Am ajuns la limita!

Incerc de ceva vreme,sa am grija si de mine,sa fac curatenie daca pot ,cand pot,prioritatea mea e copilul,dupa ce multa vreme m-am chinuit sa-mi tin sotul ca in puf ca sa evit certuri si jigniri,vazand ca nu il intereseaza cat de putin de mine si de sentimentele mele care mi le raneste non-stop,am incetat sa-l mai perii,nu ma ajuta in casa nu cu copilul,doar se duce la servici si cand vine se joaca,sau se uita la film,mananca si se culca,in wekend cand e liber,gaseste orice prilej ca sa plece,ma duc la montaj,ma duc la nu stiu ce client.etc.Problema este ca desi ma fac ca nu aud jignirile lui monstruoase(imi adreseaza niste jigniri,ca la femeile de moravuri usoare),rabuvneste din orice,am primit de curand o jignire de toata frumusetea fiindca nu i-am adus ochelarii,problema e ca ma simt singura,si parca nu mai pot,nu stiu ce sa fac,nu imi permit un divort,si in primul rand nu o fac pt copil,dar mi-e frica ca am sa-mi iau lumea-n cap intr-o zi.Ma simt ca si o menajera in casa,care din cand in cand mai primeste o bonusare,eu cand m-am maritat,nu am avut parinti care sa ma sustina financiar,parintii lui ne-au ajutat,si cum prinde un moment o spune,a trebuit 5 ani cat am stat cu ai lui sa fac pe servitoarea in casa"ca de eram la mana lor"si desi vedea,niciodata nu le-a spus,imi spunea mie seara,masa nimic nu facea in casa,tot faceam eu,nu exagerez,de cand ne-am mutat singuri,am crezut ca va fi mai bine,nu vad ce il nemultumeste asa tare,a luat 30 de kilograme de cand e cu mine,ii faceam toate poftele,problema e ca desi mereu am avut salariu,si cand am cumparat bunuri in casa,el spune asa:televizorul meu,masina mea.etc,de ex spune : ai grija de tv "meu".Ma simt o straina,printre straini,traind in minciuna nu mai pot,ajutati-ma cu un sfat.Singura mea alinare e copilul,familia mea e in bucuresti,eu in gaesti ,si nu sunt prea generosi cu vizitele(fratii,surorile si matusile),de multe ori ma intreb ce caut aici ,de ce am ajuns asa, incat sa fiu nevoita sa suport, nu mai spun ca nu-mi cere parerea pt nimic, nu stiu cati bani are ,ce face cu ei,decat imi cere sa-i fac lista de cumaparturi,,sunt "un fel de n-ar mai fi" decat ca-i cresc copilul si atat.Astept pareri si sfaturi,multumesc,trebuie sa adaug ca nu-mi lipseste nimic,material vorbind,dar sentimental......toata lumea din familia mea spune ca e baiat muncitor si sa zic mersi ca am de toate......dar eu pe dinautru urlu.

goldi spune:

Draga Clarmai, daca spui ca nu iti poti permite un divort, nu iti ramane de facut ori sa incerci sa il schimbi pr dl sot - ceea ce este f greu dar nu imposibil, ori sa te resemnezi si sa induri in continuare .
Indiferent de situatie, trebuie sa te gandesti insa cum poti deveni independenta, cum iti poti lua un serviciu, cum poti avea ceva bani ai tai pe care sa te poti baza daca vrei sa pleci si sa o iei de capat singura. Daca te intorci la Buc, chiriile sunt mari si trebuie sa te poti sustine o perioada. Chiar daca barbatul tau va deveni un model de sot, tot e bine sa ai ceva al tau, sa nu depinzi exclusiv de "televizorul meu" sau "casa mea" .


"Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata !...
In final, am inteles insa ca obstacolele reprezinta de fapt viata ." Alfred Souza

ralualexandrei spune:

O femeie inteleapta imi spunea:respecta-te ca sa fii respectata,mare dreptate avea insa mie mi-a luat mult timp sa inteleg cum pot face asta.
Din pacate si tu te afli in aceeasi situatie in care m-am aflat si eu cu ani in urma,ti-ai asumat un rol ingrat din dorinta de a multumi pe toata lumea si ai ajuns sa-l urasti si sa te urasti.
Cred ca numai tu poti indrepta lucrurile,nu se va intampla peste noapte insa cu pasi mici poti face asta.
Spre deosebire de tine eu nu am avut parte de jigniri si umilinte din partea sotului asa ca in cazul meu a fost mai usor.
Daca as fi in locul tau as avea o discutie cu sotul si as pune pe tapet nemultumirile mele precum si ce as dori sa se schimbe,l-as intreba ce parere are si de acolo as porni schimbarea,intai cu el ,cu rolul fiecaruia in casa si familie si apoi cu ceilalti.

"Sa zici mersi ca ai de toate" pai nu prea ai de toate,de fapt iti lipseste chiar esentialul,respectul,un ingredient ce are rol major in durata si succesul unei casnicii.

Andra ,mamica de 3+1 album no1 albumul no2

Vreau sa nu mai fiu diferit!!!!

goldi spune:

Draga Clarmai, daca spui ca nu iti poti permite un divort, nu iti ramane de facut ori sa incerci sa il schimbi pr dl sot - ceea ce este f greu dar nu imposibil, ori sa te resemnezi si sa induri in continuare .
Indiferent de situatie, trebuie sa te gandesti insa cum poti deveni independenta, cum iti poti lua un serviciu, cum poti avea ceva bani ai tai pe care sa te poti baza daca vrei sa pleci si sa o iei de capat singura. Daca te intorci la Buc, chiriile sunt mari si trebuie sa te poti sustine o perioada. Chiar daca barbatul tau va deveni un model de sot, tot e bine sa ai ceva al tau, sa nu depinzi exclusiv de "televizorul meu" sau "casa mea" .


"Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata !...
In final, am inteles insa ca obstacolele reprezinta de fapt viata ." Alfred Souza

dov spune:

nu-ti permiti un divort? poate isi permite el...cu alte cuvinte, ce te costa sa vb cu un avocat? nimic. afla care iti sunt drepturile, nu sta asa, nu o face DOAR pt copil, si copilul va face exact ce vede...si daca va copia gandirea ta? adica sa taca si sa indure...asta vrei sa cresti? inca un suflet nefericit, intatat sa accepte infrangerea din start?

sunt ale lui? poate e timpul sa afle ca daca divorteaza, in mod ciudat, nu mai sunt DOAR ale lui, ci sunt bunuri luate in timpul casatoriei, si din fericire statul nu intreaba cat a castigat fiecare.

s-ar putea ca, vazand cat de bine iti cunosti drepturile, si ce poate pati, sa nu mai fie atat de sigur pe el. s-ar putea sa ai sansa sa se trezeasca(desi ma indoiesc).

cert e ca stand asa, si asteptand...ce? o minune? nu se va schimba in bine, cel mult situatia se va inrautati.

multa putere!

clarmai spune:

Va multumesc mult.....am incercat sa stau de vorba cu el sub toate formele.....i-am explicat care sunt si drepturile mele,intelege ca ma desconsidera....intelege ca mi-e greu,dar intotdeauna cand discutam calm ,imi da replica:-Ce vrei ,asa sunt eu la nervi,stii,ca nu pot sa ma controlez....apoi imi pare rau!!!! De aceea mi-e si foarte greu,dupa ce scoate perle pe gura,la o saptamana sau chiar mai devreme depinde cum dispune de bani,imi cumpara un cadou,sau ceva.De ex.acum a zis ca wekeend-ul viitor imi da bani sa ma duc si eu undeva sa-mi cumpar haine sau ce vreau. E foarte greu,el se scuza ca la nervi asa e,iar eu ....ce nu m-am invatat cu el....m-am invatat,dar uneori simt ca ma sufoc...a disparut si iubirea din partea mea din cauza faptului ca nu stie sa se controleze si face din tantar ,armasar.....,ma rog,ideea e,ca nu vreau sa accept asa,sau sa divortez,as vrea sa salvez relatia,pentru ca simt ca undeva pe acolo ,ma iubeste,de vina e caracterul lui,idem e si tatal lui,la fel se comporta cu soacra mea.......vreau sa intreb cum sa fac sa-l schimb,eu am incercat cu ce mi-a trecut prin cap,acum sunt blocata.A vazut ca daca imi cere un sfat il dau cu cap,si totusi unde e mai important nu-mi cere parerea ,cand il ralualexandrei(cum sa fac treaba cu respectul,nu stiu poate ma poti sfatui)confrunt,spune "ce,asa am crezut eu ca e mai bine"

clarmai spune:

sper ca ati inteles mesajul,le-am incolacit putin la final,imi cer scuze,vroiam sa o rog pe ralualexandrei sa-mi spuna despre treaba cu respectul,ca eu am incercat tot ce mi-a trecut prin cap.....va multumesc mult tuturor pt sfaturi,am sa iau aminte de la toti

ancamak spune:

Clarmai, mi-as permite sa-ti dau o rugaciune care la mien a functionat. Daca vrei, da-mi un PM.

Mami Anca cu Andrei Ionut(22.09.2010)
Poze Andrei-Ionut

mirela0521 spune:

eu nu cred ca rugaciunile sunt salvarea casniciei si rezolvarea problemelor lor.
cred ca ea trebuie sa "lupte" sa isi recapete respectul si pozitia cuvenita in familie. adik din "sluga" care este acum sa redevina sotia, adik jumatatea lui.
deciziile, mai ales cele importante, se iau in familie nu de unul singur! o decizie care afecteaza viata lui si a celor din jurul lui este bine sa fie analizata si judecata de amandoi partenerii. cu siguranta sunt multe unghiuri in care poti privi o problema/decizie care barbatilor le scapa, tocmai de aceea este bine sa isi intrebe si jumatatea.
o sotie buna nu trebuie sa fie doar gospodina desavarsita si sa creasca copilul. cand iei o femeie de nevasta nu o iei direct mama si casnica!!! ea are in primul rand statulul de FEMEIE! si trebuie lasata sa se desfasoare ca atare, nu sa fie ingradita si redusa sa faca anumite activitati ca un robot pe care il programezi sa faca doar ceea ce doresti, si nimic mai mult.
cadourile nu spala toate rautatile pe care le spune cu gura lui sloboda! sincer i le-as arunca in fata si i-as spune ca nu imi trebuie absolut nimic de la el, ca nu ma poate cumpara cu asemenea gesturi/cadouri, iar cuvintele pe care el le rosteste raman si dor saptamani/luni in sir, si de fiecare data lista se lungeste cu alte jigniri aruncate de el asa simplu, la nervi, cum ii place lui sa creada!
e usor sa te "scuzi" ca totul este la nervi. oare cand va veni momentul sa iti suporte si el asa cu stoicism nervii tai????????? oare daca ati face schimb de roluri lui ii va comveni pozitia?
eu as discuta despre toate aceste lucruri cu sotul.

Eu, Rares si Rebeca

tanima_i2002 spune:

Nu sunt in masura sa iti dau un sfat, intrucatva ma aflu in aceeasi situatie ca tine. Dupa luni intregi in care mi-am distrus sanatatea, m-am distrus ca om, incerc sa iau atitudine si este foarte greu. Cu cat momentul este intarziat cu atat este mai greu. Este usor sa iei copilul si sa pleci, sa bagi divort si sa traiesti fericita. Dar...uneori ramane intrebarea:oare am facut tot ce trebuia, oare este bine ca am despartit copilul de datal sau? Eu cred ca trebuie facute sapaturi adanci: de ce el se comporta asa? Ce exemple are el, ce fel de oameni ii sunt in jur, cine il sfatuieste, cine sunt idolii lui, ce perceptii are el despre casatorie/viata de familie?
Eu nu am gasit multe raspunsuri la sutele de intrebari care mi le tot pun, dar am ajuns la cateva concluzii: si-a luat ca exemplu in viata niste oameni care lui i se pareau smecheri, niste oameni fara caracter, s-a inconjurat de prieteni imaturi si cu prea multe defecte...parerea mea este ca ne comportam conform mediului pe care il frecventam.
Cel mai important ptr mine este comunicarea si pentru ca nu am reusit sa il fac sa comunice am ajuns intr-un mare hau. De aici pana la lipsa de respect nu a mai fost mult, este mai usor sa jignesti decat sa spui o vorba frumoasa. Unii oameni cred ca daca lasa de la ei se umilesc, daca fac un compliment sunt niste fraieri, niste prosti, daca ajuta pe cineva sunt slabi. Considera ca cei de langa ei trebuie sa le suporte orice ca sunt ai lor, dar anturajul trebuie ridicat in slavi.
Iti doresc sa ai puterea sa te ridici si sa ii arati ca esti un om si nu oricare, ci esti cea care trebuie sa ii fie alaturi la bine si la greu.
Aaaa, si foarte important, dupa cum spunea cineva: respecta-te pe tine ca sa fii respectata. Eu am ajuns sa ma pun pe ultimul plan ptr binele tuturor si am fost calcata in picioare. Este cea mai mare greseala care am facut-o. Sper ca m-am desteptat intrajuns incat sa imi dovedesc mie insami ca merit mai mult, ca merit luna de pe cer si pot sa o si am.

pink_heart spune:

tanima...eu cred ca asemenea oameni...chiar nu se pot schimba...am petrecut aproape 5 ani cu un asemenea specimen,am incercat si posibilul si imposibilul...dar eu chiar nu cred ca ei se pot schimba...poate doar pt o perioada de timp,dar in cele din urma tot revin la obiceiurile lor.Si oricum decat sa cresti copilul/copii intr-un mediu daunator,mai bine ii iei si pleci/divortezi...si oricum si asta e o cale greu de urmat...ai de trecut multe etape pana ajungi la un echilibru...Dar daca tu ai reusit sa il schimbi si acum iti este bine si tie si copiilor,ma bucur pt tine...
Clarmai...nu stiu ce sfat sa iti dau,intr-un caz ca al tau,cum am spus si mai sus...eu cred ca cea mai buna solutie e divortul...dar fiecare face ce crede ca e mai bine pt el...

"Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura" (Hans Christian Anderson)
"Pentru orice realizare, primul pas este curajul"– Johan Wolfgang von Goethe