Boboceii: primele zile la cresa sau gradi

Buna ziua. Peste cateva zile Lucas (de 1 an si 9 luni) va merge pentru prima data la cresa si sunt tare ingrijorata de faptul ca nu va dori sa stea acolo. Ieri au inceput gradi 2 dintre tovarasii lui de joaca si imi povesteau mamicile ca puisorii lor au plans tot timpul cat au stat acolo, ba chiar una dintre mamici a fost sunata sa vina sa-si ia fetita caci aceasta plangea dupa mami...
Am sa va dau acum cateva detalii despre baietelul meu, poate acestea vor fi importante in momentul in care cineva care se pricepe la psihologia copilului (stiu ca pe aici citesc si scriu astfel de persoane calificate si chiar educatoare, desi conteaza la fel de mult si experienta altor mamici care au trecut prin asa ceva): Lucas e un copil tare mamos, nu pot sa fac nimic fara el, merge cu mine peste tot.... L-am lasat cu altcineva cred ca de maxim 15 ori, de cand s-a nascut si pana acum pentru ca efectiv nu am cu cine sa-l las, nu am persoane apropiate care sa se ofere sa aibe grija de el o ora, doua, iar eu nu indraznesc sa deranjez oamenii decat cand n-am incotro. Cand am avut examene sau treburi in locuri unde chiar nu puteam merge cu el a trebuit sa-mi anunt soacra cu cateva saptamani inainte ca sa vina sa stea cu el cateva ore... Acum, cand vine soacra sau o alta pesoana la noi Lucas nu se dezlipeste de mine ca nu cumva sa plec si sa-l las. Cum ma vede ca ma indepartez se pune pe urlat. In rest e un copil destul de cuminte, mi s-a povestit ca in acele rare ocazii cand am plecat a plans putin dupa mine apoi a inceput sa se joace, sa rada, sa danseze, intr-un cuvant sa-si vada de ale lui, dar... din cand in cand se uita la usa si ofta. Altadata cand am avut o urgenta la stomatologie l-am dus la locul de joaca unde, cand a vazut masinutele si toate celelate jucarii a uitat de mine si nici nu si-a dat seama cand am plecat. Am lipsit atunci 2 ore si cand m-am intors dupa el mi-a spus fata angajata acolo ca a fost tare cuminte, ca s-au distrat de minune si ca n-a plans absolut deloc. Asta ma incurajeaza putin sa cred ca vazand copii si jucarii diferite de cele pe care le are acasa sa-i placa sa stea la cresa. Asta plus inca ceva: cand iesim si vede un parc cu leagane si tobogane, chit ca avem sau nu timp sa stam sa ne jucam el fuge direct in parculet, nici nu se uita in urma sa vada daca ma tin dupa el sau nu... uita ca are mama .

Deci, dupa toate aceste precizari sa revenim: ma gandeam sa-l las in primele zile la cresa doar cateva ore, incepand cu o ora, doua si marind treptat timpul pana sa ajung sa-l las pana la ora 12, iar cand voi incepe serviciul sa-l las si mai mult. dar ieri cineva mi-a spus ceva care mi s-a parut pertinent: ca ar fi bine sa-l las de la inceput sa doarma acolo cu copiii, pentru ca daca nu fac asta si il iau acasa sa doarma la prinz in momentul in care va trebui sa-l las pana mai tarziu el se va simti confuz si nu va dori sa faca nani cu ceilalti copii. Asa ca efectiv nu stiu cum sa procedez, ca sa nu-i fac lui rau: sa-l las cateva zile numai 2-3 ore si abia apoi sa maresc timpul pana la ora 14, sau sa-l las din prima pana la 14? Si mai ales, ce pot face sa-i usurez cat mai mult adaptarea la noua situatie?
In speranta ca vor va fi un subiect care va interesa pe cat mai multe mamici de pitici boboci, va astept la o mica discutie si impartasire de experiente.


Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an

Adriana mica spune:

Jasmin, nu prea stiu ce sfat sa iti dau pt ca imi este destul de greu sa anticipez cum va reationa piticul. Dar iti pot spune cum am procedat noi.

Dudu a mers la gradi la 1 an si 10 luni. L-am lasat de la inceput la program lung, in cazul nostru asta a fost partea cu care s-a acomodat cel mai bine, inca din prima zi. In primele 2 saptamani a plans dimineata, iar timp de cateva luni a luat cu el la gradi jucaria favorita.

Si acum are momente cand spune ca nu vrea sa mearga la gradi; ii explicam ca ii intelegem preferinta de a sta acasa cu noi, dar ca, din pacate, trebuie sa mai aiba putina rabdare, pana in weekend.

In concluzie, nu exista o solutie pe care sa o aplici la toti copiiii. Trebuie sa aveti multa rabdare si o atitudine consecventa, adaptata in functie de nevoile celui mic.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

alsa spune:

Eu am lasat-o pe fetita mea in varsta de 2 ani la gradinita, inca de la inceput la program lung, de la 8 la 18. Si foarte rau am facut. Ca am retras-o ulterior, asta este o alta poveste.
Cand vom reincepe gradinita mi-am propus sa fac trecerea pas cu pas, functie de ea. Daca se acomodeaza repede, o voi lasa in cel mai scurt timp si sa doarma acolo.

Depinde mult si de copil, dar eu cred ca daca ai posibilitatea, integreaza-l treptat, fiind si micut si foarte dependent de tine. Ei la varsta asta nu simt neaparat nevoie de alti copii.

Qamar spune:

Jasmin,
nu exista o reteta universala, insa sunt cateva lucruri care pe noi ne-au ajutat sau ne-ar fi ajutat daca le stiam la timp:)

In primul rand, trebuie sa te hotarasti tu cum vrei sa fie tranzitia asta: usoara pentru el sau usoara pentru tine. Daca alegi "usoara pentru tine" -cum f multi parinti aleg-, il poti lasa acolo din prima zi, program lung, vii dupa el dupa-amiaza; va fi usor pentru tine pentru ca nu il vei vedea plangand dupa tine, nu va trebui sa il faci sa inteleaga ce se intampla, etc si cu putin noroc in 3-4 saptamani se va adapta. Eu nu as putea proceda asa, dar e o metoda si multi o aplica.

Varianta beta:) e sa ii faci obisnuirea cu noul program cat mai smoothly posibil;in primul rand gandeste-te TU daca trebuie neaparat sa inceapa gradinita acum si din momentul in care iei decizia ca e absolut necesar, nu mai ezita, pentru ca daca el te va vedea trista va reactiona ca atare.

Incearca sa mergi acolo cu cateva zile inainte sa ii prezinti educatoarea, sa ii prezinti camera unde vor sta, ca sa nu se confrunte din prima zi numai cu chestii noi. Obisnuieste-l treptat cu copiii, stai cu el cat mai mult in fiecare zi dar nu-l lasa din primele zile la program lung. Mie mi se pare crud, mai ales daca ai o alta varianta. Aici trebuie sa te intelegi cu educatoarele, sa le explici si sa le faci sa inteleaga ca vrei ca lucrurile sa fie ok pentru EL.

Poti sa iesi treptat pe hol si sa te plimbi in zona, spunandu-i de fiecare data unde esti si cat lipsesti.

Nu il minti, nu pleca pe furis....

Lasa-l in fiecare zi 15-30 minute mai mult si asigura-l de fiecare data ca te vei intoarce dupa el. Incearca sa il imprietenesti bine de tot cu educatoarea-- din ce am vazut eu in grupa Biei, baieteii obisnuiti cu mamicile lor sunt mult mai ok daca educatoarea ii ia in brate, ii tine pe langa ea...

Acum sa-ti spun cum am procedat eu; prima data am cam gresit sau poate ca nu era Bia foarte pregatita :-( A inceput gradi la aproape 3 ani, tocmai ne intorseseram din concediu, eram cam obositi, nu am avut timp sa vizitam inainte prea mult, sa cunoasca lumea de acolo. IN prima saptamana a fost OK< nu a plans deloc, era preocupata cu joaca si copiii. In a doua saptamana a inceput sa planga dimineata; ramaneam cu ea aproape 1 h in fiecare zi, apoi plecam pentru 2 ore. Dar a plans aproape 2 saptamani in fiecare dimineata si nici eu nu eram prea convinsa ca suntem pe drumul cel bun..:(

Faza buna a fost ca in momentul in care eu plecam pentru alea 2 ore, ea se oprea instant din plans si incepea sa se joace. Daca ar fi continuat sa planga si nu s-ar fi integrat in joaca celorlalti, as fi amanat gradi inca un an...Dupa aprox 2 saptamani a fost OK, dar abia dupa vreo luna a inceput sa mearga cu placere...

***

Acum in august a inceput din nou gradi, grupa 3-4 ani. Acum lucrurile sunt un pic diferite, campusul (Scoala Americana) e facut in asa fel incat parintii pot sta toata ziua in zona; in primele 3-4 zile am stat de la 8 pana la 11:45 in scoala, in fata usii cu cateva mamici. Mai iesea, ma vedea acolo, pleca la joaca. Nu a plans deloc. Dupa 4 zile i-am spus ca voi fi la cafeneaua din campus, i-am aratat-o si i-am spus ca poate veni oricand la mine cu asistenta din grupa. A 2 a saptamana i-am spus ca plec la treaba 9locuim la 5 minute:) si din nou a fost ok. DAr acum e si mult mai mare...Poate daca as fi ramas si prima data cu ea TOT programul, ar fi fost mai ok..Asta e, invat si eu pe parcurs...

M-am intins cam mult...dar daca mai ai intrebari, sunt in zona:)

---

www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*

vali_delide spune:

Povesteste-i in fiecare zi ce schimbari vor interveni, descrie-i cresa ca pe un loc plin de jucarii, cu copilasi, cantecele, etc.
Si asigura-l tot timpul ca il vei lasa doar cateva ore, dar ca te intorci INTOTDEAUNA sa-l iei acasa. Spune-i cat de mult il iubesti si, chiar daca ti se pare ca nu intelege,cu siguranta o face.Doar ca nu stie cum sa-ti raspunda.

Andra a plans ieri, in prima zi si am fost sunata sa merg sa o iau. Azi nu a mai plans la fel de mult si in mod sigur se va obisnui vazand ca eu ma intorc si nu o abandonez.Pentru ca asta e cea mai mare frica a lor: ca mami nu se mai intoarce.
Stai linistita, va fi greu,dar in final va fi bine. Discuta cu educatoarea,ingrijitoarea,directoarea si cere-le sa te sune daca plange prea tare si nu-l pot linisti, nu-l lasa sa se simta parasit.
Multi pupici lui Lucasito de la Andra! Si de la mine, evident...
Si pt. tine

asteryaro spune:

Primele doua saptamani se numesc "taierea mieilor", cand toti copilasii plang si sunt cu mucii pana la brau. E suficient sa inceapa unul, si restul urmeaza la plans .
Greu oricum va fi, si pt. tine si pt. puiul mic.
Foarte putini copii nu reusesc sa se adapteze.
Daca esti hotarata, veti trece peste suferinta cauzata, cumva. Si la un moment dat se va obisnui, pt. ca la cresa au activitati super placute, nimic fortat, totul este o joaca permanenta.
Va doresc sa reusiti!
Edit: toate sfaturile primite de la mamicile de mai sus sunt foarte bune, uitam sa zic...

Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)

poze (1),(2),(3),(4)
(5)

Jasmin012 spune:

Buna dimineata. Wow, ce de sfaturi bune!
Vad ca si parerile voastre coincid in mare cu ale mele; acum ca mi-ati confirmat ca ma gandisem bine sa-l las la cresa treptat-treptat asa o sa fac. Adevarul e ca nici eu nu pot sa stau mult timp fara el, stau ca pe ghimpi de cate ori nu-l am langa mine. Probabil ca in primele zile nu o sa-l las mai mult de 2 ore. Deocamdata nu lucrez si nu am de gand sa-l las la program lung.
Mi-ar placea sa merg dinainte cu Lucas sa cunoasca locul, dar fiind cresa de stat s-ar putea ca oamenii de acolo sa nu fie asa de incantati sa primeasca vizite. Aveti idee care e politica creselor de stat in privinta asta? In primavara, cand am mers prima data sa vorbim la cresa Lucas a vrut sa se joace la casutele din curte (cresa are o curte foarte frumoasa amenajata ca un parc de joaca), dar paznicul de acolo ne-a zis ca nu are voie... . Nu am intrat atunci sa vedem salile caci nu ne-a invitat nimeni si fiindca nu eram siguri de loc nici nu am vrut sa insistam inainte... Prin cartier umbla vorba ca e o cresa foarte buna, dar recunosc ca personal nu am vazut prea multe... Dar daca dupa primele zile nu o sa am o impresie buna o sa-l retrag, chiar daca a fost tare greu sa-l bagam acolo.
Multumim tare mult tuturor pt sfaturi... Dar mai vrem: mai aveti si alte sfaturi nelegate neaparat de timpul cat sta bebe acolo? Orice sugestie e bine-venita...



Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an

mamitzica spune:

Parerea mea este ca oricarui copil ii e greu sa se adapteze la ceva nou(chiar si noi adultii uneori ne adaptam cu greu la nou).Cred ca parintele are un mare rol in a ajuta copilul sa se adapteze.Pregateste copilul,spune-i de 10 ori ce se va intimpla,la ce sa se astepte si mai ales asigura-l ca te vei duce sa-l iei acasa.
Personal cred ca copii au un simt in plus-daca tu nu esti hotarita sa-l dai la gradi si vrei sa il retragi copilul va simti asta si in final ii vei face pe plac.
Eu sint mai dura de felul meu si consider ca daca ceva trebuie facut il faci si gata.Dupa cum copilul trebuie invatat sa devina independent pentru ca va veni ziua cind nu va mai avea parinti.
Al meu a fost la cresa de cind se stie el si cu toate astea cind am schimbat cresa s-a lasat cu plinsete si suparari.Dupa o luna s-a adaptat.Eu cred ca totul este rabdare si timp.
Desi ii place la gradi si acum are zile cind zice ca nu vrea sa mearga iar eu ii spun ca noi mergem la servici si serviciul lui este gradinita.Saptamina viitoare incepem gradinita adevarata si prevad ca se va lasa cu suparari si poate chiar plinsete,dar orice copil trebuie sa inceapa scoala odata si odata si e mai usor daca e pregatit de gradinita decit daca pur si simplu incepe scoala deodata.
Ba inca una din invatatoare mi-a spus ca ce bine de el ca a socializat deja si e obisnuit cu programul de cresa.
Pentru noi cresa a fost minunata,el a invatat multiple lucruri pe care altfel acasa nu le-ar fii invatat.
Si cum spuneam,schimbarea programului ne-a bulversat mai mult sau mai putin si pe noi parintii.Pentru saptamina viitoare eu am mai multe emotii decit el,dar copii cresc si noi trebuie sa crestem odata cu ei.

ina_nz spune:

Noi am facut acomodarea cu gradinita altfel....asa e obiceiul pe aici si a functionat tare bine.
Ne-am dus la gradinita impreuna de cateva ori. La inceput in primele 2 zile am stat cu el tot timpul (circa 2 ore). Apoi alte 2-3 zile am inceput sa ies din camera cate putin. L-au pus si la masa de pranz cu ceilalti copii.
A durat aceasta acomodare cam 2 saptamani dar s-a meritat. Cand a inceput efectiv gradinita deja cunostea locul, educatoarele, rutina.
A plans uneori dimineata......dar tacea dupa ce plecam eu si uita.
Intotdeauna a avut iepurele preferat cu el si faceau nani impreuna.
Precizez ca Adrian a inceput sa mearga la cresa cand avea 10 luni iar pe Maya intentionez sa o duc in Ianuarie cand v-a avea 5 luni jumate
Bafta multa

Luna1 spune:

Eu pot doar sa-ti spun cum am procedat noi (Adelise are 2 ani):

Prima oara am stat eu cu ea o ora, a doua oara am lasat-o singura 2 ore, a treia oara 4 ore. Aici e un sistem ca fiecare copil are alocat un keyworker (o educatoare) care practic e persoana care imbratiseaza copilul la nevoie, il cara in brate la nevoie, ii acorda atentia necesara si stie cel mai mult despre copilul respectiv, ce a mancat, cat a dormit, etc. Fiecare keyworker are 4 copii insa doar unul este nou venit pentru a putea sa ii ofere mai multa atentie.

Fetita mea a mers azi pentru prima zi full time, de la 8 la 6 pm, am avut inima stransa, a inceput sa planga din parcare ca a recunoscut locul, insa i-am explicat in cuvinte simple cum o asteapta copiii, cum o asteapta papusile. S-a potolit pana a intrat inauntru, apoi cand a luat-o educatoarea alocata ei a miorlait putin insa a tacut inainte sa ies eu. Si stiu ca e super acolo, e o gradinita care ofera mult.

Insa pregateste-te sufleteste, expresia pe care o vad pe fata ei ma doboara, frica amestecata cu panica, o expresie care imi sapa adanc in suflet. Stiu ca suna dramatic insa asa simt acum, revin peste o luna si probabil voi fi mai optimista.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Jasmin012 spune:

Buna, fetelor, vad noi informatii utile...

Sa va povestesc experienta unei mamici cu baietelul ei: este vorba de acelasi baietel al carui tatic ne explicase noua, chiar cu o seara inainte de a deschide topicul (si a carui parere mi-a dat insomnii toata noaptea aceea, ca a doua zi dimineata nu mai vedeam calculatorul ca sa scriu): adica ideea cum ca cel mai bine e sa lasi copilul de la inceput sa doarma la cresa sau gradi, ca sa se obisnuiasca din prima, ca altfel va refuza apoi sa stea mai mult la gradi.... deci, revenind, mamica baietelului mi-a spus ca l-au lasat la gradi inca din prima zi la program lung si copilasul a urlat toata ziua, a repetat faza a doua zi, acum e deja traumatizat, nu-si lasa parintii sa se indeparteze de el, se pune pe urlat, noaptea are cosmaruri... ce mai, parintii lui se afla intr-o situatie fara iesire, ca lucreaza amandoi si nu stiu cum sa procedeze. Sper ca aceasta experienta sa foloseasca cuiva, mie una mi-a folosit: m-a intarit in convingerea mea sa procedez cu grija si cu moderatie si cu multa delicatete...


Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an