Mamici si Gravidute Italia -67-
Raspunsuri - Pagina 17
LAlexandra spune:
NELIACRIS...imi pare rau daca te-am suparat cu ceva, eu una nu am avut intentia de asa ceva. De ce sa nu mai intri, eu cel putin ma bucur de fiecare vorba schimbata si crede-ma ca ti-am simti lipsa
.
Eu iti doresc o noapte frumoasa si chiar astept sa schimbi o vorba cu noi.
+38
Nunta noastra 
www.fotoalbum.eu/LAlexandra/a431123" target="_blank">Noi doi...
nafi spune:
NeliaCris - imi pare rau ptr faptul ca simti schimbat in rau acest forum desi intr-un fel cred ca ai dreptate. Eu m-am alaturat voua de destul de curand si n-am avut timp sa va cunosc atat de bine incat sa-mi permit un dialog mai detaliat...
Din cate vad , fiecare se lupta cu problemele de zi cu zi si mai intra din cand in cand ca sa nu fie date disparute.
Eu una spre exemplu sunt mult mai activa pe forumul fetelor ce trebuie sa nasca in perioada martie aprilie ptr ca acolo se discuta in timp real problemele cu care si eu ma confrunt zi de zi ca si gravida.
Cred ca fiecare dintre noi isi face simtita prezenta in limitele propriului timp liber si se vede ca nimeni nu are prea mult ( in afara de mine si LAlexandra 
situatie care se va schimba desigur dupa ce nastem).
Oricum , ar fi pacat sa lasam in paragina acest forum!
Sper sa auzim vesti de la tine cat mai des si desigur toate bune!
LAlexandra - si eu vreau ca bebe sa fie in limitele normale. are el timp sa creasca dupa ce iese...Sa vedem care pe care acum. sa nu uitm ca pe 30 martie e luna plina si asta din cate am mai citit poate influenta travaliul...
Eu de maine sunt singurica iar ptr 3 zile asa ca voi fi cu ochii pe forum mai des.
Noapte buna fete dragi! 37+ 
Riccardo
http://s809.photobucket.com/albums/zz14/nafi_photos/project_bebe/
ely2304 spune:
sal fetele...acum incarc pozici...dk nu se trezeste Denise imi fac tp si scriu si povestea noastra...desi e lunguta!
sper sa pot....tot grupul...
nelia:imi pare rau pt decizia ta..nush ce as mai putea adauga in plus ..dk tu consideri k este ok atunci iti respectam decizia..oricare ar fi...
ely mamica fericita....MARINA-DENISE
http://photobucket.com/ely2304
ely2304 spune:
un vis devenit realitate...as vrea sa numesc acest capitol din viata noastra!...pt k am asteptat venirea fetitei noastre pe lume fix 5ani.. nu pt k nu l-am vrut personal ci doar pt k sotul este putin "sensibil"..(la numai un an de la acte sotul a avut o operatie destul de serioasa la ficat,in urma careia i-au extirpat 15cm..fiind ulterior diagnosticat cu cancer benigno multumim lui d-zeu)
am facut o mica paranteza sa intelegeti dc este sotiorul mai sensibi...practic ii era teama sa nu ma piarda la nastere...in fine..au trecut ani buni pana l-am convins sa incercam macar k nu stie nimeni cand se naste si cand moare..NU era raspunsul lui de fiecare data,pana intr-o zi cand am hotarat k este timpul sa luam o decizie pt viitor...era vara anului 2008 destul de grea pt noi,am hotarat sa ramanem in imprejurimi fara concediu,plimbari si sa ne apucam de treaba..zis si facut...1luna a fost esec total..sotul era dezamagit tare..in luna urmatoare am avut oaspeti la noi pe mama si fratele meu..asa k gandul nostru nu mai era sa verificam dk "munca"noastra a dat roade..pana in ziua cand au plecat ai mei...am facut un calcul si obs k eram in intarziere de 10zile...
am cumparat testul(sotul)l-am facut seara in data de 12sept..iar rezultatul a fost POZITIV..nu-mi vena sa cred,imi tremurau picioarele de emotie,nu reuseam sa fac nici macar cativa pasi sa-i arat sotului rezultatul...el astepta nerabdator pe canapeaua din sala..parca il vad...am iesit intr-un final cu rezultatul in mana,i l-am aratat..a ramas MUT cateva minute,nu stia ce sa zica,cum sa reactioneze...eu plangeam cu lacrimi de crocodil..iar el nu reusea sa vorbeasca,eram amandoi ff emotionati,doar k nu reuseam sa ne exprimam in acelasi mod bucuria de a deveni parinti!a urmat o perioada in care am riscat cred eu,pt k aveam pierderi rosii.. maronii..de aici si decizia de a ma prezenta la medic imediat..in urmatoarele zile eram la usa unui ambulatoriu..am vorbit cu o d-na obstetrica..ff domoala dupa voce,care mi-a zis"doamna sa stiti k nu toate sarcinile sunt destinate sa fie duse la bun-sfarsit...exista multe cazuri cand viitoarele mame pierd sarcina,trebuie sa intelegeti,nu va putem face o ecografie pt k oricum nu s-ar vedea nimic..trebuie sa mai asteptam"in fine cuvintele au urmat sa treaca pe langa urechile mele,nu mai intelegeam nimic..nu mai auzeam..refuzam sa aud ceea ce spunea...eram ff dezamagita in primul rand pt k am avut neplacerea sa primesc o asa veste,in al-2-lea rand pt k imi ramasese antipatica d-na obstetrica..m-am rugat in secunda aceea sa nu o mai vad vesnic pe LOREDANA,dk d-zeu va vrea sa duc la bun sfarsit acea sarcina ...
TIMPUL A TRECUT..eram in 1semestru..imi aduc aminte k mancam dimineata paine cu branza si mustar..ciudata pofta aveam...au urmat analize peste analize..toate normale..in sfarsit si prima eco...
eram ff emotionata,broscutik mea avea 4,5cm..se dezvolta normal era totul ok...nu aveam greturi,stari de somnolenta nimic..nu am avut probleme deloc pe toata perioada sarcinii,nci nush ce inseamna toate aceste simptome...au trecut saptamanile,lunile si iata.a2-a eco..in care ne spunea k bb pare a fi fetita,dar nu era sigur..a-3-a eco la care medicul a dat verdictul final..e fetita cu fundita...exact ceea ce-mi doream,pt k sotul si toti ceilalti vroiau baieteldar na k d-zeu a tinut sa ma multumeasca mai intai pe mine k mama...in sfarsit si trm al-3-lea pe care il asteptau toti cu mare nerabdare...ultima eco la care ma anuntase k broscutik este maricica...nu ma speria nimic..timpul parca zbura...eram prinsi de "febra "cumparaturilor pt broscutik noastra...timpul trecea..burtica crestea...eram tot mai rotunda..dar imi placea cum ma transformasem...eram tot mai indragostita de burtica mea...se apropia ziua de 1MAI zi in care sotul facea matanii k bblina sa vina pe lume...ii spuneam mereu k nu va veni cand o cheama...k vroia baietel si nu-i va da satisfactie...asta pana in dimineata zilei de 2mai la ora 05.15 cand ma trezesc cu dureri de burta si nevoia de a merge la toaleta..unde am obs k incepusem sa pierd dopul..iarasi o serie de emotii,tremurat de picioare,neputinta..sotul dormea..ma intorc la nani si incerc sa inchid ochii...dar nu mai pot..stau cumintica in pat si astept sa se trezeasca sotul ..aveam contractii dureroase la 15 min..asa m-au tinut apropate toata ziua...in jur de ora 8dim ii spun sotului k in max 24 de ore isi va cunoaste bblina..nu-i venea sa creada..ii explic ce si cum si ne hotaram sa mergem sa ne plimbam in acea dimineata,la fiecare contractie ii luam de mana si il strangeam,nu pt k ma durea ci asa k sa-mi fie alaturi...au trecut orele..s-a facut 17dupa-amiaza,ma duc sa-mi fac dus si ii spun sotului k ar fi cazul sa mergem catre spital,contractiile erau cam la interval de 7min..imi iau valiza si pornim la drum..ajunsi acolo ma monitorizeaza si imi spune k nu o sa nasc in acea zi,cer sa-mi faca internarea..deja contactiile erau la 5min deja...intensitatea era aceeasi,suportabila.. se schimba tura..una-alta..trec mamici prin salon la mine,nasc una dupa-alta...eu nimic...la 12:30 fac o ultima vizita ginecologica..la care m-i se spune k dk pana dim nu se schimba nimic ma vor trimite acasa...ma intorc in salon si ii spun sotului...(dilatatia era 3).....ne-am hotarat sa dormim..ne-am intins in pat amandoi,ne-am imbratisat si somn de voie..intre contractii adormeam si eu...ma rugam k pana dimineata sa se rupa apele,k nu as fi vrut sa ma intorc acasa tot 2in 1...parca d-zeu mi-a ascultat ruga la 01.15 pac-pac simt ceva ,ma trezesc si incerc sa ma ridic,s-au rupt apele...il trezesc pe sot si fug la toaleta,incercand sa strang picioarele,dar degeaba...k nu puteam oprii "curentii de apa"..vine ostetrica ..am uitat sa va marturisesc k schimbul de noapte l-am inceput cu LOREDANA,cea pe care nu vroiam sa o mai intalnesc vesnic!aduce aparatul ma monitorizeaza,intr-un final ajung in sala de nastere,sala pe care o vizitasem la cursul pre-parto..nu era nimic nou...cu exceptia contractiilor care se tineau lant.in ciuda tuturor contractiilor pe care le-am avut...va pot marturisi k nu au fost atat de groaznice cum auzisem,le suportam destul de bine,nu am tipat niciodata,nu am facut rau...eram in travaliu deja,ma suie pe masa la control dilataie 5cm..urmeaza,masajele pe spate pe care Loredana le facea cu toata blandetea,vorbele bune,povestile...saritul pe mingie..un alt control dilatatie 8cm...apoi am stat si in cada cu apa ..nu mai stiu exact cat dar la ultimul control pe la 4.45eram dilatata max 10cm..deja eram gata sa aduc pe lume bblina..dar nu simteam asta,eram ff linistita,radeam,glumeam..ma simteam destul de bine...
inainte de venirea micutei MARINA DENISE pe lume,va marturisesc k mi-am promis k la o a-2-a nastere dk este posibil o caut tot pe Loredana...asa usor a fost pt mine,in ciuda primei impresii de la inceputul sarcinii,regret si acum cand imi aduc aminte cum am vb la adresa ei...
in fine..ma asez pe scaunul olandez...unde am trecut la ultima faza,cea a expulziei..cea mai grea dupa parerea mea...il aveam pe sot la spatele meu,ma sustinea ...ma incuraja...iar obstetrica imi spune la un momentdat..k se vede capul...inca nu constientizam ce se intampla cu mine,urma sa imi cunosc bblina iar eu asteptam cele mai mari dureri ...intre o contractie si cealalta,respiram inspiram...apoi impingeam..am repetat acest exercitiu de cateva ori,pana mi s-a rupt filmul...apropare k lesinasem,auzeam voci,imi era frig..nu mai stiam ce se intampla...eram obosita..vine in sala de nasteri o d-na doctor gine..un medic pediatru...si o asistenta..ma sui pe pat...(nu capra...m-am suit doar la control)mai imping de 2-3ori si iata k micuta mea se nascuse fix la 05.25..era mica pt mine...perfecta..albicioasa...ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred k in sfarsit visul devenise realitate..a primit apgar 9-10 la numai cateva minute dupa nastere..nu-mi aduc aminte dk a plans,dar va pot marturisi k imediat dupa expulzia placentei broscutica mea,deja era la sanul meu...asa de emotionant era sa-mi vad bblina cum ma cauta,cum se agatase de mine k o maimutik doamne ce emotii...as trece de mii de ori prin acele momente...sunt unice,nu se pot exprima prin cuvinte...numai gandul ma umple de bucurie
eram deja parinti..putin inconstienti in prima faza,dar ne-am revenit pe parcurs...acum stam si ne uitam amandoi la ea,ne minunam cum trece timpul,ascultam cu mare interes cand ne vorbeste in limba ei si ne amuzam,ne jucam,radem si plangem impreuna...toate sentimente pe care numai un parinte le poate cunoaste...este extraordinar sa fi parinte,as da orice sa repet acesta experienta..la fel doresc fiecareia dintre voi...nu exista nimic pe lume care sa-ti aline suferinta decat zambetul unui copil!
aceasta este povestea noastra cu un sfarsit fericit.. iti multumim k existi micuta noastra!te iubim...
ely mamica fericita....MARINA-DENISE
http://photobucket.com/ely2304
ely2304 spune:
pt dimineata..cu lapte,fara..cum va pofteste inimioara!
am incercat pe scurt sa va povestesc cum au decurs evenimentele din acest episod al vietii noastre,detaliile sunt multe dar nu ma mai tineau bateriile sa continui...este suficient..!
as avea o rugaminte la mamicile cu experienta,cum fac sa pun la semnatura povestea noastra?k nush...
ma duc la nani k sunt obosita..imediat se trezeste BROSCUTIK MEA...
o zi buna va doresc!
ely mamica fericita....MARINA-DENISE
http://photobucket.com/ely2304
georgyiuly spune:
Neata fetele!
Ely foarte frumoasa povestea nasterii broscutei voastre!Sa creasca mare si sanatoasa!
pt semnatura e asa: (url="link")broscura sau ce vrei tu sa scrii[/url]
schimba tu primele paranteze rotunde cu paranteze patrate ca altfel nu pot scrie.
Alexandra....scoatem vreo majoreta ceva????
Va pup ca ma duc la curatenie si dupa aia repede afara ca a venit primavara si noi doar in parc stam!
Georgiana
mami de 
Giulia (12.03.2009)
Am un anisor!
LAlexandra spune:
Multumesc fetelor de cafea.
ELY, foarte frumoasa si emotionanta povestea voastra. Pai acum parca, parca astept sa traiesc si eu sentimentele acelea, ca tare fain le-ai descris .
GIANINA, merge fatuca singura, rade de numa si ce mai...imi place in pozele in care doarme obosita (presupun ca atunci ati venit din parc).
Majoretele cred ca mai asteapta, inca nu da semne asta micu. Cand banuiesc ca e ceva va anunt.
Sa aveti o zi superba!+38
Nunta noastra www.fotoalbum.eu/LAlexandra/a431123" target="_blank">Noi doi...
LAlexandra spune:
ELY, acum am vazut ca s-au incarcat si pozele la tine. Ce sa mai, creste broscutica voastra, e o scumpete de fetita, ptiu sa n-o deochi!+38
Nunta noastra www.fotoalbum.eu/LAlexandra/a431123" target="_blank">Noi doi...
nafi spune:
Buna fetelor!
Ely - mersi de cafelutza si de povestea emotionanta pe care am savurat-o in timp ce-mi sorbeam cafelutza. O poveste asa cum imi place mie cu emotii multe si happy end! Sa va traiasca broscitzik Denise (care e o scumpa!)si sa se bucure de parinti sanatosi si fericiti!
Georgyiuli - spor la curatenie si plimbare placuta in parc. si eu abia astept sa nasc , sa scap de durerile de sciatica ca sa merg ca un om normal nu ca ratza...si sa ma plimb cu Riccardo in carucior cat e ziulica de lunga
LAlexandra - cum te mai simti? ceva noutati? eu nu prea am dormit bine, am avut burta ca un pietroi si dureri de burta pana m-am "trezit" sa iau un no spa si am revenit la normal...
Fetelor , care ati nascut in Italia, voi cum ati procedat la spital dupa nastere? ati dat ceva echipei care v-a asistat? ma refer la mici atentii de multumire precum flori, bomboane...Ca nu am idee care sunt cutumele pe aici si nu vreau nici sa fiu luata de nesimtita dar nici sa-mi iau "atentiile" in cap!
Pupici si o zi frumoasa tuturor! 37+ Riccardo
http://s809.photobucket.com/albums/zz14/nafi_photos/project_bebe/
LAlexandra spune:
NAFI, dupa acele 2 zile de somn continuu, acum au urmat 2 zile de total nesomn din cauza acidului la stomac. Dar macar ziua ma simt bine. In rest toate bune, ma bucur e soarele de afara .
Va pup pe toate .+38
Nunta noastra www.fotoalbum.eu/LAlexandra/a431123" target="_blank">Noi doi...