Reapropierea fizica fata de sot...

Scriu aici deoarece doresc parerea celor care citesc aceasta problema.
Am mai postat, poate cateva dintre voi cunosc cat de cat situatia.
Pe scurt: sunt cu sotul de 11 ani, cand am ramas insarcinata, m-a inselat, a avut o aventura, de care eu am aflat abia dupa ce am nascut si copilul avea 2 luni, chiar el mi-a spus acest lucru la insistentele mele. A vrut atunci sa plece de-acasa pentru acea femeie, i-am dat pace, el a fost rascolit o perioada relativ scurta de timp, a renuntat la aventura. Asta a fost acum 3 ani. Dar.....cu toate ca eu mi-am spus ca incerc sa-l iert si vreau sa fie bine, nu prea reusesc. M-a ranit extrem de puternic. Relatia noastra intima are de suferit f.mult. Nu-mi mai doresc acest lucru, se intampla extrem de rar, si odata la 2 sau chiar 3 luni, si atunci din partea mea doar ca sa fie. El insista pe langa mine, dar eu...Sunt constienta ca nu va rezista asa, poate chiar m-a si inselat din nou. Gandurile mele sunt: m-a inselat atunci, sigur m-a inselat si de atunci incoace, si uite asa nu ma mai pot apropia de el nici sufleteste nici trupeste. El imi spune ca nu m-a inselat de-atunci, dar oare sa fie asa? Poate rezista un barbat in "ritmul" asta? Stiu ca vor fi raspunsuri de genul: "pai daca tu nu-l mai vrei, atunci lasa-l macar pe el sa traiasca". Si eu imi doresc sa fie bine, dar nu pot sa-mi revin, asta este problema. Si stiu ca daca tot asa vor continua lucrurile, el va ajunge in patul alteia (daca nu a si ajuns deja, cum am mai spus). Nu stiu cum sa procedez, este greu atata timp cat nu simti tu ca trebuie sa o faci.


Zina

alex_andra spune:

Buna:)
Zina, tu il mai iubesti pe sotul tau?
Doar apropierea fizica lipseste? In rest cum mai e in viata voastra? Comunicati, va spuneti problemele, va sfatuiti?
Cum e viata voastra in 3? Aveti program comun, iesiti cu baiatul in parc?
Din punctul meu de vedere, daca lipseste doar distantare fizica, acea distantare la care te referi tu, dar in rest exista toate celelalte, se poate trece peste, pentru moment, pentru ca in timp se va remedia. Dar, daca sunt mai multe lipsuri si cu toate acestea vrei sa lupti pentru casnicia ta, deci nu vrei sa divortezi, atunci iti recomand cu toata caldura sa mergeti la consiliere de cuplu.
Si mai cred ca atata vreme cat tu nu o sa-l ierti pentru aventura, nu o sa se imbunatateasca situatia. Normal ca si el trebuie sa lupte pentru iertarea ta. Faptul ca te-a inselat e f grav.


Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

iris_2009 spune:

Buna, Zina

Si eu sunt intr-o situatie asemanatoare cu a ta desi pe mine m-a inselat altfel decat pe tine, mintindu-ma, ascnzandu-mi foarte multe lucruri. Banuiesc ca lipsa relatiilor intime l-a impins cu siguranta si in bratele altei femei. Deocamdata n-am aflat dar nici nu a stresez prea tare legat de subiectul asta.

Nasterea printesei a coincis cu momentul in care el a dat de greu dpdv financiar. Pana atunci ii mersese f bine insa am aflat ulterior ca facuse niste combinatii tare nefericite. Ar fi multe de povestit insa mai important este faptul ca mi-a ascuns toate lucrurile astea, m-a mintit, m-am trezit in niste probleme f grave din care prea curand nu vom iesi.

DE cand s-a nascut fetita a fost rece, total indiferent (nu sunt nici pe departe femeia care sa ceara idealul, sau alintata, cu asteptari exagerate), in primul an de viata al ei eu in loc sa ma bucur de ea alaturi de tatal ei eu m-am bazat moral tot pe familia mea, cu care el a avut tupeul sa se poarte urat.

Relatiile intime au incetat sa mai existe. Inainte de sarcina aveam o viata sexuala nemaipomenita. Insa e stiut faptul ca o femeie face dragoste si cu mintea. Atata timp cat mi-a demonstrat ca nu pot avea incredere in el, ca m-a mintit atat, plus multe altele, nu merita afectiunea mea.

Eram hotarata ca anul asta sa divortez pt ca boala lunga, moarte sigura. Intre timp insa el pare ca s-a schimbat (eu sunt si o persoana f credincioasa, am inceput sa fac rugaciuni si chiar se cunoaste) insa tot timpul care a trecut a stricat f multe intre noi.

Problema e ca nu pot sti daca ma voi mai putea apropia de el vreodata sau sa mai am incredere in el. Cert e ca nici asa nu va merge. Clar.

Parerea mea este ca pe noi ne-ar putea ajuta f mult un psiholog. Eu am amanat momentul pt ca nu exista deocamdata resursele financiare necesare. El chiar e dispus sa mearga la un specialist in terapia de cuplu.

Ideea e ca sunt constienta ca pe masura ce timpul trece lucrurile se vor complica din ce in ce mai mult, mai ales ca este si un copil la mijloc iar casnicie fara sex nu exista.

O zi buna iti doresc si poate ne mai auzim sa ne descarcamm aici ofurile.

Zina spune:

Alex_andra, multumesc ca ai raspuns.
Adevarul este ca nu avem nici o activitate impreuna, absolut niciuna. Eu merg la servici pana seara la 6, sotul vine acasa in jur de 7, chiar 8 seara. Acasa, nu prea vrea sa stea cu copilul, eu il imping de la spate, dar adac l-ai intreba pe el, ar raspunde ca sta cu baietelul. Dar nu are rabdare, sta la tv sau calculator. Din 2 in 2 saptamani sau chiar saptamanal, cateodata, pleaca in alt oras, de dimineata pana seara, in scopul serviciului. Eu il simt mereu plecat, si mereu cu gandurile in alta parte. N-am mai fost in concediu de 3 ani, eu nici macar intr-un weekend sa fiu plecata, ca el, in interesul serviciului, pot spune ca a fost plecat de-acasa. cand ma rugam de el sa ma ia si pe mine, o zi doua, cat dura delegatia, spunea ca nimeni nu merge cu sotia dupa el, si nu vroia sa ma duc si eu. Concluzia este ca, nu, nu facem nimic impreuna, dar nici nu-i genul care sa-i placa. Are, de ex., o zi pe saptamana, cand merge la fotbal cu baietii, apoi la bere, si vine acasa la 12 noaptea. Ce sa mai spun, viata noastra este separata. Atat cat ne intalnim acasa seara, si discutam te miri ce. Nu este genul care sa-mi povesteasca una alta, este mai introvertit. Eu am ajuns sa am frustrari, nu ma mai simt femeie, sunt obosita mereu, fara chef de viata, zilele sunt la fel pentru mine, nimic nu se schimba. Nu am energia necesara ca sa fac eu pasii care ar trebui. Sotul, sincera sa fiu, nu a facut mai nimic ca sa-mi recastige increderea, si nu s-a zbatut (ca alti barbati care inseala) ca sa reinvie ce-a fost intre noi. Imi este greu, nu mai stiu ce sa fac.

cristoiu spune:

Zina, buna, bine ai revenit. Imi pare rau ca inca te mai zbati in problema asta, imi pare rau fiindca imi dau seama ca doare fizic, ca e o suferinta profunda si ca e tare greu ce incerci tu sa faci. Iti doresc sa reusesti, exista cupluri care au reusit asta. Sau daca nu, atunci iti doresc sa ai puterea de a taia pisica in doua.

Ai un pm de la mine in 2 minute.

CorinaDani spune:

buna zina,

imi pare rau prin ce treci...

asa cum descrii tu situatia, ati ajuns colegi de apartament.

daca nu-l mai iubesti, nu mai simti atractie fizica pentru el, daca nu te sustine financiar, nu te prea ajuta in privinta copilului sau la treburile casei, cred ca nu are rost sa-ti mai irosesti timpul alaturi de un sot "cu numele". mai bine va separati o perioada, sa vedeti cum evolueaza lucrurile, daca este cazul sa va despartiti definitiv sau veti redeveni o familie in adevaratul sens al cuvantului.

ar mai fi o varianta, sa mergeti la terapie de cuplu, daca si el este de acord si vrea sa se implice. acolo veti putea spune tot ce va "roade" si poate veti gasi o noua "punte" de legatura.

faptul ca tu de 3 ani nu ai fost macar un week-end libera si nici in concediu nu ati fost isi pune amprenta serios asupra ta, esti tot timpul sub presiunea responsabilitatilor, a grijilor si a indoielilor, nu ai avut un mic ragaz numai pentru tine sau pentru voi doi, fara copil.

cred ca primul pas ar fi o discutie foarte-foarte serioasa cu sotul tau, undeva sa fiti numai voi doi, fara sa fiti intrerupti. intreaba-l daca este constient de situatia existenta intre voi, daca este dispus sa faca ceva astfel incat sa demonstreze ca ii pasa cu adevarat de tine, de voi ca si cuplu, de voi trei ca si familie. spuneti-va tot ce aveti pe suflet, incercati sa gasiti apoi resursele de a sterge cu buretele tot ce s-a intamplat urat in trecut si poate o veti lua de la capat...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

ladyJ spune:

Zina, tu trebuie sa stabilesti clar de ce nu iti mai doresti fizic sotul:
-pur si simplu nu te mai simti atrasa de el
sau
-nu poti trece peste faptul ca te-a inselat.

Daca vorbim de cea de-a doua varianta, refuzul tau de a va apropia fizic vine ca o razbunare. Tu ii transmiti mesajul ´´sunt inca suparata pe tine, si-ti arat asta´´.
Ideea e ca situatia nu poate tine la nesfarsit asa.Nu faci decat sa te pedepsesti si pe tine si sa darami incet incet tot ce a mai ramas din relatia voastra. Daca ai decis, dupa ce te-a inselat, sa ii mai dai o sansa, atunci fa-o cu adevarat!
Nu poti trai sub amenintarea drobului de sare.Tu il refuzi pe el si parca astepti si confirmarea ca el sa te insele iar, pentru a-ti putea spune tu tie ´´uite, am avut dreptate´´. Nu este bine sa faci asa.Daca el iti spune ca nu te-a mai inselat, de ce cauti tu sa demonstrezi contrariul? Iti poti pierde timp si energie verificandu-i fiecare gest sau fiecare miscare, sau poti pur si simplu SA-L CREZI.

Ori il ierti pe bune ori pui capat, astea-s variantele pe care le ai.


Da, cred ca un psiholog v-ar ajuta mult pe amandoi.

Zina spune:

Financiar sotul ma ajuta, la fel si eu pe el. Deci aici macar este reciprocitate, cu toate ca sunt si certuri in care incepe sa-mi scoata ochii cu ce a facut el. Dar nu se vede si faptul ca eu, poate, am facut mai mult ca el, d.p.d.v.financiar. In fine, aici nu ar fi o problema. Barbatii vor sa simta ca ei intretin familia, ca fara ei am fi pe langa...ma rog...
Sunt multe aspecte care puse in balanta, se duc pe partea negativa mai mult. Discutii am avut zeci cu el, dar nu este omul cu care poti ajunge la o concluzie, cu calm. Incepe si se enerveaza, striga, nu are rabdare sa ma asculte, crede ca numai el are dreptate, si uite asa, nu am ajuns niciodata la un numitor comun. Discutiile legate de "noi" se termina tot timpul foarte prost.
La terapie de cuplu, nu cred ca ar vrea, am mai fost noi, impreuna, la psiholog, dar atata timp cat mergi, asculti, dar nu faci ce ti se spune, atunci nu are nici un rost sa mai continui.
De iubit cred ca-l mai iubesc, dar de ce nu ma mai simt atrasa de el? De ce nu-l vreau? Ma credeti ca in fiecare zi ma gandesc la asta, sunt zile in care-mi spun ca "ok, deseara, vreau sa fac si eu dragoste cu el", dar cand vine seara, imi trece, si daca el vine la mine, il resping din start. Pur si simplu nu am chef. Nu este normal, stiu, dar nici el nu face foarte multe ca sa fie bine. Si programul este de asa natura, ca nu mai avem timp de nimic. Dupa ce baietelul merge la culcare (cu mama mea), eu nu mai am energie pentru nimic. Este deja ora 23 si cad rupta. Faptul ca dormim separat (pentru ca el sforaie foarte rau, s-a si operat pentru asta acum cateva luni, dar fara rezultat din pacate), contribuie la racirea dintre noi.
Cand ma gandesc ca in alte cupluri se desfasoara o viata normala de familie, nu-mi vine sa cred. Parca ar fi SF pentru mine. Cand alti prieteni ne-au spus ca vita lor sexuala este o data la 2-3 zile, mi se face ciuda, ca nu este si la noi la fel. M-am gandit de f.f.f.multe ori la divort, dar mi-e teama. Sunt egoista, pentru ca atunci cand ma gandesc ca sotul ar putea fi cu alta, nu-mi convine deloc gandul. Ce naiba sa mai fac? Scuze, dar exact asta simt. Ca parca ma invart intr-un cerc nebunesc, deloc bun pentru relatie.

Delia21 spune:

Zina,offf.schimba-ti gandurile!!!Intreaba-te daca vrei sa fi fericita....sau e mai bine asa,nefericita.Crezi ca poti fi fericita in cuplu fara sa-l faci pe celalalt fericit?Cel mai simplu e sa dam vina pe celalalt si....sa ne gasim noua insene milioane de scuze....pentru oricare lucru pe care il facem sau nu-l facem.Treci la actiune,nu-ti mai gasi scuze,...si schimba ceva.Tu poti schimba...noi nu.Bafta!

CorinaDani spune:

off, zina, acum mi-am amintit...

ai mai avut cateva subiecte in care descriai pe larg situatia de acasa. tin minte ca au fost ceva "valuri" pe tema aceasta, discutii ca sunteti de fapt "in 3" nu "in 2", ca dormiti separat, etc.; in cazul acesta nici intimitatea nu mai e ce-a fost odata, nu stiu daca puteti face dragoste in conditiile in care mama ta doarme la voi, cu cel mic care se trezeste des noaptea, etc.

situatia se schimba un pic, eu luasem in calcul ca sunteti doar voi 2 si copilasul...

stii, oprah a avut candva un invitat intr-o emisiune, cand se discuta subiectul adulterului si metodele folosite de cuplurile respective, de a trece peste adulter si a continua viata impreuna.

ei bine, in cazul unuia dintre cupluri in care ea ii refuza sotului, sistematic, apropierea fizica (el ajungand s-o insele...dar s-au impacat in urma terapiei de cuplu) ea a spus urmatorul lucru : simtea ca el nu "merita" aceasta "recompensa", ca nu este demn de a primi acest "privilegiu" pentru ca ea facea totul in casa si el mai nimic...
in momentul in care el a acceptat sa se ocupe mai mult de treburile casei, sa-i faca din cand in cand o surpriza gen iesit la restaurant, etc., ea a lasat usor-usor garda jos, a acceptat ideea ca nu trebuie sa detina controlul complet si ca el poate prelua de bine-de rau anumite responsabilitati, degrevand-o pe ea de anumite chestii, si asa au ajuns sa comunice mai bine si sa se redescopere, sa se apropie din nou fizic si sufleteste...

nu stiu daca si in cazul vostru este tot asa...


Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

ciarli spune:

Buna Zina,

Eu cred ca ar fi bine ca, intr-o zi sa te duci in parc, sa-ti iei o cafea si sa te gandesti la viata ta, rupta complet de altceva. Daca sotul tau te-a inselat odata, poate a realizat ca a gresit si a realizat ce femeie minunata esti si te vrea pe tine, este foarte posibil sa nu te mai fi inselat niciodata.

Ar fi bine sa dai credit relatiei tale, sa iti stergi complet din capu faptul ca te-a inselat si sa mergi mai departe cu el. Altfel, viata ta va fi o tortura pana cand, deja erodati de relatia asta in care nu mai sunteti fericiti, o veti rupe. Ruptura va va gasi pe amandoi consumati si tristi. Ar fi pacat sa se intample asta, macar incearca... Faptul ca el inca te doreste este mare lucru.

Asa cum esti o mama de exceptie, o femeie buna in cariera fi si o sotie minunata, cu tot ce insemna asta.

Te pup si iti doresc numai bine.

www.kodakgallery.com/I.jsp?c=125dtbzf.4phg5fl3&x=0&y=kdca89" target="_blank">Leia&Maia