Prima zi de scoala - Nasterea Alexandrei Lia
Este inceput de ianuarie si ma simt rau... am racit. Ma doare capul, imi curge nasul, imi vine sa vomit. Ma invoiesc de la birou cateva zile si zac in pat. Desi sunt anti-pastile, ma simt atat de rau ca iau cateva pastile de nurofen si niste pliculete de coldrex. Dupa cateva zile ma simt un pic mai bine. Ciclul nu imi vine, probabil din cauza racelii, si-asa am ciclul neregulat, iar intarzie... Trece jumatatea lui ianuarie, ciclul tot nu mi-a venit. Raceala asta parca tot ma mai incearca, ma simt destul de rau. Hai sa fac si un test de sarcina, barem sa stiu ca nu sunt insarcinata. Il trimit pe Catalin la farmacie sa ia un test. A doua zi de dimineata intru in baie cu ceva emotii. Dar nu, sigur nu sunt insarcinata, ca doar de atatia ani de zile nu am ramas niciodata. Fac testul si il las pe marginea chiuvetei, ma duc in bucatarie, caut ceva de rontait in frigider. Ma intorc dupa timpul regulamentar si vad doua liniute... doua? Oare trebuia sa fie una sau doua ca sa fie bebe? Ma uit pe cutia testului, doua liniute = pozitiv. Ma ia un val de caldura, o sa am o fetita... Ma duc in camera, tati doarme. Sa-l trezesc? Il trezesc si ii spun, iar el pe jumatate adormit imi spune: deja banuiam! Imi vine sa ii zic vreo doua, dar oricum nu am cu cine vorbi ca nu functioneaza pana pe la ora 10... Dau telefoane sa anunt marea veste! Voi fi mamica! Mama este emotionata, dar imi spune acelasi lucru... banuiam! Mai sa fie, oamenii astia deja stiau si nu mi-au spus si mie???
Sfarsitul lui ianuarie, mergem la ecograf. Am o margica mica-mica in burtica, ne uitam amandoi la ecran cu ochii mari... prima prognoza a nasterii: 5 septembrie... ohooo, mai e mult pana atunci.
E februarie si greturile de dimineata sunt si seara, si dimineata, cand vor ele. Vomit orice as manca si am niste gusturi la mancare de l-am speriat pe tati. Intr-o seara imi face cartofi prajiti pe care imi pune sare un pic mai multa ca asa l-am rugat, mai pun si eu sare si pe urma ma surprind mancand sare cu cartofi de ma ustura limba, dar mi se par asa de buni... Zilele trec greu, abia astept sa treaca luna, sa scap de greturi.
Aprilie, gata, am trecut de trei luni, au trecut cica si greturile. As, de unde? Merg in supermarket, mi se face rau langa raionul de detergenti, asa ca fug la cel de legume fructe sa iau o punga, in caz de doamne fereste... Pe-acolo un pusti impinge un carucior plin de salam, asa ca iau in viteza punga si ma duc la patiserie, acolo trebuie sa miroasa frumos, a paine calda. Da, asa mirosea, numai ca iar apare pustiul cu caruciorul – oare ma urmareste?? Fac stanga imprejur si aterizez la raionul de papetarie, aici sunt in siguranta, am si punga la mine, totul e ok!
Este iunie, mergem la eco tridimensional sa o vedem pe buburuza mica. E zece dimineata si ecograful ne-o arata... doarme cu o manuta la ochi. Cu cealalta tine strans cordonul ombilical. Ne dau lacrimile de emotie, e atat de mica si de frumoasa. Eu declar ca seamana cu tati, mai ales ca doarme la ora 10 :-). O inregistram pe caseta sa o mai vedem si sa le-o aratam si bunicilor. Data prevazuta a nasterii: 28 august! Mama imi spune ca fetitele sunt mai grabite, eu m-am nascut cu 2 saptamani mai devreme. Eee, facem un pui de leu, trebuie sa ma mut la mamicile de iulie-august!
Este inceput de august, aflu ca medicul meu ar putea pleca in concediu de pe 20 august... pai si eu cu cine nasc? Dar nu, s-a hotarat sa isi amane concediul, are multe gravidute care sunt aproape de termen si nu vrea sa le lase de izbeliste. Imi calculeaza din nou termenul: 3 septembrie. Da, deci o sa nasc conform calculelor mamei pe la jumatatea lui august.
E jumatatea lui august, mama vine la mine, astept din zi in zi sa se intample ceva. Contractii nu am, doar burtica e din ce in ce mai mare si mai greu de dus. Bebe are program de dans cand stau jos si are inca loc sa dea suturi si sa se rasuceasca. Ii ies calcaiele si genunchii prin piele, iar eu stau si ma uit incantata la burtica mea in colturi. Ne apropiem de sfarsitul lunii, contractii mai am din cand in cand, dar slabe si neregulate.
Inceputul lui septembrie, bebe nu da semne ca ar vrea sa iasa la lumina. Discut cu medicul posibilitatea inducerii nasterii. As vrea totusi ca bebelina sa se nasca atunci cand vrea ea... ok, mai asteptam. Merg din nou la control pe 7 septembrie. Bebelusa e bine, placenta e ok. Totul este in regula, dar pe 15 septembrie, daca nu se intampla nimic pana atunci, sa ne prezentam la spital cu bagajul facut.
E 15 septembrie dimineata, la 9 trebuie sa fim la spital. Ne urcam in masina la 8 si jumatate si plecam. Pe drum traficul e infernal, ne blocam in pasajul Lujerului, facem aproape 20 de minute de la intrare pana la iesire. Tati este un car de nervi... si ne pica si fisa intr-un final: incepe scoala si e mare agitatie in oras! Ajungem la spital cu peste jumatate de ora intarziere, noroc ca dr inca nu a intrat in operatie. Imi face repede internarea si doua injectii, una cu calciu, una cu oxitocina. Ii trimit pe tati si pe mama mea inapoi acasa, mi s-a spus ca o sa dureze. Imi iau cartea, “Un veac de singuratate”, si ma asez pe pat, citesc pe sarite, oricum am mai citit-o de atatea ori. Nu mai am stare, ma plimb pe holuri. Medicul ma vede si ma trimite in sala de travaliu la monitorizare. Contractii am, cica maximum ar fi 120, eu la alea de 90 vorbesc cu prietenii la telefon. Hehe, treaba usoara nasterea asta. Asistenta rade: astea nu sunt contractii, cand n-o sa mai radeti la telefon, atunci sunt contractiile alea adevarate. Ascult inimioara lui bb, bate repede-repede, parca ar fi un calut la galop. Si trec orele, pe la 3 jumate ii chem pe tati si pe bunica la spital. Sa vina si cu un Snickers ca mi-e foame. Apar pe la 4, ies pe hol, ma conversez cu ei. Hopa, stai asa ca simt cum ma taie o durere de spate. Hmm, oare sa fi venit contractiile alea? Ii las pe hol si ma duc sa ma intind in pat... deja incepe, ma doare... ma uit pe monitor... contractie de 40. Mai sa fie, oare alea de 90 cam cat de tare dor? Contractiile sunt din ce in ce mai dese si mai puternice, ma doare rau, chem doctorul sa imi faca epidurala de care am vorbit. De unde, doctorul zice: injectie cu mialgin! Ce mialgin? Sa vina anestezistul, sa imi faca epidurala. E-pi-du-rala! Este deja aproape ora 7 seara, se schimba turele. Apare moasa din tura de noapte, ma controleaza si imi zice: in 10 minute nasti! Ha, ha, a venit de-acasa cu chef de gluma si eu mor aici! Dar vorbeste serios, trimite pe cineva dupa doctor si ma ia in sala de nasteri. Este ora 7 si 2 minute, tati e pe hol, bunica cu mine in sala de nasteri, vine si doctorul. Hai, impinge! Acuma stai, nu impinge! Ce? Glumiti, vine contractia peste mine! Ma abtin cateva secunde, gata, hai! Este 7 si 10 si tati aude de pe hol: gata, o am in mana! Eu vad doar o manuta mica si vad doctorita neonatolog cum o ia repede. Ma intorc dar nu vad ce se intampla, aud un mieunat de pui mic... Sunt obosita, fericita, am un nod in gat cand o vad pe minunea mica uitandu-se la mine, o pup si asistenta o duce la nou nascuti. Medicul ma coase, nu simt nimic. Moasa se ofera sa ma ajute sa ajung in pat... ha, sunt doi pasi, ma descurc singura! De unde? Ametesc, moasa zambeste si ma ajuta sa pasesc. Ajung in pat si mama imi povesteste ca bebe s-a nascut cu circulara de cordon si ca daca as mai fi impins as fi strangulat-o... Cum o fi reusit sa isi dea cordonul pe dupa gat in cateva zile, ca la ultima ecografie era totul ok? Toata recunostinta medicului, dr Nayel, care a vazut ca ceva era in neregula cand de-abia iesise jumatate din capsorul lui bebe.
Dupa vreo ora vine asistenta cu bebelusa mica sa o puna la san. E mica, dar suge cu hotarare. Un minut. Dupa care adoarme obosita lipita de san. Ma uit la ea si nu imi vine sa cred... Suntem parinti!
M-am gandit sa scriu povestea nasterii fetitei mele de Sf. Nicolae. E si ea un cadou pentru buburuza mica, cea care imi face fiecare zi mai frumoasa.
Va pupam,
marcela si alexandra lia
http://community.webshots.com/user/vrabiuta9
Raspunsuri
anamari spune:
felicitari..am vazut pozele cu vrabiuta voastra e superba...santate si tot ce va doriti...noroc cu carul gamaliei...
si craciun fericit impreuna
anamari cu bebe Lia si Alex (cel mare)
http://community.webshots.com/user/anababa100
pd spune:
Frumoasa poveste, sa-ti traiasca bebitza si sa va bucurati de ea.
Si a mea a reusit sa-si puna cordonul strans in jurul gatului de la ultima ecografie pana la nastere, numai ea stie cum.
Paloma si Cristina-Maria(14 iunie 2004)
http://community.webshots.com/user/paloma297
szivarvany spune:
Sa-ti traiasca fetita, sa-ti aduca numai bucurii si impliniri ! Multa sanatate amandurora !!!
P.S. Am bocit pentru ca e foarte frumoasa povestea !!!
Leoaicele Daria & Giulia (16 august 2004)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"
http://community.webshots.com/user/giulia16
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099
rain spune:
Marcela, ce frumos ai povestit tu, m-ai facut sa rad, mi-am imaginat cum alergai prin supermarket si baiatu' cu salamu' dupa tine !
sa fiti sanatosi si Alexandra sa va duca numai bucurii!
Nicole & Andreea Alexandra (fomista)
http://community.webshots.com/user/niar1
papadie spune:
vrabiescu ce frumooos ai povestiiiit
Sa-ti traiasca Lia ciocarlia care te-a ajutat sa nasti dupa "tipicul" fetelor de iul-aug: in 10 minute :-)
"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)
Claudya spune:
Sa-ti traiasca vrabiutza!!!Sa va fie sanatoasa!!!E o scumpete!Si,da,e fotogenica!Pupe mama manutzele ei alea mici!
Felicitari!Foarte frumos ai povestit!
Mami si Emma gangurica
http://community.webshots.com/user/claudik100
http://community.webshots.com/user/claudik1000
maria m m spune:
Sa va traiasca papusa si sa fie mereu sanatoasa ,cuminte si frumoasa.
maria, de Paula (1 an) si Miruna (13 ani)
Sarbatori fericite!
vrabiuta spune:
multumim frumos pentru urari!
am hotarat sa printez pagina asta de forum si sa o pun in cutiuta cu amintiri a lui bb.
marcela si alexandra lia
http://community.webshots.com/user/vrabiuta9