nasterea lui Alex, nasterea Liei

De mult vroiam sa scriu despre aceste doua nasteri diferite , doua trairi diferite ale mele, dar in aceeasi masura minunate, miraculoase…
Diferite pentru ca doua nasteri ,chiar si ale aceleiasi persoane, sunt diferite…Pentru ca se intampla la 11 ani diferenta , si credeti-ma prima oara a fost mult mai usor…Diferite pentru ca se intampla in doua tari in care sistemul medical e atat de diferit…si cu toate acestea, atat de apropiate, pentru ca sunt doua momente unice intr-acest intreg care e viata mea…

Alex- august 1993…spitalul Filantropia- caldura mare in saloanele cu patru-cinci paturiNorocoasa cum sunt macar nimerii la filantropia care cel putin e curat, si am mai intalnit si asistente dragute…In salonul nostru sunt patru mamici…Doua asteptand sa nasca in orice minut, si doua doar la inceput de drum…E un salon pentru mamici cu probleme , in care m-au internat din nou pentru ca sunt inca o pustoaica rasfatata-nu am inca 18 ani , si pentru ca am avut o infectie in timpul sarcinii- si pentru ca doctorita mea, doctorita Balasa – nu stiu altii cum si-o amintesc, dar mie mi-au ramas numai amintiri placute- chit ca nu i-am dat nimic inca, se poarta grijuliu cu mine si vrea sa ma tina sub observatie…E 23 augut, si cu o zi inainte am avut ceva probleme cu stomacul- asa ca mi-a adus mama ceai de menta la spital si orez pentru masa de pranz(mai ales ca stiti voi mamici cum e mancarea in spital in Romania)…asa ca nu ma duc la masa, ci stau intainsa in camera. Pe la doua incep sa simt cateva contractii razlete-dar nu imi fac probleme- am mai avut in timpul sarcinii. Mai motai si mai cos-am facut o fata de perna atunci, pana pe la 8-9 cand ma duc la toaleta si –surpriza am inceput sa sangerez…Mai stau eu o ora-contractiile din ce in ce mai dese- o sun pe mama, care o suna pe doctorita…cand o sun din nou pe mama sa aflu ce a spus doctorita, aflu ca m-a trimis jos la travaliu…cobor jos si apare una din doctoritele de garda- prietena cu doctorita mea…aflu ca sunase doctorita la spital si o rugase sa ma controleze…Am doar dilatatie doi , dar colul s-a subtiat mult si am pierdut si dopul…asa ca ma opresc la travaliu , unde sunt trei paturi…Peste vreo doua ore, pe la 10-11-ma controleaza din nou- tot dilatatie doi. Sun si doctorita mea, si-mi spune ca va veni daca nasc, dar sa stau linistita ca dupa cum se prezinta lucrurile nu nasc in noaptea asta.
In camera de travaliu sunt trei paturi. Mamici vin, nasc si pleaca…Numai eu sunt o constanta…Am inceput sa-i stiu si pe doctorii de garda. Asistenta sefa e asa de treaba (de parca nici n-as fi in Romania). M-a luat sub aripa ei...Ma consulta din timp in timp- si imi refuza plicul. Imi spune sa-l pastrez pentru cea cu care nasc, pentru ca nu voi naste cu ea ci cu asistenta de zi…Eu incerc sa motai intre contractii si tipete de mamici care nasc…

La opt vine si doctorita mea. Ma consulta-dilatatie patru. Imiu spune ca imi induce nasterea dupa ce se intoarce de la raport. Imi explica ca astfel voi naste mai repede, si eu ma bucur ….pentru ca vreau si eu sa-mi vad bebele, sa-l tin in brate. Cand se intoarce doctorita, ma cheama in sala de nasteri si imi rupe apa. Apo imi pune perfuzii asistenta-e o asistenta noua, careia deja I-am bagat plicul in buzunar- ca acum sunt sigura ca nasc cu schimbul asta…Acum incep contractile puternice , si ma doare de nu mai pot…si nici nu ma lasa sa ma misc prea mult ca nu stiu cum sunt perfuziile astea romanesti ca mi-au distrus vreo doua vene pana acum…Dupa nici nu mai stiu cat timp-ca mi s-a parut ca au trecut multe, multe ore- de fapt au fost numai doua –trei ore- am simtit o presiune intre picioare, si am tipat ca eu nasc…a venit fuguta doctorita-dar mi-a spus sa mai am rabdare ca am doar dilatatie opt si mai ales sa nu imping ca ma rup inauntru. Dupa inca o jumatate de ora am tipat din nou ca nu mai pot-acum m—a controlat asistenta pana a o chema pe doctorita si …dilatatie 10, gata pe masa de nasteri. Nu stiu pentru alte mamici cum a fost dar mi-e mi-a venit asa natural sa imping, ca dupa patru contractii, gata a iesit si bebe…frumos si alb. Si-mi amintesc cum l-a ridicat doctorita sa-l vad si mi-a spus ca “uite ce bine seamana cu mamica, are gura si barbia ta, fata”Era 24 august, 1.20 pm, Dupa aceea l-au luat ,l-au masurat-51 cm, 2900g, APGAR 9 si l-am mai vazut peste vreo 12 ore cand am putut sa ma ridic din pat.

Lia-octombrie 2004. Unsprezece ani mai tarziu. O dimineata cu bruma aici in Pennsylvania, la 12.000 de kilometrii departare de Bucuresti…Acum nasterea va fi provocata pe 21 octombrie. De dormit noaptea nu am prea putut dormi nici eu, nici sotul…de emotie. Pe la cinci si un sfert am pornit spre spital…la 6 am m-am prezentat la spital-m-a luat in primire o asistenta...De data aceasta am fost singura in camera, si sotul meu a putut sa stea cu mine sa ma tina de mana pe tot timpul povestii.Aveam desigur si toaleta separata, si spre deosebire de restul spitalului -salile de nasteri si saloanele de mamici miros cumva a proaspat, si a bucurie...Dupa ce m-am instalat in patul cu butoane (care ridica fie capul, fie picioarele, telecomanda la televizor si buton sa chem sora), sora mi-a completat fisa cu ultimile amanunte, m-a "conectat" la monitoare-a glumit cu sotul si cu mine pana la
7 cand a venit doctorita, m-a consultat si apoi mi-au pus perfuzille-antibioticul pentru tratament mai intai si apoi oxytocin-ul, asta cam la 7.30 s-a terminat...si apoi am inceput sa astept...

a venit o sora noua, tanara si foarte draguta...s-a tot invartit pe langa mine, si ma incuraja ca nu va dura mult- doar o ora, doua. L-a intrebat pe sot daca nu vrea un scaun mai comod- eu zisei mai intai nu-ma gandeam eu sa-l tin treaz ca acus, acus o sa nasc-uite contractiile sunt la 5 minute, apoi la doua minute...doar ca nu ma doare prea tare, ca eu tin minte ca doare raaauuu...apoi mai trece o ora, mai trec doua, asistenta pe langa mine si nimic...asa ca cerui eu acum un fotoliu pentru sot sa motaie si el pe langa mine...acum nu gaseau un fotoliu liber...dupa o ora ii aduc jumatatii un fotoliu, si el adoarme dus...si eu cu asistenta, care imi tot spune-"uite acum va iesi doctorita din cezariana si iti rupe apa si apoi nasti repede, repede"...Pe la unu, unu si ceva -in fine vine si doctorita din nou-ma consulta, dilataie 5.."ok, zice, iti rup apa"-
Si acum incepe sa doara, mamuca, da doare rau...incerc eu sa ma sucesc pe o parte, asa cum am facut la prima nastere...da nu merge ca sotul sata in stanga -ca acolo i-au pus fotoliu-iar eu ma pot suci numai pe dreapta din cauza de monitoare si perfuzii...chem sora si cer anestezic- 10 minute e mai bine, dupa aceea-din nou. Stau eu asa cam o ora...ma strng din dinti, mai ma succesc, ma mai tine jumatatea de mana, mai respir in pauze...dar ma gandesc daca a durat atatea ore pana la dilatare 5 -mai am ore bune de rabdat, asa ca-ce-mi da mie prin minte-sa profit de epidurala...asa ca intreb asistenta, care imi spune ca "acus'acus" vine anestezistul"...
Pe la doua si jumatate vine anestezistul...care il trimite la plimbare pe sot...si vine cu o asistenta noua, care cred ca si-a facut scoala in Romania- ca vorbeste si glumeste doar cu doctorul, asa peste mine, de parca n-as fi acolo...Ma inteapa de trei ori-pana sa-mi gaseasca "punctul"...timp in care-ma tine cocosata pe marginea patului -de vai de mine- durerile de la contractii se intetesc. Ma mai calca si sora pe nervi-ca se poarta de parca n-as fi acolo...In fine reuseste, introduce medicamentul si surpriza...unde se vede ca epidurala a fost o idee proasta) ..n-au scazut durerile dar a scazut tensiunea...asa ca hop, ma intepa si in picior-adrenalina- sa ma repuna in functiune.
Intre timp amortesc ...durerile se diminueaza pana dispar, doctorul sade langa mine si ma intreaba din 3 in 3 minute daca imi pot misca degetele de la picioare-s-a reintors si sotul (am la cine bombani asistenta). Acum incerc sa dorm(imi fac eu socoteala ca mai am cateva ore bune de asteptat)-dar, nici o sansa-aparatul la care sunt conectate toate perfuziile si epidurala incepe sa piuie din 5 in 5 minute-de fiecare data cand atipesc ...intre timp mi se schimba si sora- cu una draguta, intre doua varste, care glumeste tot timpul...Dupa ce o chem de vreo trei ori sa opreasca bip-uitorul, vine cu un bipuitor nou si il schimba. URaa, acum pot dormi- dar stai, simt o presiune.E 3 si jumatate, nici o ora dupa epidurala...Ma consulta-am dilatatie 8-sa mai astep un pic -sa o chem cand simt presiunea asa ca atunci cand imi vine sa ma duc la toaleta ...Pleaca cu aparatul vechi , se reintoarce-ma intreaba cum ma simt, pleaca din nou si dupa un minut o sun am ca acum simt presiunea asa cum a spus ea...ma mai controleaza odata, cheama doctorita- e dilatatie 10 si e ok sa imping...ma pune sa-mi ridic picioarele si sa le strang peste piept-(ok, asat e o gaselnita noua la nascut...), ea impinge un picior, pe sot il pune sa-l impinga pe altul si eu trebuie sa imping copilul. Imping eu ce imping-dar n-am prins cum, ca nimica...Pana cand ma prind cum sa imping si de atunci a mers repede. Doctorita a fost acolo mare parte din timp (a fugit pentru cateva minute la un alt pacient), dar nici nu s-a uitat la mine pana n-a iesit capul copilului bine...sora a dirijat tot - si nu am decat cuvinte de lauda pentru ea...si pentru sot. Au fost excelenti- cu "foarte bine, asa, inca o data, respira, impinge, fa o pauza...". cand s-a vazut capul copilului bine, a venit si doctorita langa mine, pana cand a fost sa prinda copilul ... Sotul a taiat cordonul ombilical, mi-au dat bebita sa o vad dupa care sotul a plecat cu doua surori sa o masoare, sa-o cantareasca, in camera alaturata- si eu ma uitam la ei cum o cantaresc...Apoi au curatat-o si mi-au adus-o la pat sa o hranesc, si era asa de dulce...Lia a avut 47 cm, 2750g si scor Apgar9... Am putut sa o tin pe Liuta in brate pana cand m-au dus sus la rezerva si acolo mi-o aduceau de cate ori am vrut….





anamaria-lia-21.10.2004 si alex -24.08.1993
http://community.webshots.com/user/anababa100

kita spune:

Sa iti traiasca minunile Ana-Mari si sa te bucuri alaturi de ei in viitor, ca vorba romanului de pe aici din tara, ca "ai cu ce!"

Kita(Alina) si samburasul ei de 34 de saptamani

DianaP spune:

SA VA DEA DUMNEZEU MULTA, MULTA SANATATE LA TOTI, BUCURII SI REALIZARI.
DAR CEA MAI MARE REALIZARE A TA SUNT INTR-ADEVAR COPIII
SA-TI TRAIASCA

DIANA & ALEXA(1 AN SI 5 LUNI)& CARLA(15 ZILE)

maria m m spune:

Sa-ti traiasca minunile si sa creasca mari,sanatosi si cuminti alaturi de tine!!!

maria, de Paula (1 an) si Miruna (13 ani)

anamari spune:

multumesc...
adevarat Diana, copii sunt cele mai importante realizari ale mele...

ana maria

anamaria-lia-21.10.2004 si alex -24.08.1993
http://community.webshots.com/user/anababa100

monet spune:

sa iti traiasca ingerasii! si sa fiti fericiti toti, aici, pe pamint american!

mona si lia (24.04.2004)

www.seansimon.com/craciun2004.htm" target="_blank">CRACIUN
site-ul nostru www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">asa s-a nascut lia

ruxi spune:

Ana-Maria, sa-ti traiasca cei 2 ingerasi, sa creasca frumosi, sanatosi si sa aiba mult noroc!


Ruxi si Clara pisicuta, 19 aug 2002
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Povestea nasterii

ruxi spune:

Ana-Maria, sa-ti traiasca cei 2 ingerasi, sa creasca frumosi, sanatosi si sa aiba mult noroc!


Ruxi si Clara pisicuta, 19 aug 2002
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Povestea nasterii