A doua mogalneata cu ochii migdalati

20 iulie -a fost zi libera in Japonia...avand deja sarcina inaintata,32 de saptamani nu prea imi mai arde de iesit in oras.Afara vreme urata,ploua torential...petrec o mare parte din timp la calculator si cealalta parte cu Erika si tati.
Pe dupa-amiaza incep sa am dureri de mijloc...imi zic ca am exagrat cu statul la pc si trag un relax pe canapea,timp in care Erika doarme dincolo.
Pentru ca doarme de mai bine de 3 ore ma plictisesc si zic sa vorbesc cu mama.Vorbim despre bebelina,despre venirea mamei aici,unde va dormi,ce sa ii mai pregatesc in camera ei.O anunt ca o sa aibe calclator in seprat in camera si este foarte bucuroasa.Ii amintesc de cateva jocuri preferate si ea la randu-i imi aminteste de Zuma.Dupa ce vorbesc cu ea,downloadez jocul in calculator si ma las prinsa in vraja lui...mijlocul incepe sa ma doara din ce in ce mai tare...Sotul este la bucatarie gateste,Erika intre timp s-a trezit si se joaca singura.
Dupa alte cateva zeci de minute pierdute efectiv in fata monitorului “spargand” niste bine :)...ma ridic si eu,pregatesc cina...adica pun farfurii pe masa si mancam.Mai stam o leaca la calculator,ne mai jucam,citim carti,contruim castele cu Erika,demolam castele cu Erika...si asa trece o seara linistita.Dupa ce Erika adoarme...cum neuronul nu mai functioneaza decat la 0.1% din ,la capacitatea normala...cu dureri mari de mijloc mai trag o bila pana simt ca e cazul sa renunt.

21 iulie

Zi de munca.Ne trezim ca de obicei cu totii dimineata...cafele,mic dejun,nitel forum inainte de plecare,echipat copil,echipat pe mine si o porniram spre birou.
In dimineata asta am ceva mai mult de munca,de Erika vede sotul si bachan(bunica).
Din pacate am exagerat...am stat in piciore mai bine de 3 ore...cand sunt si racita(raceala dobandita de la Erika) si obosita si durerile continua.Inainte de pranz Y insista sa-mi iau o pauza...dar cum mie nu-mi place treaba neterminata,prefer sa mai trag o tura de jumatate de ora si apoi ma odihnesc.
Imi pare ca am si ceva contractii,la pranz din pricina ploii torentiale,Y mananca cu noi,iar eu ma odihnesc in pat....uitandu-ma la ceas,sesizez ca uterul se contracta regulat la 15 minute,contractii dureroase.Nu-mi place...adorm fata de pranz si dau un telefon la clinica...doctorul considera ca este bine ma ma vada.
Pornesc intr-acolo...cu un pic de frica intru in cabinet...azi nu era medicul care mi-a urmarit sarcina ci un mosulet cam senil...dar n-am avut incotro si am intrat la el.Mi-a facut un control...sumar din punctul meu de vedere...nu mi-a spus nici cum este colul...m-a lasat asa cu un semn de intrebare doar spunandu-mi ca urmeaza sa fiu monitorizata sa vedem cum sunt contractiile.Am intrat in alta sala,unde mi-au monotorizat contractiile pentru 20 minute,timp in care am avut 3 contractii,iar doua mai puternice.Din nou in cabinetul lui mosulica pentru interpretare...care imi spune ca astea nu sunt contractii,ca deocamdata nu nasc...fiind racita...am zis sa ii cer si ceva pentru nas ca nu pot respira...la care el...ma trimite in alta parte ca ei nu elibereaza astfel de retete...cand cu doua luni in urma doctorul meu imi daduse reteta exact pentru aceeasi problema.
Plec cam desumflata de-aici.Insa crezand ce imi spuse medicul,nu nasc...beau calmantele primite si odihna la pat.Erika este tare intelegatore si nu ma deranjeaza,se joaca in jurul meu linistita,mai vine din cand sa ne mai jucam impreuna sau sa imi mai arate cate ceva.
Contractiile s-au rarit un pic de la calmant...insa in doua ore au reaparut si de data asta mai puternice la interval de timp mai scurt.Seara pana sa se intorca acasa al meu mai beau un calmant si incerc sa dorm...pe la zece insa ma doare cam tare si imi fac griji.La unsprezece ma mut pe canapea,si dau drumul la tv...la doisprezece contractiile sunt din cinci in cinci minute,dar nu foarte durroase sau nu la cat ma asteptam,de aceea imi zic ca inca este ok.Pe la ora unu vorbind cu o prietena pe mess si controland online contractiile hotarasc ca este timpul sa dau un telefon la clinica.Scol sotul,Erika fiind si ea agitata se trezeste si ea,Vorbesc cu asistenta,imi spune sa mai beau un calmant si sa o sun intr-o ora sa ii spun cum ma simt.Zis si facut,numai ca dupa 10 minute ma suna asistenta sa ma intrebe cum e...ii spun ca inca contractiile nu s-au linistit si atunci ma cheama.Ne imbracam,apuc sa i-au doar carnetul de gravida si portofelul si o pornim din nou spre clinica.
Ajunsi...spitalul plin,nu-i loc decat in sala de nasteri unde sunt din nou monitorizata,30 minute...prima contractie puternica,apoi incep sa scada in intensitate...a inceput calmatul sa-si faca efectul:)...spre sfarsit insa incep sa devina din nou puternice.
Asistenta suna medicul sa vina sa ma vada.Coboram jos pentru ecografie si control...doctorul are ochii rosii si pare racit cobza..Imi cer scuze ca il deranjez in toiul noptii:)...facem control...apoi cheama si sotul in cabinet pentru a vorbi cu noi.Ne spune ca contractiile sunt periculoase...colul este subtire si gata gata sa se deschida...daca nu tinem contractiile sub control nasc sigur.Suntem destul de ingrijorati,doctorul face si o eografie amanuntita,sa vada in ce stare este bebelina si in puctul asta de vedere ne linisteste,este sanatoasa,greutatea o estimeaza la 2050 grame,singura problema ar fi ca plamanii la aceasta varsta sunt inca subdezvoltati si pe cat posibil este bine sa stea in burtica cat mai mult timp.De aceea ne face legtura cu spitatul principal din oras,unde au sectie de prematuri in cazul in care nasc si unde ne spune ca voi primi tratament corespunzator.
In Japonia cand esti in stare de urgenta si apelezi la un spital...trebuie neaparat sa vina sa te ia cu salvarea si sa te transporte.Doctorul anunta spitalul,ii roaga sa trimita salvarea...pe sot il trimite inainte cu masina,iar medicul si cu mine asteptam salvarea...cand ii vad ca au venit mascati din cap pana-n picioare mai ca ma pufneste rasul...dau sa ma ridic,imi pun geanta pe umar cand sunt oprita cu insistnte...n-am voie sa pasesc,trebuie sa ma transporte cu targa...vai raman fara glas la aceasta replica dar n-am de ales decat sa ma supun mascatilor.Au adus targa,ii regleeza inaltimea la nivelul patului in care sunt intinsa si parca deja ma astept sa numere 1,2,3 si sa ma salte in sus ca in “Spitalul de urgenta”:) dar pana sa se intample asta,le spun ca macar atat pot si eu sa fac...sa ma asez intr-un pat in altul.Au inceput sa ma impinga...ma amuz teribil,vad girofarele salvarii palpaind puternic in noapte,usile din spate larg deschise...salvarea asteptandu-ma cu bratele deschise.Medicul urca si el cu mine,macar atata companie sa am si eu pe langa mascatii verzi.Doctorul ma vede amuzat,mirata...si ma intreaba daca este prima mea calatorie de acest gen,ii marturisesc sincer ca da
Personalul salvarii imediat de “imbarcare”...ma monitorizeeaza,inima,tensiune cu multe intrebari legate de sanatate,alergii,sanatatea famliei,adrese,numere de telefon...si ca sa fie tacamul complet...soferul baga si melodia in functine...acuma chiar ca am impresia ca traisc o secventa din serialul ce l-am pomenit mai sus.Acuma nu-mi doresc decat sa ajungem mai repede la spital.
Ajunsi bineinteles ca nu sunt lasata sa pasesc ci dusa pe targa pana la sala de nasteri...si aici spitalul plin...grvidutele s-au pus pe treaba in noaptea asta.Ma gandesc ca are legatura cu eclipsa de soare ce va avea loc peste cateva ore...aaa sa nu ne pierdem in timp...acum suntem in 22 iulie,in jurul orei de 2:30 dimineata.
Din nou ma monitorizeaza,contractii,tensiune,mii de intrebari,completat fise de catre asistente...parca nu se mai termina.Asteptam medicul...al meu sotz este invitat sa astepte afara,micuta Erika pare tare obosita si un pic speriata,nu intelege ce se intmpla.Intra in sala un tip mic de statura cu mainile in buzunar,la vreo 40-45 ani,brunet,chipes...avand un breloc de chei tare haios prins in partea dreapta,un sirag de bile viu colorate la capatul carei se afla o buburuza.si un rucsac in spate.Nu apuc sa ma gandesc cine este caci imi dau seama cand incepe medicul meu sa ii prezinte situatia...Tipul...adica “domnul doctor” foarte degajat face si el la randu-i un control,apoi o ecografie...ii spun ca e deja al treilea control in ultimile 24 ore...incepe sa rada.Chema si sotul si ne explica la ce sa ne asteptam,mi se vor pune perfuzii pentru oprirea contractiilor,mi se va face o injectie pentru maturarea plamanilor bebelinei in cazul in care se naste.Totusi doctorul imi spune ca este foarte posibil sa nasc cu tot cu perfuzii puse,ma enerveaza observatia lui si nu vreau sa cred.
Dupa circa jumatate de ora,contractiile incep sa se rareasca semnificativ si sa scada in intensitate.Pe la 5 dimineata ii spun sotului sa mearga acasa,si copilul este obosit si acum situatia este stabila.
Cand mai am decat de vreo 2 ori pe ora contrctii sunt mutata in alta camera unde continui sa stau intinsa in pat,n-am voie nici in fund,doar la toaleta si inapoi.Sunt sfatuita chiar sa dorm,insa nu sunt in stare sa inchid ochii...din pricina perfuziei ma simt tare rau,am palpitatii,mainile imi tremura tare rau si o stare de ameteala permanenta.Insa imi zic ca orice pentru ca bebe sa mai stea la caldurica.
Asa petrec toata ziua...mai un mail cu prietena mea,cu sor’mea,cu mama...mai un telefon cu sotul si trece ziua...pana la ora 16:00,contractiile au fost tinute sub control...cam doua pe ora.
Dupa ora asta,totul o ia razna...contractiile apar la 10 minute din ce in ce mai puternice.La 16:30 medicul vine sa ma intrebe cum imi este...ii spun ca au reaprut contractiile,pare destul de sceptic dar totusi imi spune ce gandeste,mai are un alt soi de calmant insa din cauza caruia organismul o sa fie slabit foarte tare.Imi zic sa mai rabd un pic...poate totusi se opresc.La 17:30 sun asistenta care vine imediat,ma monitorizeaza si aduce si cealalta perfuzie...imi spune ca o sa ma simt molesita dar sa stau linistita in pat.In timp foarte scurt simt cum din mine se scurge energia,deabia reusesc sa imi tin ochii deschisi,insa sper sa fie perfuzia salvatoare si contractiile sa le opreasca.Intre timp vin vreo 5 asistente,de m-am si speriat si ma muta in alta camera,unde am mai multa liniste.Una din asistente ma intreaba daca sunt bine...probabil aratam tare rau,ii spun ca nu...ca imi este foarte rau.
Cu toate astea contractiile nu par sa se rareasca...incep sa-mi fac griji...sa fiu speriata,descurajata.Ma rog lui Dumnezeu...ii cer sa faca cum crede ca este mai bine...sa vina bebelina pe lume sau daca crede ca eu rezist sa imi de-a putere sa rabd raului si contractiilor.
Sun sotul,o sun pe Maria(sora mea),le povestesc noutatile si faptul ca doctorul imi spusese ca daca nici cu aceasta perfuzie contractiile nu inceteaza nu are de ales decat sa le scoata si sa lase natura sa isi duca cursul.
Vine Maria...alaturi de ea mai rad,mai uit de rau...contractii am din 8-9 minute...vorbim vrute si nevrute...asa trece timpul si pe la 19:30 apare sotul.Pana pe la 20:30 rabd durerii dar deja drevin foarte irascibila si nu sunt convinsa ca in starea in care ma aflu voi mai putea rezista cateva zile sau saptamani.
Am doua perfuzii plus calmant pe care il beau din 6 in 6 ore.Chem asistenta...ma doare...contractiile sunt lungi ca durata si din ce in ce mai dureroase.Incercam sa marim doza uneia din perfuzii si sa vad cum ma simt.De la 12 ml/h la 14ml/h...in 5 minute mi se face foarte rau...parca simt cum se duce vlaga din mine...putin cate putin...lacrimile imi curg pe obraz,nu mai rezist...Maria si sotul se uita la mine neputand sa ma ajute in nici un fel...nu rezist dozei...asta e clar,cheama asistenta si revenim la 12/h dar cu contractii din 7-8 minute,uneori 10-12 minute.O intreb la modul cel mai serios daca ea crede ca eu cu asemenea contractii rezist inca o saptamana!?Imi spune ca este bine sa tinem bebelina cat mai mult timp in burtica si ca asta este scopul urmarit de ei.
Dupa scaderea dozei imi mai revin...imi zic macar pana maine dimineata sa duc contractiile si apoi om vedea.Trimit sotz obosit nedormit de doua zile acasa si ii spun ca daca intervine o schimbare il sun numaidecat.
Raman cu Maria...care nu vrea sa ma paraseasca,spune ca are ea un feeling ca sotul va fi nevoit sa se intoarcca in seara asta :)
Pe masura ce trece timpul,si durerea se dubleaza...contractiile se intetesc si iarasi ma apuca disperarea...chem asistenta si ii zic sa mai incercam inca o data marirea dozei,poate de data asta orgnismul rezista.Nici nu mai stiu pentru ce rabd asa contractii,pentru ce rabd starea asta de rau permnent.
Iarasi glumite,inca o contractie...doza ridicata la 14ml/h,ma simt ok...zic sa mai stau asa jumatate de ora sa vad cum evoluam.
Degeaba...organismul nu mai asculta,bebelina vrea sa iasa.Chem asistenta,ii spun ca doresc sa ii transmit doctorului ca renunt la perfuzii,pentru ca nu le mai gasesc rostul.Destul de usurata imi spune mai intai sa facem un control.Da din cap si spune dilatatie 4,col inmuiat.Raman cu ochii cat cepele la ea...parca nu-mi vine sa cred ce spune.Din nou la modul cel mai serios o intreb daca ea are cumva sperante ca cu dilatatie 4 sa trec noaptea sau sa mai duc asa 2 zile!?
De data aceasta sincera,imi spune ca nu...contractiile nu mai pot fi oprite,este evident ca voi naste curand.
La ora 11 seara imi sunt scoase perfuziile,ma simt usurata...acum duc fiecare contractie cu alta putere,acum cunosc scopul,bebelina vine pe lume.Deoarece sunt la a doua nastere,imi spune ca in doua ore voi naste si sa mergem deja in sala de nasteri,totul se va intampla f rapid.
Zis si facut,schimbat pijamale,echipat pentru nascut,monitorizat si asteptat contractie dupa contractie...prima ora curge cam in acelasi mod...contractii din 5-6 minute,uneori cu pauze mai mari de 7-8 minute care imi prind foarte bine.
Intre timp a aparut si sotul foarte nervos pe asistenta caci crede ca ea stia din start cum vor evolua lucrurile si putea sa ii spuna.Vine si soarca Mariei,soacra mea vede de Erika.
Soacra Mariei are o mana de aur,la fiecare contractie imi maseaza mijlocul si simt cum imi ia pur si simplu durerea.A stat langa mine contractie de contractie si m-a masat,Maria imi facea vant,sotul ma incuraja,ma ajutau sa respir,sa tin ochii deschisi,sa privesc in jur sa vorbesc ca durerea sa nu mi se para atat de rea.
La 12 noaptea un alt control,sa stau intinsa pe spate este un chin infernal,simt cum ma rup in bucati...dilatatie 5.Cam putin imi zic dar nici contractile n-au fost puternice.Ma uit la ceas mereu... a doua ora decurge ceva mai palpitant...contractii f lungi si dese....la 3 minute.Timp de respiro de maxim 1 minut intre contractii,nici nu mai apuc sa ma intind ca vine o noua contractie si ma ridic in fund,ghemuita cu picioarele sub sezut,asa imi pare ca pot rabda sa nu imping si durerea nu o simt atat de puternica.
Ora unu a venit si contractii din minut in minut...acum incepe distractia,moasa ma pune sa stau intinsa,eu ii zic ca nu vreau ca daca stau intinsa eu imping si e prea devreme,imi zice ca deja copilul coboara si daca stau ghemuita n-are pe unde sa coboare...pana la urma ma las convinsa,stau intinsa si dai si rabda contractie dupa contractie...parca nu se mai sfarseste.Moasa insa este alaturi de mine si ma ajuta,galeria formata din familie se afla in spatele meu si ma sustin si ei cum pot,unul imi face aer cu evantaiul,altul ma sterge pe frunte cu un prosop...vine si clipa cand am voie sa imping...si cu totii,trage aer in piept,si imping...ceasul este 1:20 cand la urmatoarea contractie mi se rupe apa...defapt a zburat lichidul direct pe moasa :D.Imi zic ca de aici o merge mai repede...nu-mi fac mari sperante,m gandesc ca pe la 2 nasc.
Inca o contractie,imping cat pot si simt bebelina cum a alunecat.Toti ma incurjeaza si-mi spun ca mai e putin,eu nu cred pe nimeni...am impresia ca o sa dureze o vesnicie.
Intre timp a aparut si medicul care insa tot in haine normale cu o mana in buzunar...ma tot gndesc c e are de gand...nu inteleg cu cine defapt nasc.Mai apar inca doua asistente si un individ in sala...fiecare isi vede de treaba lui,cele doua asistente imi dau seaama ca sunt pentru bebelina de la sectia de prematuri,iar tipul...cum am constatat mai tarziu este medicul.
La un moment dat am vrut sa strang picioarele si sa fac putina ordine in sala de nasteri,sa punem la punct niste detalii,cu cine nasc si ce se intampla in jurul meu...ma asteptam ca familia sa fie rugata sa iasa afara...sa ramana doar sotul...ma asteptam sa fie mult mai stricti...dar am uitat totul din pricina altei contrctii si apoi n-am mai tinut cont de nimic...simteam doar presiunea aia infernala cand trebuie sa iasa capul...si a iesit,bebelina micuta,o aveam la picioare.Ma uitam cum medicul ii curata caile respiratorii cu un furtunas si asistenta se ocupa de cordonul ombilical... a plans in prima clipa,nu-mi venea a crede...era asa micuta,vanata si totusi respira singura,Au luat-o in primire cei de la sectia de premturi,nu mi-au dat-o in brate,dar pana sa o duca,mi-au arat-o,am manghiat-o,i-am sarutat manutele si piciorusele si au dus-o.Am fost atat de linistita,am stiut ca o sa fie santoasa.Pe ea au bagat-o la incubator...iar eu n-m avut voie sa ma misc doua ore,apoi am mers sa o vad.
Acum era roz,moglneata micuta roz,frumoasa foc.Dormea.Am privit-o minute in sir,am manghait-o prin ferestrele incubatorului.2072 grame si 44 cm.,apgar 9 si totusi ma asteptam sa fie mai slabuta.
A doua mogalneata cu ochii migdalati este o luptatoare,a vrut sa vina pe lume mai devreme decat era programat,a vrut sa ne intalneasca,a luptat contra perfuziilor ce o tineau in loc si a iesit invingatoare.
Iar eu am devenit mamica de doi pui...un sentiment minunat si totusi inca nu realizez pe deplin.
Momentan bebelina este tinuta sub observatie pana ajunge la greutatea de 2500 grame.
Mogalneata mica,mami,tati si Erika te asteapta cat mai curand acasa.

"Bataia este rupta din rai...dar nici nu foloseste la nimic"
"Palmele nu sunt argumente tari,ba mai mult,nu rezolva nimic."

Jurnal de mogalneata
Japonia prin ochii unui amator


Sabina Y.mami de www.desprecopii.com/info.asp?id=1269" target="_blank">Erika Ilaria(31 august 2007) si Lisa Maria(23 iulie 2009)

tomecica spune:

Sa va dea Dumnezeu sanatate. Sa cresteti mari si frumosi si sa aveti numai bucurii. Bine ai venit Lisa-Maria.Cu siguranta Erika abia asteapta sa se joace cu surioara. Ssanatate multa si sa va traiasca bubulinele.

lutoniana spune:

Sabina ce frumos ai povestit.....extrem de emotionant
Asteptam sa ia in greutate Lisa si sa mearga acasa la mami, tati si surioara ei care o iubesc atat de mult.
Felicitari draga mea !!!!

Cea mai fericita 34 + cu

liliac1 spune:

Frumoasa poveste...cu inceput oarecum "tragic" dar cu final fericit! Am citit-o cu sufletul la gura, mi-am sters o lacrima din coltul ochilor, am zambit in continuare...
Sa fie sanatoasa micuta Lisa si sa va bucurati de cele 2 mogaldete cu ochi migdalati.


Liliana, Andra-Maria & cu 28+

Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!

slippers76 spune:

Sa va traiasca mogaldeata numarul doi! Sa fie sanatoasa si norocoasa. Si tie rabdare si putere sa treci peste perioada asta mai grea cu puiul mic in spital.

Ana, mami de Miruna (16.05.2003) si Vlad (01.09.2007)
Pozele noastre le gasiti pe Flickr/contacts

anamaria1979 spune:

Sabina sa fii sanatoasa si fericita alaturi de copilasii tai.
+ 33

Gabriela77 spune:

Sabina, felicitari din suflet, am trait fiecare paragraf cu sufletul la gura! Esti o mamica tare curajoasa! Sa dea domnul sa fii cat mai repede cu amandoi puii langa tine!

Gabriela, mami de Sara (29.08.2007) si bebe mic 12+

raluk16 spune:

Ce emotionant!

Sa fiti sanatosi si fericiti! Si sa v-o lase cat de repede acasa cu voi!

28+

anadomnica spune:

Sabina, m-am emotionat pana la lacrimi. E o poveste asa de frumoasa: aveti o fetita tare hotarata si curajoasa - sa va traiasca si sa va bucure toate clipele vietii.FELICITARI!

Doamne ajuta!
27+ Maria
Mami si tati te iubesc si te asteapta!
Creste bebe!!!

Sabina spune:

SAbinutza, draga mea, m-am emotionat f f tare.
Sa fiti fericiti toti patru, sa va dea Dumnezeu sanatate si numai impl,iniri!
Va pup si va imbratisez cu mare drag si mi-e dor de tine:)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

papanash spune:

Sabina, ai povestit asa de frumos....incat am simtit si eu un pic din durerile tale, dar si din fericire.
Va urez multa fericire, sunteti o familie foarte frumoasa si sosirea celei de-a doua ":mogalnete" acasa o sa va umple sufletele de fericire .
Multi pupici si sanatate tuturor!

............................................................
Mama de papanas Andreiutz ( 02.10.2007 )