Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(3)

ana_a spune:

Bic, iti recomand cartea scrisa de Anthony de Mello - www.scribd.com/doc/22170686/Anthony-de-Mello-Constienta-Capcanele-Si-Sansele-Realitatii" target="_blank">Constienta asta daca nu ai citit-o deja. Pe mine ma ajutat si invat in continuare din ea.
Si eu sunt ca si tine...

blog
proud

---

tangerine spune:

ana_a, baiatul tau si-a rezolvat toate situatiile conflictuale cu mama ta pe loc si s-a eliberat de frustrari; deci nu are nici resentimente

la tine, probabil situatiile ti-au evocat multe alte situatii pe care tu le-ai trait la randul tau dar in care nu ai avut sansa sa te aperi sau sa-ti spui parerea
nu am inteles daca de data asta ti-ai spus-o in vreun fel

concluzia ta ca copiii au reactionat extraordinar in relatia cu mama ta este foarte adevarata si corecta, si arata gradul lor de maturitate emotionala si incredere in sine

eu inteleg prin gestionarea frustrarii acceptarea realitatii, adica: verisorul nu mai vine in vizita, asta e, vine data viitoare
lectie pe care tocmai mi-a predat-o Maria ieri in parc: a dat niste iaurt pe bluzita, m-a vazut ingrijorata si mi-a zis: lasa, mami, ca se spala; pentru ca eu nu eram foarte convinsa, mi-a repetat lasa, mami, ca se spala si in sfarsit am inteles:)
pentru asta insa sunt necesare celebrele ingrediente acceptare autentica a copilului si dreagoste neconditionata
e normal ca uneori ei sa accepte lucrurile frustrante fara crize, alteori nu (depinde de gradul de oboseala si de alte situatii); insa faptul ca incepe sa se intample arata ca se va consolida pe viitor; timp e destul; nu stiu sa iti zic o varsta ca nu am studiat datele astea- daca exista; poate stie ladyJ

Sabina spune:

ana, sunt minunati copiii tai si tu stii bine asta, mai lasa rudele binevoitoare si bucura-te de ce ti-a dat Dumnezeu! eu alt sfat pentru tine nu am:))

Multam frumos de urari dragelor, mi-e dor de ei....sambata e ziua Sofiei:)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Sabina spune:

Bic, noi avem sentimentul ratarii (da, tu stii ca eu il am? ca mi se pare ca nu excelez la nimic? taman EU? LOL) pt ca am fost crescuti e mici intr-un mediu superconcurential, ne pisau toti sa fim cei mai buni samd.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

rrox3 spune:

Ana dupa ce am citit mesajul tau ma pregateam sa-ti scriu iute ... fix ce ti-a scris Tangerine
Tu esti afectata fiindca te-ai identificat cu suferinta si umilinta si nedreptatea asupra copiilor tai. Si tu ai avut parte de ele pe cand erai copil. Si, probabil, nu aveai sustinerea necesara (copiii tai o au) ca sa ripostezi si sa te aperi. Ai o problema nerezolvata aici, o situatie neincheiata.
Situatia din prezent te-a adus din nou in fata ei. De aici incarcatura mare emotionala.
Copiii tai au reactionat si s-au eliberat de frustrare. E firesc sa ramana doar cu ce a relatat Stefan.

Cat despre rezistenta la frustrare, ea va avea intotdeauna o limita. Cand frustrarea va depasi respectivul prag nu vei mai reusi sa-i rezisti. E valabil pentru orice persoana. Pragul asta se misca insa, dupa starea interna si cu varsta. Ideea era sa crestem nivelul de frustrare la care copilul rezista cu succes si se descurca s-o managerieze cumva.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Bic imi pare rau ca te simti asa Stii probabil ca asta are legatura cu stima de sine. Si, de multe ori, nu stiu daca si in cazul tau, are legatura cu asteptarile si presiunea parintilor nostrii. Si, de ce nu, mai nou, cu presiunea societatii, sustinuta de media, cu vedetismul in floare.
Sa fi cel mai bun (macar la ceva) e o dorinta utopica - statistic vorbind. Absolutista cum ne-ar zice Lady . Cumva narcisica si, in mod sigur, problematica. Din punctul meu de vedere nu exista cel mai bun. Exista buni si mai putin buni.
O dorinta OK ar fi sa faci totul cat poti tu de bine. Asta sa fie contributia ta la binele general. Mai mult oricum nu poti face.

In alta ordine de idei, cate persoane geniale ai vazut tu fericite? Sincera sa fiu, cu cat se apropie de genialitate, o persoana e mai inclinata spre depresie. E mai singura si mai neinteleasa. E destul de multa singuratate acolo sus.

Daca o vrei fericita, creste-o libera si iubita. Ajut-o sa-si interiorizeze multa incredere in ea insasi si lume, sa creada permanent ca lumea si ea insasi merg spre ceva pozitiv. Si va avea capacitatea sa se bucure de viata. Ai ocazia sa fi o mama buna pentru copilul tau, si asta chiar e formidabil.

Cat despre viata profesionala, poti oricand sa schimbi ceva, daca doresti. Depinde doar de tine.

Gandeste-te doar ca ai facut tot ce ai putut si ai crezut tu mai bine in conditiile date. Uita-te la tine si vezi plusurile si reusitele, nu mai vana eventualele insuccese. Umblam cu ochelarii ratarii pe nas si n-are nici un sens.
Daca si tu iti faci asta, cine vrei sa te sprijine, sa te iubeasca?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Stii Bic nebunia asta cu performanta are de obicei la baza o credinta cam de genul "daca nu performez, nu sunt bun, nu sunt iubit(a)" invatata in copilarie. Conditionarea cu care am crescut majoritatea dintre noi. Crezi ca-i adevarata? Gandeste-te la ea, ia-o in vizor si analizeaz-o. Ce parere ai?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Sabina spune:

deja ma simt mai valoroasa



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

tangerine spune:

si eu am avut aceasta dorinta de genialitate, trasmisa tot din copilarie care pe langa directiva parentala (fii bun ca sa meriti sa fii iubit)pe care a enuntat-o deja roxana, eu am descoperit ca se mai leaga si de "viata e suferinta"; adica ma implicam in niste activitati super intelectuale, foarte dificile si nenaturale si dintr-o nevoie de a suferi-nu stiu daca m-am exprimat foarte clar; mi se parea ca daca nu presupune suferinta, nu are valoare
alta latura era cea de putere: senzatia de putere si superioritate pe care ti-o da faptul de face niste lucruri extrem de grele; e adevarat, era si ceva satisfactie intelectuala
mai pe romaneste, trebuie sa acceptam ca fericirea vine din a face natural lucrurile; si ca daca din contra faci ceva pe care te chinui sa il faci, inseamna ca acel lucru nu te face in fapt fericit; trebuie sa descoperi ceea ce faci din bucurie si placere; asta nu inseamna ca acel lucru nu presupune efort, dar efortul e asumat cu bucurie (cam ca la cresterea copilului)
am mai rezolvat-o si considerand faptul ca in anumite domenii genialitatea are si foarte mult de a face cu ereditatea si oricata munca ai baga, tot aia iese- nu stiu daca e in totalitate corect sau doar un mod de a inveli dezamagirea

si bineinteles ca aceste dorinte neimplinite de genialitate le proiectam asupra copilului; eu am reusit sa-mi revin (aproape) total din boala asta; si acum pot sa vad ca fiica mea e geniala (daca va ajuta modul asta de gandire) aka valoroasa, in felul ei si in activitatile pe care le face cu placere; mai mult, oamenii sunt valorosi prin simplul fapt ca exista; si ca da, ea e singura in masura sa-si doreasca sa fie geniala la ceva, desi as prefera in loc de a fi geniala sa gaseasca mai repede ca mine lucrul ala in care munca si efortul sunt de fapt bucurie si placere

rrox3 spune:

Tangerine ideea cu viata e suferinta vine din nu merit nimic, trebuie sa ma chinui ca sa merit. Urmare tot a conditionarilor parentale.

Acu', ca tot veni vorba, eu nu cred ca geniul e posibil doar la ceva Asa cum nu cred ca oricine e supradotat, e genial. Si asa cum cred ca daca intalnesti un om genial in viata te poti considera norocos. Si da, are legatura cu potentialul genetic.
Asa ca oricat ti-ai dori si oricat ai presa juniorul, nu poti decat, cel mult, sa-l pistonezi sa-si implineasca potentialul 100%.
Ce refuza sa inteleaga multi parinti e ca, cu cat mai dotat e copilul lor, cu atat se va automotiva mai puternic, daca ei, parintii, nu intervin si nu pun presiune. Pentru ca asa se manifesta orice talent, orice supradotare, ca un interes si o motivatie crescuta spre ceva anume sau mai multe (depinde de aria de supradotare) fara stimulare speciala.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

---

>>>Continuare