Crestinismul si evolutia spirituala 9

Fetelor, va asteptam aici, cu multa cafeluta, floricele de primavara si dragoste crestineasca.

Iasmin08 spune:

Mamabear
Hey, nu-i corect, io trebuia sa aduc cafeaua aici la tine. Ma instalez repede si confortabil
Ma gandeam la puiul tau mare si darnic. Cat de darnici sunt copiii. AL meu cand era mic scotea din gurita cate o bucatica de bomboana, plina de saliva lui si imi dadea cu manutza ''papa''.
Cat de dulci sunt.
O sa mai caut pilde despre milostenie.
Caci se pare ca asta este un criteriu de mantuire pentru noi, cum bine ai pus acel pasaj in capitolul trecut.


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Ma mai gandesc la ce spunea Mantuitorul:

"Cine nu este cu Mine este împotriva Mea si cine nu aduna cu Mine risipeste"
Tot ma gandesc daca adunatul cu El se refera cumva la Maria cea care si-a ales partea cea buna? Adica sa nu fim ca Marta care aduna si se sarguia saracutza dar pentur cele care se vor lua de la ea?
Bine, noi avem nevoie totusi sa si muncim, deci trebuie in mod necesar sa fim si Marta. Dar cat anume?

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

" Daca vrea sa zica cineva adevarul, nu acela este bogat, care poseda multa avutie, ci acela, care nu are nevoie de multe. Si de asemenea, nu acela este sarac, care poseda putin, ci acela care pofteste multe. Deci daca vezi pe unul, care înca multe doreste, sa-l socoti cu siguranta de prea sarac, chiar de ar stapani cat de multe avutii, si iarasi cand vei vedea pe unul, care numai de putin are trebuinta, trebuie sa-l socoti de cel mai bogat, chiar de nu ar stapani nimic; caci bogatia si saracia trebuie a se judeca dupa plecarile sufletului omului, nu dupa masura averii. De pilda noi n-am socoti sanatos pe un om, care de-a pururea sufera de sete, chiar de ar locui el langa rauri si izvoare, caci ce-i foloseste lui atata multime de apa, daca setea lui ramane nealinata si nepotolibila?
Tot asa sa socotim si în privinta celor bogati. Despre aceia, care totdeauna doresc si înseteaza de bunurile cele straine, noi nu putem crede ca ei sunt norociti si traiesc întru prisosinta, caci cine nu poate stapani propriile sale pofte, cum ar putea el vreodata sa aiba prisosinta, chiar si pe toate de le-ar stapani? Dimpotriva trebuie a socoti prea bogati pe aceia, care sunt îndestulati cu proprietatea lor, împacati cu pozitia lor, nu se uita cu pofta la averea cea straina, chiar de ar fi cei mai saraci. Caci cel ce nu pofteste nimic din cele straine, ci este îndestulat cu ceea ce însusi are, acela este cel mai bogat dintre toti.
La aceasta se adauga, ca norocirea cea pamanteasca a bogatului, pentru durata sa cea scurta nu sta nici întru o legatura cu fericirea, sau cu osandirea cea vesnica. Cat de îndelungat socotesti tu, ca se îndulceste un bogat, de bogatia sa? O suta de ani, sau doua sute, sau trei sute, ba daca vrei si o mie de ani, desi Scriptura zice: „numarul anilor nostri este saptezeci”(Ps. 89,10). Totusi sa ne închipuim, ca bogatul ar trai o mie de ani. Dar ce sunt acesti ani fata de viata cea vesnica a dreptilor în cealalta lume? Spune-mi daca cineva întru o suta de ani a fost nenorocit, si a trait în prisosinta numai o singura data, si aceasta în vis, iar întreaga suta de ani a suferit chin si munca, ai putea tu oare sa asemeni acea singura noapte de vis cu cei o suta de ani nenorociti? Negresit nu. Tot asa trebuie sa judeci si despre viata cea viitoare. Ba înca mai mult. Ceea ce este o mica picatura catre marea lumii cea nemasurata si nemarginita, aceea sunt cei o mie de ani fata de slava si fericirea cea viitoare. Si ce se poate zice mai mult, decat ca ea nu are sfarsit, nici hotare? Si pe cat de mare este deosebirea între o norocire numai visata si între una adevarata, pe atat de mare este deosebirea între nenorocirea cea de acum si între cea viitoare. Cat de putin face saracia pe cineva întru adevar nenorocit, noi vedem la Lazar cel sarac. Odinioara, el zacea ticalosit înaintea portii bogatului, acum noi îl vedem în sanul lui Avraam. Odinioara îl lingeau cainii, acum el este însotit de îngeri. Odinioara el era sarac, acum traieste întru slava. Odinioara el era istovit de foame, acum el are toate cu prisosinta. Odinioara trebuia el sa se lupte, acum poarta cununa biruintei. Ati privit trudele si patimile sale, vedeti acum, voi bogatilor si saracilor, rasplatirea sa. Vedeti bogatilor, pentru ca sa nu socotiti, ca bogatia voastra este ceva mare fara de fapte bune si voi saracilor, trebuie sa vedeti, pentru ca sa nu ganditi, ca saracia voastra este ceva rau cu adevarat. Si pentru unii si pentru altii Lazar este dascal. Caci daca el întru saracia sa nu cartea si nu se posomora, ce dezvinovatire pot gasi aceia, care cu toata bogatia lor sunt cartitori si posomorati? Daca el, aflandu-se în foame si în asa de multa ticalosie, proslavea pe Dumnezeu, cum se vor dezvinovati aceia, care, fiind în trai bun, nu savarsesc aceasta fapta buna? Si pe de alta parte, cum se vor putea dezvinovati aceia, care cartesc si se supara pentru saracia lor, cand acesta traind în casa unui bogat si fiind deapururea cuprins totodata de foame, de saracie, parasire si boala, de nimeni socotit si lipsit chiar de mangaierea, de a vedea o alta asemenea ticalosie, totusi arata o asa de multa tarie de întelepciune? Sa învatam de la dansul, nici pe bogati a-i ferici, nici pe saraci a-i socoti nenorociti.
"

Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvant la Duminica a 21-a dupa Rusalii

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

mamabear spune:

Pai n-ai zis tu ca ti-a placut cafeaua mea? M-am gandit sa le servesc eu pe fete azi, iar de maine te las pe tine.
Te pup!

Iasmin08 spune:

Un bogatan ajunse în rai. Primul lucru pe care îl facu fu un tur prin piata unde cu uimire vazu ca marfurile erau vandute cu preturi foarte scazute.
De îndata puse mana pe portofel si începu sa comande cele mai frumoase lucruri pe care îi cadeau ochii.
Cand trebui sa plateasca, întinse îngerului care vindea la tejghea un teanc mare de bancnote.
Îngerul zambi si spuse:
- Îmi pare rau, dar acesti bani aici nu au nici o valoare.
- Cum asa? întreba cu mirare bogatasul.
- Aici sunt valabili doar banii care au fost daruiti pe pamant, raspunse îngerul.


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Duhovnicul de la Karulia, parintele Hristofor, era foarte aspru cu el însusi. Obisnuia sa se palmuiasca peste fata ca sa nu adoarma în timpul privegherilor. El era milostiv cu cei saraci. De fiecare data cand întalnea un calugar sau un mirean, îl saluta, aplecandu-se în fata lui, atingand pamantul. În acelasi fel se apleca si în fata cersetorilor, calugarilor si a credinciosilor.
– Acestia sunt fratii si surorile lui Hristos; ei sunt Însusi Hristos, spunea el.


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

HRISTOS A INVIAT!

Ce mai faceti, dragele mele? Toate ocupate ca niste albinutze, fiecare cu ale ei. Sper ca sunteti bine.

Mi-am adus aminte ca am citit la un parinte de mult o sugestie. Spunea sa ne facem timp in fiecare zi cateva minute sa citim din Noul Testament- un capitol. Dar avertiza parintele: "doar un capitol, nimic mai mult". Zicea ca daca simtim nevoia, sa il recitim- in aceeasi zi, tot pe acela, Si mai recomanda sa citim fiecare rand in liniste, pace, fara grija si fara nimic altceva in minte. Pe indelete cum ar spune romanul. Asta era asa ...ca o sugestie.
Vad ca numai io, mamabear, Nikole si Crinuta aprindem candela. Voi nu aprindeti fetelor?
O zi minunata va doresc la toate

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

mamabear spune:

Adevarat a inviat!

Draga mea, un parinte zice un capitol, altii (marea majoritate) zic doua, acum cred ca cel mai bine se discuta asta cu duhovnicul, dar oricum nu vad de ce ar fi doar unul.
Ma rog, n-am vrut sa te contrazic, dar n-am vrut nici sa inteleaga cineva ca, daca citeste mai mult de un capitol, face ceva gresit.

Va pup!

Iasmin08 spune:

Nu iubita surioara, departe de mine sa zic asa ceva. Era o sugestie din pareta parintelui respectiv. Poate pentru ca totul este atat de concentrat, incat trebuie sa urmarim calitatea, nu cantitatea. Si apoi cine se increde ca poate citi o evanghelie intr-o zi si sa ii mai si patrunda toate intelesurile, eu cred ca se inseala. Numai cineva exersat, cineva care a facut asta de mii de ori poate face asa ceva. Banuiesc ca citirea cu atentie a unui capitol (singur capitol) va aduce un plus de cunoastere, de constientizare. Eu am incercat asta la vremea respectiva (ar fi cazul sa ma apuc din nou) si sincer, simteam dupa aceea ca si cum tocmai am mancat, simteam ca m-am hranit.
Poate e din cauza ca nu se incurajeaza atitudinea ''shallow'', stii? Ce stiu eu, stie parintele respectiv de ce a zis asta. Io doar mi-am amintit si am spus.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Katya spune:

Hristos a inviat!

Fetelor,ce sa fac,citesc la alte subiecte deocamdata...dar si pildele de la noi.

Candela eu n-am avut pina-n ianuarie anul asta,si,ca si Ica ,am putina credinta:mi-e frica sa plec si s-o las aprinsa,ba chiar n-o aprinde decit sotul,seara,si-o sting eu la culcare...
La rugaciune intotdeauna imi aprind o luminare din aia plata,deci nu stau fara lumina,dar altfel,cum ziceam,n-am curaj...ba chiar si pe luminare mi-a lovit-o odata potrivnicul de parca i-ar fi dat o palma,era pe un suport special,ei,jap,i-a dat una cu putere,era si sotul martor...Acuma am aflat,de la Sf Siluan,ca Iisus i-a zis ca demonii vin intotdeauna la cel mindru...

Ce sa va zic,fetelor,sa ne rugam,va imbratisez.Ce-o fi facut Macrina?va pup!