Lipsa de ambitie?!

AgnesLuca spune:

Mie ce scrie Sorana nu mi se pare deloc stimularea ambitiei, mi se pare colaborare cu copilul.

corap spune:

eu n-am lucrat nimic suplimentar in viata mea (in afara de ce am vrut eu, dar care nu se putea numi "suplimentar" din punctul de vedere al scolii), in principal pentru ca eu am fost intotdeauna extrem de atenta la ore - acasa ajungeam deja epuizata (eram genu' de nu misca in banca, de fapt si acu' sunt, dar nu pentru ca n-aveam ce face, ci pt ca imi doream sa retin tot ce se discuta). sincer, n-as fi avut suficienta concentrare sa mai fac si ceva suplimentar (am avut si o scoala in care cam trageau tare de noi, tin minte ca in clasa a sasea imi terminam temele de marti pentru miercuri numa' miercuri cu juma' de ora inainte de a incepe orele - invatam dupa-amiaza si trageam tare marti pana la 10 seara ca nu ma lasa mama sa stau mai tarziu la lectii si miercuri ma trezeam la 6 si pana la 11 trageam la aceleasi teme)
- ok, alte vremuri, dar principiul e acelasi din punctul meu de vedere - suplimentarul e optional, adica in functie atat de dorinta cat si de puterea fiecarui copil, si o decizie care ii apartine exclusiv.
temele - in principiu trebuie facute, dar nu i-as sari in cap daca ar mai uita din ele

ambitia mie mi se pare o mare prostie, care iti aduce mai mult - decat + in viata. (eu sunt, totusi, cea mai non-competitiva persoana pe care o cunosc - n-as zice ca am ajuns chiar rau, din punctul meu de vedere sunt chiar f multumita de viata mea, daca e sa trag linie, in mod sigur "as fi putut mai mult", dar, in acelasi mod sigur, n-as mai fi fost atat de ok cu mine insami)

(a, si scrisul frumos nu depinde de talentul la desen, sor-mea (ea a luat ambitia in familia mea, dar acu' s-a dat pe brazda) scrie absolut oribil )

chatonel spune:

ba mi mi se pare o atitudine de persoana autosatisfacuta si limitata.
Scuze, Sorana, ca imi permit sa spun asa ceva despre fetita ta, dar nu stiu cum sa numesc lucrurile altfel decit pe nume.

Inchipuie-ti ca intr-o zi va fi la fel de putin ingrijita fata de paginatia in word, atunci va fi la servici si vine seful la ea, cu rugamintea sa aiba un layout coerent, pt ca scrisul cu X feluri de litere, de marimi si culori diferite povoaca indigestie vederii. La care fata ta ii raspunde "asa e felul meu de a scrie documente word, daca nu iti convine, pune pe altcineva sa faca".

Cred ca a-si insusi o critica la obiect este la fel de important in timpul copilariei, ca apoi sa stii sa diferentiezi cind ai reprosuri fondate si cind nu, si sa stii sa te autocorectezi.

Sabina spune:

ba eu cred ca isi va gasi un job unde sa nu aiba un sef si unde sa nu conteze paginatia.

Voi nu va dati seama ca vorbimd espre copii?

una e saii ghidam, sa le aratam calea cand bajbaie si sunt frustrati, alta e sa ii stresam.

Si eu am avut 9 la caligrafie(o adevarat palma sociala, pt ca era, cea mai buna in rest), si dupa clasa a 4-a am inceput sa scriu f interesant, iar unde trebuie sunt de o strictete iesita din comun.

Nu e ok sa insisti pe ceva secundar, cum ar fi forma perfecta a literelor.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

chatonel spune:

Sabina, eu vb de atitudine, nu de a desena litere.

chatonel spune:

si daca gresesti, pt ca joburile astea, fara sef si fara informatica, sint din ce in ce mai rare, statistic vorbind.... ce faci daca dupa citeva esecuri iti reproseaza copilul ca l-ai lasat prea "de capul lui" si uite ca nu se integreaza in societate, care ea are cerinte bine stabilite si nu este deloc indulgenta??!!

ocebine spune:

Chatonel, dar aici vorbim despre copii, nu roboti. Nu iti inteleg deloc vehementa cu care incerci sa corijezi absolut orice deviatie de la "norma".

Am senzatia din discutii ca pur si simplu vrei sa anihilezi orice urma de individualism fara sa lasi loc de respirat.

Nu vreau sa jignesc in nici un fel, dar incearca sa arunci un strop de lumina in interiorul tau sa vezi de unde vine aceasta exigenta.

Crede-ma pe cuvint ca niste litere scrise urit in clasa II nu te vor urmari pina la 30 de ani si in societate dinamica de azi unde profesiile se schimba foarte rapid, chiar nu conteaza.



Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

chatonel spune:

ocebine, am mai spus mai sus, atitudinea conteaza, nu scrisul in sine

si da, exigenta este necesara atunci cind vrei sa ajungi sa faci ceva mai mult decit "masa populara". Nu se ajunge fara efort in virful piramidei.

Poate ca trebuie sa precizez ca deocamdata eu teoretizez, cu practica... mai am pina la ea citiva ani

Mickyyy spune:

haideti sa continuam aici.

Multumesc

buflea spune:

Asa este - caligrafia chiar nu mi se mai pare importanta in ziua de azi.

Ma intorc acum la puctul de plecare al acestei discutii - e bine sa facem cu copiii suplimentar acasa sau nu ? Unii spun ca DA, altii ca NU. Am citit la cineva care spunea ca e bine, cu moderatie si colaborare din partea copilului ... Eu sunt in categoria care considera lucrul acasa necesar, mai mult, esential - nu neaparat ca sa fie primul, dar DA, vreau sa fie printre cei mai buni. Din pacate ma oboseste extrem de tare negocierea asta continua cu el.

Si acum va intreb, exista pe lumea asta vreun copil care COLABOREAZA / VREA sa faca suplimentar lectiile de la parinti ?

Caci perceptia mea este ca daca copilul accepta si este oarecum responsabil pentru lectiile de la scoala, autoritatea parinteasca si sfaturile astea de viitor pur si simplu nu-l ating. Si am o oarecare explicatie la aceasta atitudine - nu are suficienta maturitate si experienta ca sa inteleaga ce spune mama despre "viitorul" ala, rezultatele bune din clasa nu le percepe ca rezultat al lucrului suplimentar acasa ci doar ca pe chestii usoare pe care le invata la scoala si pe care el le prinde fara probleme, autoritatea profesorului este net superioara fata de cea a parintelui ...etc.

Si vin acum si va intreb, cum exact negociati si il convingeti pe copil sa il determinati sa lucreze suplimentar ?