Maimutza

Azi noapte iar n-am dormit. De patru ani, nu prea mai dorm in noaptea de 7 spre 8 decembrie... Atipesc cate putin si visez; visez ca n-a mai aparut madam doctor si am asteptat ore intregi in spital, speriata si neputincioasa, si am nascut intr-un final cu portarul si femeia de serviciu, caci toti ceilalti erau in vacanta de Sarbatori. Sau visez ca a aparut madam doctor, s-a uitat la mine si a ras: “ Du-te, femeie, acas’, nu vezi ca
n-ai ce sa nasti?” Sau visez... nu va mai spun ce visez, ma tem ca se crapa monitorul.

In realitate insa, acum patru ani, pe 8 decembrie 2000, cand m-am dus de dimineata la Spitalul Municipal, pentru cezariana programata, totul a decurs foarte lin si ne-traumatizant. Poate si pentru ca eram atat de ametita de nesomn si de emotii, incat tot ce traiam mi se parea doar o continuare a viselor aiuristice din noaptea trecuta . Dupa ce m-am ambalat in camasa de noapte (oribila) de la spital, am fost condusa intr-un salon si mi s-a spus sa astept, ca mai este o cezariana “la dom’ profesor” inainte.

Asa ca astept. Am un gust oribil in gura, n-am mai mancat si n-am mai baut nimic de 12 ore, asa ca ma gandesc sa-l caut pe consortu sa-mi dea o ciunga. Ies pe hol, gasesc consortu enervant de calm, iau ciunga si dezbatem problema plicului pentru madam doctor. Problema de fapt e cu anestezistu, ca nu stim cine e.

Il instruiesc pe consort sa dea de madam doctor, sa-i strecoare plicu si s-o-ntrebe de anestezist. Ma intorc in salon si rasfoiesc plictisita o revista (“Plai cu boi”, nu “Mami”!). In continuare nu simt mare lucru, ca si cum
mi-ar fi anesteziat deja creierul sau care-o fi organu’ ala care genereaza emotii... In 5 minute apare anestezistu’, ma intreaba cate in luna si-n stele. Ii raspund la toate si ma gandesc “Degeaba faci conversatie, prietene, plicu e la consortu, pe unde-o fi umbland si ala...”. Ma critica pentru ciunga, o arunc, ma izmenesc putin la el...uf! gata, a aparut consortu cu plicu. Conversatia cu anestezistu se incheie brusc.

Apar doi infirmieri cu un pat pe rotile. Pe pat, “cezariana lu’ dom’ profesor”. Nu arata prea fericita. Caut din ochi iesirea de urgenta. Prea tarziu – a aparut iar prietenul anestezist, care-mi face cu ochiu si zice “Hai”. Nu c-ar fi cine stie ce chipes, dar nu stiu de ce nu pot rezista chemarii. Ma duc.

In sala de operatii nu vad decat patul (sau masa?) de operatie, care pare imens. Ma opresc in usa si astept instructiuni. O asistenta maruntica si uscata se agita prin sala. Face foarte mult zgomot si nu inteleg ce vrea. Anestezistul imi face semn sa ma sui pe pat. Iar nu pot rezista chemarii. Gresit! Asistenta maruntica se oftica – am lasat papucii pe jos in loc sa-i las pe scarita, asa ca dumneaei trebuie sa atinga cu mainile-i suave (si sterilizate) papucii mei scarbosi. Se incinge o cearta zdravana intre anestezist si maruntica, in timp ce eu zac pe masa si incep sa ma enervez “Pai bine, fratilor, cine-i primadona aici? Voi sau eu?”

Noroc cu madam doctor, ca iese de dupa un paravan si face pace, readucandu-ma in centrul atentiei. Era si timpul, stand culcata pe spate burdihanul apasa pe nu stiu ce vena, artera sau ce-o fi, oricum ceva important, ca nu-mi mai ajunge sangele la creier si incep sa ametesc. Prietenul anestezit a observat ceva pe aparate (cand m-or fi conectat, domle?), ca ma-ntreaba daca nu mi-e bine. Nu, nu prea mi-e bine, pot sa plec acasa acum? Va rog? Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este cum se hlizeste anestezistu in timp ce inclina putin patul (sau masa?) ca sa nu mai apese burdihanul pe artera aia (sau ce-o fi).

...Inca n-am deschis ochii, dar vad mult galben. E un camp imens de floarea soarelui... Ma invadeaza un sentiment minunat de fericire, am facut ceva bun! ( A, mi-au dat oxigen ca sa ma trezeasca din anestezie.) Deschid ochii si vad niste umbre misunand prin salon. Nu pot sa vorbesc, si tare-as vrea sa intreb ce s-a intamplat... copilul meu, e bine? e intreaga? are tot ce-i trebuie? Umbrele incep sa-mi vorbeasca: “Aveti o fetita...” ( Da, bine, asta stiu de vreo cinci luni, dar cum e??!!). Umbrele vorbesc cu incetinitorul: “E frumoasa, are picioare lungi...”(Ce frumoasa, domle, ce picioare?! e sanatoasa???!! Incep sa ma panichez, sigur s-a intamplat ceva rau, de ce nu-mi spun??!!) In sfarsit aud fraza magica: E sanatoasa si intreaga! Pai bine, frate de ce nu spui asa de la inceput!

Nu stiu cum am ajuns in salonul de reanimare. Incep sa vad mai bine, dar tot nu prea pot vorbi. Apare si consortu (tot enervant de calm). Cum e fata, ai vazut-o? Ridica din umeri (ce-o fi cu barbatii astia?!): “Am vazut-o, da, pare in regula, nu prea stiu ce sa-ti zic... Eu pe tine vroiam sa te vad, ca te cunosc mai demult.”
Nici nu pot sa ma enervez. Il trimit sa-i dea ceva si asistentei galagioase, ma gandesc ca de aia o fi fost suparata inainte de operatie.

Dupa o vreme apare alta asistenta si ma intreaba daca ma simt destul de bine ca sa-mi aduca plodu’. Da, domle, adu-o odata, sa vedem si noi cine se antrena la kick-boxing pe splina mea! Imi aduce o mogaldeata infasata, mult mai mica decat ma asteptam si cam cenusie... Dupa ce mi-o pune in brate incepe sa-mi dea parul deoparte de langa urechi: Sa vedem cu cine seamana la urechile astea ciudate... Auleo, ce urechi o avea frate? Ii dau repede caciulita deoparte – nu-i bai, sunt fix urechile lui tat-su... Si ochii lui tat-su, si fruntea, si barbia, si degetele... ( dupa 4 ani, m-am obisnuit sa ma intrebe lumea daca nu cumva eram plecata de-acasa cand am conceput-o? sau daca nu cumva a fost creata prin clonare – dar atunci m-am cam ofticat!). Imi pare mica si cam prapadita, o pun la san si nu prea pare sa stie ce sa faca.Eu nici atat.

Ma gandesc c-ar trebui sa simt diverse chestii pentru ea, dar inca nu simt mare lucru, doar o vaga presimtire a furtunii de iubire, grija si mandrie care imi umple sufletul si acum, de cate ori ma gandesc la Ilinca, maimutica mea frumoasa si desteapta, care astazi, la ora 11.15, a implinit 4 ani!


_________________________
iaca si noi

DARAEL spune:

Multi ani traiasca,
Multi ani traiasca,
Laaaaa Muuuulti Ani !

Multi ani traiasca,
Multi ani traiasca,
Laaaaa Muuuulti Ani !

Ilinca sa traiasca
Laaaaaaaaaa Muuuaaaaulti Ani !

Sa fiti iubite, sa cresteti mari, frumoase, destepte si cuminti si sa papati tort si pentru noi !


Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/

�A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.� DEMOCRIT

gen68 spune:

sa-ti traiasca puiu, sa va bucurati de el si el de voi multi ani de-acum inainte!

merry x-mas

gen, mamica doar de marius

Androix spune:

La multi ani! Sa traiasca si sa fie sanatoasa si norocoasa!


Andreea
Life is like a box of chocolates. You never know what you're gonna get!

alinkav spune:

La multi ani Ilinca!!!!
Super ai povestit!!!!!

Sarbatori Fericite!
alina si Alex(22.11.2003)
poze cu Alex