Darul Vietii

Suntem inconjurati de Minuni ale lui Dumnezeu, numai ca ni se par atat de firesti incat nu mai realizam ca sunt Minuni…Nici rasaritul de soare, nici coltul ghioceilor din stratul de omat, nici copacii ce mor si inmuguresc primavara, nici chiar Viata…
Eu insa am simtit totul ca pe un Miracol care mie si sotului meu ne-a schimbat existenta, ne-a dat un sens vietii, ne-a intinerit sufletele si ne-a facut si mai mult sa il vedem in tot pe Dumnezeu!
Implinisem deja 5 ani si jumatate de la casatorie si visul de a avea un copil refuza sa devina realitate; neimplinire ce facuse o rana atat de adanca incat nu mai putea fi ascunsa.Desi ne consolasem cu idea adoptiei, ceva parca ne retinea in a demara procedurile de rigoare.Ulterior ne-am dat seama ca totul e scris undeva si ce trebuie sa se intample se intampla.
Ciclul imi intarziase cu cateva zile – nimic neobisnuit la mine. Si totusi, in casa aveam un test de sarcina – semn ca speranta moare ultima. Pozitiv?! Nu ne-a venit a crede, asa ca a doua zi am mai incercat unul. Doua dungulite! Mi-am trezit sotul din somn intr-o avalansa de sentimente: bucurie, emotie, speranta, teama, neincredere. Aceasta din urma s-a spulberat la prima ecografie la care bebita al nostru avea 1,5mm.
Sarcina mea a fost nesperat de usoara, fara greturi si rau, dar nu lipsita de unele griji: placenta jos inserata (rezolvata pe parcurs), mici sangerari (tratate usor si ele), emotiile alegerii unui medic bun si a unui spital curat. Din fericire, toate s-au rezolvat ca prin… Minune !
Au fost luni frumoase, in care am simtit prezenta lui Dumnezeu si cea a sufletelului care binevoise sa isi afle culcus in corpul meu. Au fost luni cu momente traite cu intensitate si emotii:serile in care alaturi de sotul meu citeam prin carti ce ‘face bebe’ in respectiva perioada,cand ii cresc unghiutele, genele, sprancenele, perisorul, vizionarile de la ecograf, miscarile lui in burtica, sughiturile lui acolo…Clipe superbe in care ne minunam impreuna de Creatia Divina…Timpul insa s-a scurs cu repeziciune… Din cauza miopiei mi-a fost recomandata cezariana, la care am fost programata pe 11 august. Bebelusului meu ii era insa scris sa se nasca mai devreme.
In noaptea de 29 spre 30 iulie au aparut contractii la o ora, nedureroase. Citisem de aparitia lor, asa ca nefiind insotite de dureri nu m-a pus pe ganduri repetarea lor la intervale regulate de timp si nici faptul ca nu au cedat la No-Spa. Si a doua zi au aparut, dar nu m-am gandit la ele; mai era pana pe 11 august…
In noaptea urmatoare insa, la ora 2 am observat aparitia unor picaturi de sange. Am intrat in panica; nu se putea ca tocmai acum sa pateasca ceva rau bebelusul meu! Urma sa nasc in Bucuresti, iar noi locuind la 120km distanta, groaza mea cea mare era ca nu am timp sa ajung la spital. Am ezitat mult – data fiind ora – sa imi sun medicul, dar pana la urma nu am rezistat. Si…mi-a raspuns la ora aceea din miez de noapte! Mi-a zis sa stau linistita daca nu am dureri si sa il tin la curent cu ce se intampla. Cum insa sa stam linistiti?! Nu am inchis un ochi! Abia am rezistat pana la 6 dimineata, cand l-am trezit iar pe dl. Doctor. Secretia cu sange persista, dar contractiile nu erau dureroase. Medicul mi-a zis sa asteptam pana pe la pranz , dar la ora 10 m-a sunat dansul (!!!) sa vada care mai e situatia. Aceeasi! Asa ca m-a chemat la spital, desi era liber in sambata respectiva si cu o nunta pe deasupra. Bagajul era de mult pregatit, asa ca dupa un dus am plecat la pranz spre Bucuresti. Pe drum, contractii in continuare, dar tot nedureroase.Simteam bebelusul miscand si ma auto-linisteam ca e bine! La spital am fost imediat pusa la monitor si….contractii la 4 minute! La 4 minute, constant, puternice, dar fara dureri!!! Absolut deloc! Simteam doar ca se intareste burta si atat. (si acum ma framanta intrebarea cum a fost posibil sa am contractii la 4 minute nedureroase?!) . Totul apoi a decurs cu repeziciune. Pana la venirea domnului doctor au fost facute pregatirile pentru operatie. Eu parca am fost drogata; nu mi-a fost teama nici o secunda.Aveam incredere in medicul meu si ma linistea enorm prezenta sotului care avea sa fie permanent langa mine si sa filmeze nasterea. Mi s-a facut anestezie epidurala, asa ca am fost constienta tot timpul. La 16.25 s-a nascut baietelul nostru, Cristian-Codrut! Nu a mai avut rabdare si in prima zi a lunii a noua , sambata , 31 iulie, a venit la mine in brate! Avea 2950g si a obtinut Apgar 9 la nastere si 10 la 5 minute.
Epidurala a permis administrarea calmantelor si in orele de terapie intensiva, asa ca noaptea aceea nu a fost ingrozitoare. In plus, sotul a fost langa mine, iar bebelusul mi-a fost adus de doua ori la supt. Nu am dormit deloc! Era a treia noapte de nesomn, dar ce conta? Nu imi venea sa cred ca aveam Puiul meu langa mine, ca era bine, sanatos si ca totul a fost atat de usor. Au fost ce-i drept ceva dureri la coborarea din pat, dar am avut norocul unei recuperari extrem de rapide, fara nici cea mai mica problema! Asa ca peste numai trei zile aveam sa plecam toti trei acasa.
In fiecare zi ii admir lui Codrut si degetelele si pielicica fina si zambetul si obrajorii bucalati si somnul linistit si nu pot sa nu ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ‘scris’ sa primesc Darul Vietii ! Savurez fiecare clipa petrecuta alaturi de Codrut …Ii ador rasul, privirea, gesturile si as vrea uneori ca timpul sa stea in loc.Stiu ca este imposibil, ca el va creste si mie imi va fi mereu dor de zilele acestea…
Am scris aceste randuri si ca un mesaj de multumire pentru sotul meu care mi-a fost alaturi si a usurat trecerea lui Codrut din Lumea mea in Lumea noastra – pe care abia astept sa o descoperim toti trei . Si , nu in ultimul rand, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit un copil sanatos si ca m-a ajutat sa il intalnesc pe dl. Doctor Nayel datorita caruia nasterea lui Codrut a lasat in urma numai amintiri frumoase!
Povestea noastra e una ca oricare alta, una din miile de povesti cu parinti si cu copii doriti, dar pentru noi e unica! E bucatica noastra de fericire furata de la viata!

Adema&Codrut
http://community.webshots.com/user/eoncioiuro

roberta04 spune:

ADEMA, si povestea ta, ca de fapt toate povestile minunilor noastre, ne umple ochii de lacrimi si de nostalgia aducerii aminte a acelor clipe unice, pe care numai noi, cele care am trait miracolul, le putem intelege.
Sa va traiasca minunea si sa va bucurati de ea!


http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabrielab_ro/album?.dir=/a949
Mamica super fericita + MATEI-GEORGE (23.08.2004)
Povestea nasterii: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36243

Lucia_B spune:

Adema esti o norocoasa, ai fost binecuvintata de cel de sus. Ti-a trimis si un inger pazitor care v-a indrumat tot timpul.

Sa va ajute Doamne-doamne sa cresteti sanatos hulubasul dat de el. Sa aveti parte numai de bucurie si toate cele bune din partea lui Codrut.

Sper ca nu o sa lasati baeatul de unu singur si o sa rugati de sus sa vi-se mai trimita unu :)

http://photos.yahoo.com/valerbatcu/
_ _ _ _ _ _

Tot raul e inspre bine.

BLUE ANGEL spune:

Adema , super poveste ! cred ca am citit o gramada de povesti dar de fiecare data ma emotionez atat de tare si imi curg lacrimi ..
sa fiti sanatosi si fericiti ! pupici

Simona si bb Luca
http://photos.yahoo.com/ionel_dinu

szivarvany spune:

Sa traiasca minunea voastra Codrut, sa creasca mare, sanatos, sa va aduca numai bucurii !!!



Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"
http://community.webshots.com/user/giulia16
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099

pako spune:

Adema, tare frumoasa povestea voastra.... felul cum ai descris asteptarea lui Codrut mi-a furnicat tot corpul.
Va doresc din toata inima sa aveti parte numai de lucruri frumoase din partea lui Codrut....Sa-i dea Dumnezeu sanatate si mult timp de acum in colo ca sa va iubeasca!

Felicia si Andreea

crinuta spune:

Adema, superb titlu ai ales pt povestea voastra.
Ma bucur ca totul a fost bine.
Imi amintesc cum m-ai incurajat inainte de nastere in leg cu dr Nayel si spitalul, cum te-ai oferit sa imi dai orice detaliu.
A fost asa cum ai spus, iar dr Nayel este intr-adevar un super profesionist.

Sa iti traiasca puiutul.



Crinuta si Rayan

mitzura spune:

Frumoasa si emotionanta poveste, sa traiasca Codrut si sa creasca mare!

mitzura cu bebe Tudor Codrin

Adema spune:

Va multumim ca ati petrecut cateva minutele citindu-ne!

Adema&Codrut
http://community.webshots.com/user/eoncioiuro

Cary spune:

Sa va traiasca printul,sa fie sanatos si sa va bucurati de el.

eli spune:

gata, azi nu mai citesc povesti de astea ca ma faceti sa plang in hohote si se uita puiul nedumerit la mine. Adema, m-ai emotionat tare, esti o super mamica. Sa fii fericita alaturi de puiul destept, frumos si sot.

mami Eliza & bebe Stefan Takeshi (16/08/2004)
www.geocities.com/flakeherald/Moments_of_our_life.html" target="_blank">Paginuta personala www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=32097" target="_blank">Povestea nasterii "proaspete"