita, care era de garda, si care mi-a spus sa stau linistita, sa iau un No-Spa si sa ma pun frumusel in pat, iar in caz de contractii sa ma duc rapid la spital, ca ea e acolo. Daca nu, trebuia sa ma duc a doua zi dimineata la ea la cabinet sa ma vada. Buuun¡K.In loc sa fac asa cum mi-a zis doctorita, sa ma pun frumusel in pat, ¡K.am inceput sa sun tot familionul si sa-i anunt ca s-ar putea sa nasc, asa citisem in revista mami, ca asta e inceputul. Mi-am sunat si prietenele, printre care si pe cumatra mea, Dana, care era si ea insarcinata, la termen si numai nu nastea odata. Cand i-am spus ca s-ar putea sa nasc in noaptea aia, a strigat in telefon: ¡§Nuuuuuuuuu¡K..nu inaintea mea. Nici sa nu te gandesti!! Eu prima¡Knu se poate sa mi-o iei inainte¡¨. M-am tot distrat de ea in continuare spunandu-i ca i-o iau inainte. Nu inteleg acum de ce nu eram ingrijorata tare, avand in vedere varsta de sarcina¡K. Sau poate ma credeam la termen??? Nu mai stiu¡KOricum dupa ce am terminat cu telefoanele mi-am dat seama ca nu aveam bagajul facut, ceea ce era nasol in caz ca ma apucau contractiile. Aveam totusi o lista cu tot ce-mi trebuie, copiata de la cumatra mea Dana, care avea experienta, ea fiind la a treia sarcina. M-am dus impreuna cu sotul meu la farmacie, mi-am cumparat tot ce-mi trebuia, inclusiv Rivanol, spirt, tampoane, vata, comprese sterile s.a.m.d. Apoi acasa, m-am apucat sa-mi fac bagajul, ceea ce durat ceva vreme si in final m-am culcat pe la ora 4 noaptea. Tare cuminte am mai stat eu in pat!!!! Inainte de a ma intinde in pat am stat cateva secunde fara sa ma misc, incercand sa vad daca nu cumva ma apuca contractiile. Nimic¡K liniste¡K

M-am sculat de dimineata, am facut un dus si m-am prezentat la doctorita, la control. Pana atunci imi spusese ca e 50% fetita. In timp ce imi facea echograf, i-am spus ca in noaptea precedenta a fost foarte agitata, la care ea dupa cateva secunde imi spune: ¡§cum ai spus? Agitata??? Imi pare rau dar poate vrei sa spui ¡K.agitat¡K.e 100 % baietel¡¨. In momentul ala, desi eu imi doream fetita, mi-au dat lacrimile de fericire pentru ca sotul meu si restul familiei isi doreau sa fie baietel. In fine, dupa consultatie doctorita mi-a spus ca nu e dopul gelatinos, dar ar fi bine sa ma internez luni in spital, sa-mi fac niste analize si sa ma mai obisnuiesc cu maternitatea. Am cazut de acord sa ma prezint luni dimineata in triaj pt internare. Pe moment nu mi s-a parut nimic dubios in asta. M-am dus acasa unde am anuntat familia ca bebe e baiat, facandu-i pe toti in felul asta deosebit de fericiti.
La cateva ore dupa ce am vorbit la telefon cu Dana, pe ea au apucat-o contractiile si a nascut o fetita frumoasa de 3. 850 gr. In acea dupa-amiaza, m-am dus la maternitate sa o vizitez si sa-I vad fetita. Am stat cateva ore cu ea de vorba, admirandu-i frumoasa fetita, pana cand o asistenta suparata de faptul ca statusem atata m-a dat frumusel afara.

Dupa o noapte deosebit de agitata, din cauza durerilor (mi-am dat seama mai tarziu) m-am trezit pe la 5 dimineata cu niste dureri cumplite de burta. Mi-am dat seama intr-un tarziu ca acelea erau contractii adevarate¡K. asa ca mai de durere, mai de frica si ingrijorare am izbucnit in plans. Toata sarcina imi fusese frica sa nu cumva sa ma apuce durerile nasterii si sa trebuiasca sa sun doctorita la o ora nepotrivita. Am oroare sa sun lumea cu noaptea in cap. Pe la ora 6 dupa ce mi-am potolit cat de cat plansul, ca sa pot vorbi la telefon, am sunat-o pe Dana inchipuindu-mi ca probabil la ora aia era treaza si alapta fetita. I-am spus ca ¡§ma doare rau tare¡¨, ca ma iau durerile si ma lasa. M-a intrebat la ce interval sunt si cand i-am zis ca sunt la 5 minute distanta, a tipat in telefon ¡§femeie suna rapid doctorita ca tu nasti¡K nu sta asa!!!¡¨.
M-am apucat iarasi sa plang in ultimul hal, din nou de durere si de ingrijorare, am anuntat-o pe mama printre suspine (care statea in acelasi bloc cu mine) ca m-au apucat durerile. Pe la ora 8, cand mi s-a parut mie ca in sfarsit e o ora potrivita, am sunat-o pe doctorita, care mi-a spus sa vin imediat la spital sa ma internez si ca ne intalnim acolo. Bun¡K zis si facut. Dupa ce l-am sculat si pe sot si dupa ce m-am mai invartit in jurul cozii, oprindu-ma din orice faceam in timpul contractiilor, mi-am luat bagajul si am plecat spre maternitate. Fiecare groapa pe care o intampinam cu masina imi intensificau si mai mult durerile, iar sotul meu nu stia cum sa conduca mai repede masina catre spital. Era emotionat tot, si buimac inca de somn si abia se putea concentra la condus. Am ajuns la spital, am intrat in cabinetul de la triaj sa-mi faca internarea, in timp ce sotul astepta afara. Asistenta care imi facea fisa era foarte calma, prea calma mi s-a parut mie, care nu mai puteam de durere. Imi cere 20 000 lei pentru fisa de internare. Caut bani¡K. n-am. Ma duc afara la sot si ii cer. Se cauta si el ¡K. ¡§n-am decat Euro la mine¡¨¡K. ¡§nu se poate, si eu ce fac???? Nu pot sa-i zic aleia ca n-am 20 000 de lei amarati¡¨ Imi venea sa-l strang de gat, negandindu-ma ca nu a luat saracul lei la el, de emotie¡K. sau somn sau mai stiu eu?? A sunat imediat pe un prieten de-al nostru spunandu-i ¡§imediat sa vii la maternitate cu 20 000 de lei¡¨ de parca era vina lui. Tipul a crezut ca e o gluma, sa-l trezeasca disperat pt 20 000 de lei. Sotia lui nascuse si ea prematur cu cateva luni in urma, asa ca stia si el ce inseamna. In timpul acesta eu ma tineam cu mainile si aproape ca ma dadeam cu capul de stalpul de la intrare de atata durere si nervi. Parca eram in ¡§filme cu tampiti¡¨. Dupa ce tipul ne-a adus banii si a ramas afara sa-l ¡§incurajeze¡¨ pe sot, de parca el avea nevoie de asta, am intrat din nou in cabinet. A venit doctorita rezidenta, m-a controlat si am aflat ca aveam deja fisura de membrane, ceea ce eu nu mi-am dat seama, si ca am dilatatie de 2 cm parca¡Knu mai stiu exact. Am aflat si ca doctorita mea o sunase de multe ori ca sa vada daca am ajuns la spital si care e situatia. Atunci mi-am dat seama ca de fapt dopul acela gelatinos de vineri seara fusese intr-adevar dopul mucus, dar doctorita nu a vrut sa-mi spuna, ca sa nu ma impacientez si sa ma apuce contractiile. Avea de gand sa ma interneze si sa-mi faca ceva tratament ca sa nu nasc¡K dar n-a mai apucat. Pe la ora 10 am intrat in sala de nasteri unde, m-au asezat pe un pat, mi-au zis sa stau pe partea stanga, de parca puteam sa stau locului in durerile alea si mi-au dat sa tin la nas un furtunel mic si amarat pentru oxigen. Cand ma apucau contractiile, ma foiam de durere in ultimul hal si numai grija furtunului nu mai aveam, desi moasa ma tot batea la cap sa-l tin frumusel la nas. Din cand in cand imi punea o ¡§chestie¡¨ pe burta ca sa monitorizeze bataile inimii bebelusului. A ajuns si doctorita, m-a controlat si le-a spus sa ma pregateasca si sa imi faca clisma. Eu speram din tot sufletul ca vorba de pregatire pentru cezariana, pentru ca aveam senzatia ca nu mai rezist de durere. Doar gandul la cezariana ma mai ajuta sa nu o iau razna. Dupa ce mi-au facut clisma, doctorita ma tinea de vorba pe sala ca sa rezist si sa nu ma duc la baie inca. Atunci am intrebat-o de cezariana si ea m-a lasat sa inteleg ca imediat imi face. Eram fericita la gandul ca dintr-un moment in altul scap de dureri.

Am terminat cu turele la toaleta si m-au suit pe masa de nasteri. Aud doctorita spunand ca ¡§e aproape gata¡Kdin moment in moment¡K..¡¨; ¡§bun¡¨, zic in gandul meu, ¡§in sfarsit imi face cezariana¡¨!!! Da de unde?!? Aveam dilatatie 10 si eram gata de nascut, dar eu habarnaveam. Mi-a aratat cum sa ma tin de barele de la masa de nasteri si mi-au zis sa ma ¡§screm¡¨ cand imi zic ele si sa tin nenorocitul de furtun la nas. ¡§Da o masca de oxigen n-aveti fratilor in spitalul asta?????¡¨ bombanesc eu in gandul meu. Printre contractii eu inca asteptam cezariana. Imi spune dr. sa ma screm si eu incep sa o fac din gat, iar ea imi spune ca nu asa, ci ca si cum as face o treaba mare. De parca eu mai stiam ce-i cu viata mea¡K Dupa ce ma screm de cateva ori, dr. imi spune ¡§gata dragut-o¡K uite ca iese copilasul¡¨. In gandul meu ¡§da sigur ce gluma buna, ca doar acusi ma duce la cezariana¡¨. Aveam o mare obsesie cu cezariana asta! Intr-adevar dupa ce m-am mai scremut o data mi-a spus: ¡§Dorotheea draga ai scapat! Felicitari!!! Ai un baietel.¡¨ Din cauza extazului nici nu mai stiu daca a plans sau nu¡Kprobabil ca nu, din moment ce a avut scorul Apgar 5-6 si avea 1900 de grame. A venit si sefa doctorilor neonatologi pe care o cunosteam si care s-a ocupat personal de bebe. Dupa, ce au terminat de cantarit si alte cele pe o masa speciala alaturata, l-au dus repede de acolo, dar nu inainte de a mi-l arata, la indemnul doctoritei mele. Era tot rozaliu, cu ochisorii deschisi larg, si avea o expresie pe fatuca, de parca zicea ¡§ce se intampla aici, ce-i cu foiala asta si ce tot faceti cu mine?? In timp ce se ocupasera de el am auzit dr. neonatolog spunand ¡§uite la el ce sclifosit e, mititelul¡¨. Mai tarziu am aflat ca s-a nascut cu un botic de parca era suparat pe toata lumea. ƒº
Intre timp eu eram tot pe masa, m-au cusut dupa epiziotomie, desi n-am simtit absolut nimic. Eram intr-o liniste totala si era asa de bine dupa atata durere!!! Nici nu stiam ce ma asteapta si ce va urma. Au inceput sa ma intrebe toate pe rand daca nu am contractii si nu ma doare nimic¡K Eu, victorioasa le raspund ca nu. Apoi o aud pe doctorita disperata spunand: ¡§colul e aproape inchis!!! Trebuie sa scoatem placenta manual!¡¨ ¡§Ouch!¡¨ nu prea stiam ce inseamna, dar nu-mi suna a bine. Abia atunci a inceput cu adevarat greul. Au inceput sa se apese care mai de care pe burta mea, de simteam ca-mi ies ochii din cap de durere. Si eu care crezusem ca scapasem¡K Nu m-a durut nasterea, cum m-a durut scoaterea placentei. Innebuneam de durere si aveam impresia ca nu se mai termina odata!!!

Dupa ce s-a terminat si cu placenta m-au pus pe acelasi pat de la inceput si din cand in cand venea moasa si se apasa cu toata puterea ei pe burta mea de imi venea sa urlu. La un moment dat, n-am mai rezistat si am intrebat-o: ¡§si acum ce trebuie sa-mi mai iasa??? Suflletul???¡¨ La care ea mi-a raspuns senina ca face asta ca sa ma ¡§curat¡¨ bine si sa coboare uterul inapoi la locul lui. Au urmat 2 ore in care nu-mi mai amintesc mare lucru decat ca eram fericita si in acelasi timp parca ma aflam in transa.
Am uitat sa spun ca in tot timpul cat am stat in contractii inainte de a naste si apoi dupa aceea, in alea 2 ore, Dana venea permanent la mine sa ma vada si, sa ma incurajeze sa rezist, ca nu mai dureaza mult. Dupa cele doua ore in care mi-au spus ca tre sa stau acolo pe pat, a venit iarasi Dana si m-a ajutat sa imi pun lenjeria intima si sa ma dau jos din pat. Eram nerabdatoare sa ma duc sa-mi vad odorasul. L-am numit Thomas-Adrian. El era la reanimare la incubator. Cand l-am vazut asa de mic si neajutorat acolo in incubator, cuplat la o multime de aparate, m-a busit plansul de disperare si neajutorare, nestiind la ce sa ma astept. Dr. neonatolog m-a asigurat ca deocamdata e bine si ca de acum totul depinde de el si de cat va fi de luptator.
A fost si Dana (care urma sa fie nasa lui) si l-a vazut si apoi mi-a spus ¡§ai nascut un ingeras. N-am mai vazut copil cu o fata atat de angelica¡¨!!!

In zilele urmatoare dr. imi spunea in continuare ca bebe e bine, ca totul merge bine. Mie mi se parea ca aud prea mult cuvantul bine si imi era frica sa nu cumva sa ma menajeze spunandu-mi asa. De fiecare data cand ma duceam sa-l vad, izbucneam fara sa vreau in lacrimi, pana cand mama mea m-a sunat si m-a prins plangand. Mi-a tinut o teorie dura la telefon spunandu-mi ca ¡§Thomas nu are nevoie de o mama plangacioasa, ci are nevoie de una curajoasa, senina si plina de incredere. Trebuie sa-i insufli putere sa lupte, nu sa te apuce bocitul acolo. Controleaza-te si cand te duci sa-l vezi, vorbeste-i bland, canta-i, mangaie-l si in timp ce il mangai roaga-te intens la bunul Dumnezeu pentru el. Sa nu te mai aud bocind!!!¡¨ Mi s-a parut atunci mult prea dura si chiar m-am enervat pe ea pentru ca mi se parea ca-mi cere mult prea mult. Dar am hotarat sa imi revad comportamentul si am reusit sa fac asa cum mi-a spus, desi imi era fff greu.
Dupa o saptamana in care a facut si un pic de icter si a stat la lampa l-au scos de la incubator. Eram asa de fericita ca totul era bine. Mergeam deja de cateva zile din trei in trei ore sa ma storc si apoi asistentele il hraneau prin gavaj (un furtunel introdus prin gurita pana in stomacel). Am mai stat cu el inca doua saptamani in maternitate cu el in salon, timp in care nu a plans niciodata. Toate colegele de salon ma intrebau: ¡§dar copilul tau chiar nu stie sa planga???¡¨
Inainte cu o saptamana de ma externa, doctorita neonatolog de pe etaj m-a anuntat ca i s-a descoperit la o analiza ca are nu stiu ce germeni la stomac si ca trebuie sa-l treaca pe un antibiotic puternic. Am inceput sa plang de disperare, stiind de la Dana ca nu e bine sa ia antibiotic, fiind asa de mic. S-au strans in jurul meu o multime de asistente, medici si infirmiere, care nu stiau cum sa ma opreasca din plans si sa ma linisteasca. A venit si profesorul (seful sectiei) si vazandu-ma in halul ala a zis ¡§care mi-ati suparat fata? Sa stii ca cu fiecare lacrima a ta se duce si un gram din laptele tau¡K¡¨ A fost dragut, desi nu ma cunostea¡K Mai tarziu, a venit dr neonatolog si mi-a spus ca s-a hotarat sa nu il treaca totusi profilactic pe antibiotic, ci sa repete testele. Daca nu plangeam asa, nu se mai facea tevatura aceea, nu se facea sedinta intre medici si nu mai hotarau sa se repete testele, ci il treceau direct pe antibiotic. Testele au aratat ulterior ca Thomasino nu avea nici un fel de germeni la stomac!!!

La trei saptamani dupa nastere¡K pe 29 septembrie ma externam din maternitaea Cuza-Voda din Iasi, fiind cea mai fericita mamica din lume, impreuna cu minunea mea mica, Thomasino, care atunci cantarea 2 300 de grame.

Le multumesc inca o data pe aceasta cale, doctorilor si asistentelor care au avut grija de noi, si in special: dr. ginecolog M.M. Carauleanu, dr. Neonatolog sef M. Stamatin, dr. neonatolog Anton Corina, si d-nei asistente Felicia Cretu.

Multumesc pt rabdare si sper sa nu va fi plictisit!!!

Dorotheea 36 saptamani si Thomasino 1 an si 5 luni

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ardeleanudorotheea/my_photos

Lauraa spune:

Ce frumos ai povestit!
Felicitari pentru Thomasino cel frumos si curajos!

Mama de Lara Celine

Cary spune:

Sa va traiasca,sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii!
Multa sanatate!

HelleneC spune:

Bravo unei mamici curajoase si... vad case va repeta istoria?! Insa acum sa povestesti cum ai nascut la 40 de saptamani, nu?
Sanatate voua si copiilor!
Elena

Mami ”de George”
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561" target="_blank">Povestea_nasterii
www.babiesonline.com/babies/g/GeorgeC/" target="_blank">Poze

Doris-Alina spune:

Felicitari pentru poveste si sanatate micutului Thomasino, sa va aduca in viata bucurii si impliniri!

doris

aileene spune:

FELICITARI PTR POVESTEA TA ATAT DE FRUMOASA , UN PUPIC DULCE MICUTULUI THOMASINO SI BUN VENIT (Poate e un pic cam tarziu ptr asta , ca nu stiu cati ani are , si mai ales c-acum astepti pe surioara sau pe fratiorul sau)! Salutari de bine si nastere usoara ESTI O MAMICA MINUNE SI TARE CURAJOASA BRAVO ... Aileene

mamaluidavid spune:

Sanatate lui Thomasino si sa va bucuratzi de el!
Nastere usoara!

Stefania si David 24.12.2004

www.babiesonline.com/babies/d/davidel" target="_blank">DAVID
Poze noi

ruxi spune:

Felicitari pentru povestirea frumoasa si pentru Thomasino!


Ruxi si Clara pisicuta, 19 aug 2002
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Povestea nasterii

moni25 spune:

foarte emotionanta povestea nasterii lui thomasino!esti o mamica fericita si luptatoare!

moni si maria 4

adorotheea spune:

Draga HelleneC,

intr-adevar dupa cum mi-ai prezis, la 40 de saptamani, pe 20 Martie am nascut un baietel de 3.600gr pe care il cheama Rafael - Andrei.

Nasterea a fost un cosmar, a fost extrem de grea de data asta, cu complicatii...

Slava Domnului ca Rafael e sanatos si dulce si frumos ca pana la urma asta conteaza. Si avem ochisori albastri ca fratiorul nostru!!!

Dorotheea, Thomasino 1 an si 7 luni si Rafael 1 luna


http://pg.photos.yahoo.com/ph/ardeleanudorotheea/my_photos

ankkaa spune:

bravo mamico.sa-ti traiasca micutul.fiecare nastere e o minune de la DUMNEZEU,si multumim Lui ca ne-a facut femei ca sa traim minunea.eu mai am un pic pana sa nasc primul meu puiut si plang de emotii la fiecare istorioara care o citesc aici.anka