MATEI - mica dar uriasa minune de la Dumnezeu

Astazi este Sf.Matei, prima zi onomastica a puiului meu...
E o zi in care am curajul si forta de a-mi aduna gandurile si de a va povesti voua, prietenilor mei dragi de pe DESPRECOPII.COM, povestea minunii care mi-a umplut viata.
La 34 de ani, sa am un copil era visul adanc ascuns sub aparenta unei femei pentru care dragostea adevarata a sotului dar si cariera pareau de ajuns pentru a se considera IMPLINITA. Cu toate acestea, luna de luna, dezamagirea de a nu fi reusit nici de acea data sa-mi implinesc visul de a deveni MAMA imi umplea ochii de lacrimi. Lacrimi sterse repede in baie, sa nu fie vazute si de altii.
Sotul meu a trait insa mereu cu ferma convingere ca foarte curand vom avea un copil. Asa ca nu m-am lasat prada disperarii ci am sperat si, mai ales, nu mi-am facut un scop in viata din asta pentru ca aveam triste exemple de femei care si-au distrus casnicia incercand sa-si transforme partenerii in masini de fabricat copii, cu dragoste facuta dupa ceas si dupa indicatia termometrului.
Asa ca, in 2003, Mos Nicolae a fost bun si darnic cu noi si ne-a daruit cel mai frumos cadou- pe cel care 9 luni mai tarziu avea sa fie Matei George, mica noastra minune. Nu as putea sa va explic cum, poate doar mamicile care au trecut prin asta pot spune, am stiut toata luna ca de data asta, am reusit. Dar am tacut malc pana pe 28 decembrie cand, cu inima cat un purice, mi-am trezit sotul foarte devreme si l-am trimis sa cumpere un test de sarcina. A plecat cu inima plina de sperante, desi nu mi-a spus nimic atunci, avand si el frica unei deziluzii infiripata acolo, in sufletul lui mare si bun. Am facut testul, dar nu am avut curajul sa ma uit eu la rezultat. Dragul meu sot a vazut, tremurand de emotii, cele doua dungulite. A urmat neincrederea, al doilea test pozitiv, casa plina de prieteni, bautura, incurajari, sperante dar si frica...
Am mers la medicul meu imediat dupa Revelion, un renumit profesor doctor, mi-a confirmat sarcina, m-a chemat la control dupa o luna si apoi dupa inca una... Intre timp, suportam cu teama si fara sa stiu daca sunt normale, frecvente dureri de burta. Doctorul meu imi tot spunea ca sunt normale. Si il credeam, ca doar plateam sume importante pentru a-i fi pacienta, nu?! Dumnezeu, insa, ne-a trimis sa aflam si a doua opinie, la un medic tanar si foarte solicitat, la un OM si un PROFESIONIST cum rar iti e dat sa intalnesti- d-na dr. Mihaela Grigore de la Maternitatea "Cuza Voda" din Iasi. Mi-a diagnosticat atunci iminenta de avort. Aveam 12 saptamani de sarcina. Cerul a cazut pe noi dar nu am disperat. Au urmat saptamani chinuitoare, cu tratamente de mentinere, vizite tot mai dese la medic si continua frica din suflet. Si daca asta nu ar fi fost de ajuns, foarte curand mi s-a spus ca am placenta jos inserata. Aveam nevoie de cat mai mult repaus la pat, asa ca, odata cu confirmarea faptului ca am placenta praevia, am fost nevoita sa fac artificii si jonglerii pentru a trece din concediu in concediu incepand cu sfarsitul lunii a 5-a. Si asa, am inceput lupta cu zilele, cu orele, cu minutele care treceau parca tot mai greu. Ma rugam la Dumnezeu si seara si dimineata sa-mi dea puterea de a merge mai departe. Am avut zile in care simteam copiulul efectiv angajat spre iesire si imi era frica si sa respir. Nu stiu si nu cred ca pot reda in cuvinte ce am simtit atunci. Din femeia activa si de lume, am devenit pentru cateva luni un fel de leguma dependenta total de sotul meu, care a facut tot ce a fost omeneste posibil sa ma ajute, pot spune acum, cand totul s-a terminat cu bine, ca a fost parca si el un pic insarcinat...
A urmat alt episod trist... la 31 de saptamani mi s-a spus ca placenta mea a ajuns deja la maturitate si ca este foarte posibil ca bebelusul sa nu mai fie alimentat si oxigenat. Din acel moment, foarte curand, medicul meu a decis ca este mai bine sa stau in spital, sub stricta supraveghere. Placenta praevia de gradul III la 31 de saptamani...
M-am internat in spital, intr-un salon a carui simpla denumire iti provoaca fiori "Gravide problema". Am stat acolo pana in saptamana 39, nu stiu cum de am ajuns pana acolo,zilnic, echipa de medici care efectua vizita ma intreba :"Nu ai hemoragie??!!!", pe tonul mirat a celui care stie ca se va produce in orice moment. Dar nu s-a produs, poate si pentru ca am avut mereu speranta ca TOTUL VA FI BINE!!!
Si a fost...Pe 23 august 2004 (data importanta!!!), la ora 7.00 s-a nascut puiul meu drag, un copil frumos si drag si scump, copilul perfect...pentru simplul motiv ca este copilul nostru. Pana si in momentul in care am ajuns in sala de operatie, toti din jur au stat cu sufletul la gura, pericolul unei hemoragii foarte puternice planand mereu. Dar a fost sa fie bine...
Daca as fi o celebritate care primeste un mare trofeu, as multumi celor din jur. Nu sunt o celebritate, dar am primit cel mai frumos premiu de la viata - pe Matei. Si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu. Dar si sotului meu, cel mai bun sot din lume, extraordinarului medic care este d-na dr. Grigore, familiei mele si tuturor celor care mi-au fost alaturi. Si chiar si celor care nu mi-au fost alaturi, pentru ca si ei mi-au dat puterea de a merge mai departe. Si nu pot sa uit prietenii de aici, de pe acest forum, care m-au motivat mereu sa lupt....

...sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea. Si sper ca si alte femei vor putea, ca si mine, sa se gandeasca repede la un alt bebe...



http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabrielab_ro/album?.dir=/a949
Mamica super fericita + MATEI-GEORGE (23.08.2004)

rain spune:

Roberta, hai ca mi-au dat lacrimile ...sa fiti sanatosi si fericiti toata viata, Matei sa va aduca numai bucurii si impliniri, iar anul viitor de ce nu ...o surioara!

pupici

Nicole & Andreea Alexandra (fomista)

http://community.webshots.com/user/niar1

ciuf spune:

Nu pot sa zic decat "bravo voua" ca nu ati disperat si ati avut incredere ca intr-o zi Dzeu va va face sa va simtiti pe deplin impliniti prin daruirea unui copilas.
Sa va traiasca minunea si sa aveti parte numai de bucurii.
La multi ani, Mateiutu!
Ciuf si Luca
http://community.webshots.com/user/ciufa

dianamaria spune:

La multi ani, multa sanatate si fericire!
Diana

ana maria spune:

Superb!! Nici nu -ti dai seama cat bine mi-a facut povestea ta!

Ana Maria

Succes si s-auzim numai de bine!!!

papadie spune:

La multi ani, Mateiutz :-)
Roberta

"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

Mih spune:

In primul rand LA MULTI ANI MATEIUTZ! Sa cresti mare, sa fi sanatos, fericit, norocos si sa-ti faci parintii fericiti toata viatza!
Mi-a placut tare mult povestea ta Roberta!
Sa dea Dumnezeu sa fiti toata viatza fericiti asa cum sunteti acum!

de la un Matei mai batraior!

Mih si nazdravanul Matei
http://community.webshots.com/user/bogux1973b
http://community.webshots.com/user/mateiutz

lorelei_19 spune:

Roberta, povestea voastra e superba! Sa traiasca micutzul luptator si mamica eroina
La multzi ani, Matei

Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

MariaDia spune:

Roberta, sa va traiasca baietelul si sa va bucurati de el, tu si sotul tau.
Felicitari !


MariaDia

amironeanu spune:

Impresionanta poveste si foarte frumos scrisa. Sa-ti traiasca baietelul Roberta si sa iti aduca numai bucurii in viata.

Pupici,
Andrea si Stefania (13.08)

http://pg.photos.yahoo.com/ph/amironeanu/album?.dir=/c30a&.src=ph&.tok=ph3V4BCBLUsydlKP

ane2 spune:

Frumoasa poveste Roberta!!!


Sa va traiasca baietelul!!!!!

Anita si Rachella -17.o1.2004http://community.webshots.com/user/sugarbabe134