miracolul supravietuirii celor 2 ingerasi

M-am hotarat sa va impartasesc si eu povestea aventurii noastre si a miracolului numit Viata,,,,o poveste plina de suferinta, miracole si credinta.
Azi 1 IUNIE sant 6 ani de cand D-ZEU s-a indurat de noi si ne-a dat bucuria de a creste doi ingeri carora nimeni nu le dadea vreo sansa,,dar sa va povestesc inceputul vietii nostre de familie..
Eu sant un copil singur la parinti care toata viata mea am suferit din cauza ca nu am frati si visul vietii mele a fost sa am 5 copii , iubeam copiii mai mult decat orice iesire cu prietenii sau colegii.M-am casatorit din dragoste cu prima mea iubire si normal ca dupa casatorie toata lumea astepta inclusiv noi ,sa ne marim familia.
Intr-o zi am descoperit cu bucurie 2 liniute pe testul de sarcina si toti eram in extaz,am trecut cu greu de primele 2 luni de sarcina,stari de voma urmate intodeauna de lesin, iar intr-o dimineata m-am trezit cu febra mare, dureri de gat si stari de rau ,bineinteles ca nimeni nu putea sa imi dea un tratament eram insarcinata.
Dr spuneau asa ; daca copilul rezista bine daca nu faci altul si uite ca am rezistat 3 zile cu comprese cu lapte si otet am trecut de febra si starea de gripa care o aveam iar sarcina era inca la locul ei,ba mai mult peste 2 saptamani am aflat ca voi avea gemeni,,visul meu era pe cale sa se indeplineasca.
Am plecat la Bucuresti la spitalul ELIAS sa ma ia in evidenta un doctor ptr ca vroiam sa nasc in conditii sigure mai ales ca toti ma atentionau ca o sa nasc prematur,am avut un dr si aici la SM care ma vedea saptamanal dar cu toate astea problemele s-au tinut lant,aveam tensiune si puls marit incepand cu luna a 4-a zi de zi,,din 130-140 pulsul nu imi scadea,tensiunea foarte mare si ea,vomam fiecare masa si nu puteam sa mananc nimic,cu toate astea ma ingrasam 7 kg intr-o saptamana!!! degeaba spuneam doctorilor ce ma deranjeaza si faptul ca nu dorm, nu mananc, vomit non stop si lesin de fiecare cand vomit ,plus starea de agitatie data de pulsul marit,ERAU SIMTOME NORMALE DE GRAVIDA.
Intr-o dimineata la ora 6 am fugit la baie si acolo am simtit ceva ce curge si tot curge era un lichid incolor si eu nu puteam sa ma controlez,,ca dintr-un vis m-am trezit instantaneu si mi-am dat seama ca mi s-au rupt membranele ( dormeam cu 3 carti despre gravide la cap pe care le citeam non stop si stiam sigur ca asa e cand ti se rup membranele) l-am trezit pe sot,am sunat parintii si intr-o jumate de ora eram in masina catre spital.Aveam doar 24 de saptamani de sarcina si eram disperati toti,am ajuns la spital si a inceput cosmarul,imi amintesc perfect si acum cum asistenta nu m-a lasat sa intru pe sectia de ginecologie pe motiv ca dr care m-a supravegheat pe parcursul sarcinii era in operatie si eu NU ERAM URGENTA,,o tanara la prima sarcina,,sarcina gemelara de 24 sapt cu membranele rupte si copiii cu picioare in jos amandoi NU ERA URGENTA.A inceput procesul de cotizatie ,incepand de la seful sectiei si terminand cu asistentele ,desi eu dupa 4 ore de stat in picioare inca eram pe hol,,,nu era pat liber cica si ei nu stiau ce am RUPTURA SAU FISURA de membrane,,degeaba le spuneam eu ca am ruptura ,ca burta mea era un sfert din cat era inainte,ca mi-a curs atata lichid ca m-am plictisit eu sa vad cum curge,,nu, geniile lor trebuiau sa verifice,eu nu stiam .
Si au tot verificat vreo 4 ore dupa care mi-au dat un salon si mi-au spus trebuie sa nasti cu cezariana ,copii sant cu picioarele in jos si ai ruptura de membrane SIGUR.
Normal ca in timpul asta am sunat la dr de la Elias care ma avea in evidenta ,am sunat la SMURD sa vina elicopterul sa ma duca in Bucuresti,,dar degeaba dr de acolo mi-au spus verde in fata,,DESCURCATI-VA SINGURI LA BUCURESTI NU ARE ROST SA VENITI COPII SANT 2 AVORTONI si cu asta a incheiat discutia cu noi.Doctorii din SM spuneau la fel,,esti tanara o sa faci alti copii ce urlii?de parca totul ar fi asa simplu,noroc cu familia mea care a fost alaturi de mine in fiecare secunda si nu au vrut sa renunte asa usor,,,
Aveam un bun prieten in Austria care era cetatean austriac pe care l-au sunat si l-au rugat sa vada cum poate sa ne ajute,cam dupa 4 ore de negocieri un avion privat de la TIROL AMBULANZ a fost de acord sa vina dupa mine sa ma duca in AUSTRIA la un spital special ptr copii prematuri unde dr dadeau o sansa celor doua vieti din burtica mea.Normal ca dr din SM au fost foarte ofticati ,li se duceau banii primiti pe cezariana si au inceput sa imi zica ,,degeaba mergi,copii sant 2 avortoni fara sansa de reusita,,,
VAI DE ASA DOCTORI ,,,in loc sa se bucure ca 2 copii aveau sansa la viata ei erau ff ofticati .Seara la ora 6 am fost deja imbarcata in avion si zburam catre Austria,,vreau sa spun ca totul a fost de neimaginat ,incepand cu atentia si amabilitatea dr de acolo si pana la profesionalismul de care au dat dovada.
Am aflat cu stupoare si ei cu groaza,,ca aveam sarcina toxica ,preeclamsie si ruptura de membrane la un singur copil de 3 cm ,ca viata mea si a copiilor a fost intr-un pericol permanent deoarece eu nu am beneficiat de nici un tratament ptr toate simtomele care le aveam deoarece erau normale la gravide si in plus am fost tinuta 4 ore in picioare in conditiile in care copii erau cu picioarele in jos si puteau oricand sa alunece.Si cand te gandesti ca mergeam saptamanal la dr in SM si o data pe luna in Bucuresti.
In Austria am avut parte de tratament medicamentos imediat ce mi-au facut internarea si analizele si mi s-a explicat f clar ca sarcina poate fi dusa pana la 9 luni in conditiile in care nu mi se pornesc contractiile,trebuie sa stau doar intinsa si zilnic sa mi se faca analize de sange.A inceput lupta cu viata,fiecare zi in plus in burtica conta enorm ptr copii,eu eram la perfuzii non stop ,antibiotic si o multime de tratamente menite sa ma faca sa rezist cat mai mult.Zi de zi ma rugam la cel de sus sa pazeasca viata copiilor sa ma ajute sa rezist macar o luna ,au fost zile bune ptr ca nu mai ma simteam rau dar erau zile de stres maxim pana veneau analizele de sange si dr spuneau,,MAI REZISTI O ZI,,,
Timpul s-a scurs si intr-o zi frumoasa de 1 IUNIE am simtit ca ceva vrea sa iasa din mine desi eu nu aveam contractii,era o senzatie noua ciudata chiar ,asistenta tot venea se uita si zicea ca deja de la atata stat in pat ( trecusera 2 saptamani ) sant eu mai sensibila,,cand ea se uita nu se vedea nimic pana odata ce am simtit ceva clar care iesise si statea nemiscat,,,a venit asistenta din nou s-a uitat si imi amintesc cu groaza si azi expresia ei,,a sunat dupa dr si asistente si cu ochii mariti si fata alba m-a anuntat ca un piciorus de la copil este afara.
Eu am fost scoasa de urgenta din salon cu patul si eram deja in lift catre sala de operatii .Totul s-a intamplat foarte repede,,au venit dr, mi-au sunat familia care tocmai plecase de la mine ,au venit de la spitalul de copii 2 ambulante cu cate 4 asistente si un doctor ptr fiecare copil, o multime de oameni care m-au speriat si mai tare ptr ca era o nastere la 26 de saptamani si copii aveau sanse mici de supravietuire.
Am cerut sa fiu treaza sa imi vad copii, s-a putut lucrul aceste ptr ca monitorul arata ca copii nu sufereau foarte tare si printre lacrimi si rugaciuni dr anestezist care statea la capul meu mi-a spus ,,a iesit primul copil urmeaza al doilea,sant baieti amandoi si sant ff mici.I-am vazut cateva secunde inveliti in staniol cand i-au frecat usor de obrazul meu si au plecat cu ei ff repede ,ochii imi erau rosii de atata plans si plus ca erau inconjurati de foarte multi dr,,au fost bagati in 2 incubatoare care mie mi s-au parut de domeniul fantasticului si dusi de urgenta la spitalul de copii.
Sotul meu care era afara a plecat cu ei in timp ce eu am ramas la terapie intensiva,iar mie mi s-a explicat ca unul dintre copii cel la care mi s-a rupt membrana si care a scos piciorul afara arata ff rau si nu crede ca va supravietui din cauza ca a fost fara lichid si infectia care mi-a rupt membranele l-a afectat mai tare.
NU pot sa descriu in cuvinte ce am simtit si simt si azi dupa 6 ani,,urlam si ma rugam neincetat sa ii salveze cel de sus,,doar el o putea face,,,sotul statea langa salonul de terapie intensiva al copiilor si ma suna si imi spunea tot ce se intampla,,,au reusit sa il stabilizeze pe al 2-lea era intubat avea 900gr si deoacamdata era stabil,,cu primul a fost mai complicat ,avea 1100gr si din cauza infectiei plamanii lui nu erau deloc functionali,,nu putea fi intubat.
-4 ore l-au reanimat manual prin masaj cardiac si ventilat cu balonul,intr-un final i-au spus la sotul meu ca il boteaza si il da sa ii moara in brate ptr ca nu se poate face nimic,si chiar daca ar supravietui miraculos ,o sa fie o leguma sigur ptr ca presiunea cu care ii dadeau oxigen era 100% deja de 4 ore si sigur creierul lui era distrus tot.
Cum as fi putut eu ca mama sa spun lasati-l sa moara desi el era mai mult mort decat viu,nu il vreau ptr ca o sa fie o leguma dar il vreau pe cel stabil care o sa fie bine,,s-ar fi indurat cel de sus de noi? Sotul meu nu a aceptat asa ceva si nimeni din familia noastra de altfel si i-am implorat sa mai incerce ,poate poate,.Cred ca nu a existat biserica sau cunoscut sa nu se roage ptr noi in momentele alea,dar timpul trecea si doctorii au spus clar: pana la ora 12 noaptea fix il mai reanimam ,oricum au facut un efort fantastic 8 ore l-au reanimat continuu schimbandu-se mereu ptr ca le amortea mana si tot nu au reusit sa il intubeze,eu plangeam si eram la un pas de a inebunii,amortita de la brau in jos nu puteam sa merg sa ii vad ,,am crezut ca mai rau decat atat nu se poate.La ora 11,45 m-a sunat sotul si mi- a zis asta e ,au trecut aproape 8 ore copilul nu poate fi intubat,plamanii ii sant complet negrii(vazuze radiografiile ) si nu puteau sa il stabilizeze, l-au botezat si-a luat adio de la el si asteptam sa ma sune sa imi spuna ca avem doar un copil .
Dar in secunda cand dr s-au pregatit sa renunte,au intrezarit o speranta,,,o noutate ptr ei si o minune ptr noi.Au incercat prin aparatul de ventilat sa ii bage oxigen direct in sange fara sa il treaca prin plamani,dar cum nivelul de dioxid de carbon era mult mai ridicat ca cel de oxigen i-au dat 100% oxigen si iar a aparut pericolul distrugerii vaselor de sange si asa ff fragile. La 12 fix noaptea el era intubat pe aparatul de ventilat Stephany cred ca nu o uit niciodata numele,nivelul de oxigen ff scazut mult mai mic ca al dioxidului ,presiune maxima la oxigen plus un diagnostic sumbru,,nu va supravietui noptii ,sau cel mai mult 2 zile plus ca sigur are o multime de hemoragii facute de la presiunea O2
Si cand oamenii care s-au chinuit sa il salveze 8 ore spun asta ,niste specialisti desavarsiti atunci e clar ca doar o minune il salveaza.A fost noaptea cea mai lunga din viata mea ,,nu am dormit o secunda ,am plans si m-am rugat sa se faca ziua sa pot sa merg sa ii vad ,sa le spun ca ii iubesc mai mult decat viata mea,,,m-am rugat sa mor eu si ei sa traiasca ,m-am rugat incontinu alaturi de mama mea care era cu mine ,sotul meu saracul era la spitalul de copii si trecea prin toate singur rugandu-se non stop sa nu moara nici unul ,,nu vroia nici un copil care sa ii moara in brate ,toti vroiam 2 copii care sa traiasca.
Intr-un final s-a facut ziua si dupa ce am semnat o groaza de hartii doar la 12 ore dupa operatie pe raspunderea mea am fost dusa cu salvarea la spitalul de copii sa imi vad minunile care supravietuisera noptii dar care se luptau ptr fiecare secunda de viata .
Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit cand i-am vazut,,nimic pe lumea asta nu te poate pregatii ca mama sa realizezi ca 2 copilasi de 900gr plini de cabluri,,perfuzii in toate mainile, picioarele si cap, ,intubati si anesteziati sant minunile tale pe care eu imi imaginam ca o sa ii vad prima data tinuti in bratele mele sarutati si alinntati .
Socul a fost imens iar impreuna cu durerea groaznica care o simteam de la cezariana au fost prea mult ,am simtit ca mor si m-am trezit intinsa pe jos cu ff multi dr agitati pe langa mine,,lesinasem si eram pe punctul de a-mi inghiti limba.
Dupa, am fost pusa sa semnez alte hartii cum ca intram pe sectie la terapie intensiva doar pe raspunderea mea iar ei nu raspund de mine daca patesc ceva ,dar nu conta nimic ptr mine decat copii,,vroiam sa fiu langa ei fiecare secunda nu puteam pierde nimic nu stiam cat o sa mai fie langa mine.Am aflat din analiza placentei ca am avut infectie cu streptococ ( raceala din luna a 2-a) care s-a pus in placenta mi-a rupt membranele si i-a atacat fiecare organ al baiatului meu care nu era protejat de lichid, inafara de inima toate erau pline de infectie,iar daca nu isi scotea piciorusul afara infectia ii ataca inima si murea in uter.De fapt el saracutul vroia sa traiasca dar nu stia cum sa ne spuna .
Au trecut zile si zile si dr spuneau,,nu are sanse decat mici foarte mici, in orice ora poate muri ,
celalalt baiat era si el intubat dar stabil,,stateam toata ziua la spital cu ei numai seara mergeam acasa sa ne odihnim,iar dimineata o luam de la inceput.
Am trecut plin alte clipe de cosmar cand dupa 2 saptamani ni s-a spus ca copilul intubat are alta infectie care nu reactioneaza decat la 3 antibiotice si deja el le incercase pe primele 2 si nimic,,a reactionat la al 3-lea cand nimeni nu ii mai dadea vreo sansa.
Tot la 6 zile ii schimba tubul de intubare dintr-o nara in cealalta si il lasa fara tub sa vada cat rezista,,dar crizele de apnee erau foarte dese si intodeauna dupa maxim o zi il intubau de urgenta ,,Am ajuns sa urasc aparatul de ventilat desi ii salvase viata,,vroiam sa ii vad ochii sa pot sa am o speranta legata de evolutia lui,,dar nimic ,,eram disperata si distrusa plangeam alaturi de incubator zilnic si ma uitam la trupusorul lui care ducea o lupta continua cu moartea ,ptr el eram datori si noi sa speram si sa ne rugam.Am crezut ca mai rau de atat nu se poate,dar ne-am inselat,,
Intr-o zi ne-au anuntat ca hemoragia cerebrala din fericire numai una care a facut-o la nastere s-a miscat si a inchis canalul pe care se scurge lichidul cefalorahidian si el are hidrocefalie iar capul ii crestea intr-un ritm ametitor,tocmai cand facea progrese cu vindecarea plamanilor si ar fi putut sa respire singur,nu mai putea din cauza presiunii de la creier,,
A fost tinut sub observatie zilnica :analize,tomografii,radiografii,,2 punctii lombare, toate la un copil de 1400gr si verdictul dat,,are nevoie de operatie urgent ,,deja din cauza presiunii creierul era distrus in unele locuri si el a fost pregatit de operatie de urgenta.Atunci am semnat alte hartii ,,am luat la socoteala toate efectele adverse posibile explicate asa franc, verde in fata si a fost prima data cand eu ca mama am crezut ca innebunesc,,
Am iesit pe colidor si am plans in nestire ,,am vrut chiar sa ma arunc de la etaj,,,de ce eu? cu ce am putut gresii atat de tare in viata mea incat sa am parte de atata durere,,,dupa ce ca de o luna stateam zi de zi langa ei si plangeam si speram acum iar imi erau naruite toate sperantele,iar era amenintarea cu moartea deasupra capului,noroc cu sotul meu care era cu mine si a stiut sa ma linisteasca si incurajeze,
Am asistat la pregatirea lui ptr operatie ,avea 1500gr era aproape desfigurat din cauza presiunii ,eu inca nu ii vazusem ochii deschisi il tinusem in brate numai intubat, il vedeam plangand fara glas dar cu lacrimi cand ii aspirau tubul si plangeam si sufeream alaturi de el, iar acum trebuia sa fie operat pe creier,,,
Noaptea de dinaintea operatiei am plans continuu si ne-am rugat toti ,am primit de acasa 2 batiste sfintite la icoana de la NICULA si cu tot riscul care era seara inaintea op le-am pus in incubator sub cearceaful pe care stateau ei singura mea speranta era D-zeu numai el putea face vreo minune...
Dimineata ne-am dus daramati si eu aproape nebuna de durere la spital sa il insotim la operatie ,parca vad si acuma coridorul pe care mergeam sa intru la ei in salon ,tocmai iesise doctorul lui de la ei ,ne-a vazut si probabil expresia de durere de pe fata mea l-a socat incat sa grabit sa-mi faca semn din cap semn ca nu,,, Eu
am paralizat si ingalbenit de frica deja mi-am imaginat ca nu a rezistat noptii desi la 3 dimineata a sunat sotul ultima data si cred ca a vazut si el lucrul asta ptr ca s-a grabit sa vina sa ne zica ,,NU IL OPERAM,,stati linistiti nu a murit nimeni,,,
Atunci am inceput sa plang de bucurie si i-am zis cu toata siguranta din lume,,,daca azi nu il operati nu il mai operati niciodata.
Eram sigura ca fecioara maria facuse o minune si ne salvase copilasul de la operatie ,,dr ne-au spus ca de dimineata i-au mai facut o ecografie transfontanelara si au vazut ca hemoragia s-a miscat de pe canal si lichidul incepea sa se scurga,,,si au hotarat sa astepte sa vada ce urmeaza,,,
Erau convinsi ca in urmatoarele zile o sa il opereze ,dar acum asteapta sa vada cum se retrage lichidul iar eu cu o credinta oarba in suflet stiam sigur ca nimeni nu il mai opereaza
Toate s-au schimbat din acea zi,,baiatul al 2-lea care era pe mascuta de oxigen doar,,a fost mutat intr-un incubator deschis,,m-au lasat sa ii fac baie ,sa il imbrac si chiar sa il plimb cu caruciorul acolo pe sectie desi avea doar 1400gr,primul baiat scapase de amenintarea operatiei si deocamdata era stabil,,
Sperantele noastre legate de sansele lor incepeau sa creasca desi nimic nu putea fi sigur,dar dr si tot personalul era extraordinar au facut totul ca noi sa fim cat apropiati de copii stateam cu copilul intubat cate 3 ore fiecare in brate ca sa ne potolim dorul de el,,,
Au trecut saptamani si saptamani si fiul nostru primul nascut era tot intubat,,am trecut prin trauma intubarii si extubarii de 7 ori,,sufeream alaturi de el minut cu minut ,il tineam in brate intubat zilnic il mangaiam si iubeam ,,asteptam sa vina dimineata sa mergem la spital si sa vedem ca nu are tub,,,o zi in care poate poate va reusi sa respire zilnic,,doctorii ziceau DOAMNA POP CE POT SA VA SPUN LEGAT DE COPILUL ASTA,,
NU PUTEM ZICE NIMIC,
AM ZIS CA O SA MOARA DAR TRAIESTE ,AM ZIS CA IL OPERAM DAR NU L-AM OPERAT,noi nu decidem in privinta lui pe el ACOLO SUS CINEVA IL IUBESTE si el vrea foarte mult sa traiasca.
Dar cum sa nu vrea? cand noi ca parinti eram langa incubatorul lui minut cu minut si ii povesteam ,cantam,,mangaiam ca sa stie ca il vrem ,ca il iubim si ca trebuie sa castige lupta cu viata.. Asa s-au scurs 12 saptamani cat 12 ani din viata noastra,zi de zi cu amenintarea operatiei si cu speranta ca va respira singur cu dorinta de al vedea si pe el imbracat in hainute si cu ochii deschisi , pana cand intr-o zi baiatul nostru intubat printr-o miscare gresita a capului s-a extubat singur, cu mana in care avea perfuzia a agatat tubul din nas si l-a scos afara din greseala.
Dr care erau chiar in vizita atunci in salon langa noi au sarit speriati si l-au stabillizat pe masca cu oxigen pe care au zis ca il lasa sa vada cat rezista dar toti ne-am dat seama ca acesta e modul lui de a ne spune,,GATA S-A TERMINAT CU TUBUL,,trecusera deja 3 luni de cand era intubat.
Intradevar asa a fost,,a inceput sa respire singur,eu sa ma bucur de privirea lui ,de trupsorul lui pe care puteam sa il imbrac sa il mangai si sa il dragostesc,fara riscul de ai misca tubul.
Ziua cand am iesit din spital cu ei a fost cea mai frumoasa zi din viata noastra ,o zi calduroasa de sf de august in care doi tineri cu chipurile radiind de fericire ieseau pe usa spitalului invingatori ducand in brate toata averea si viata lor, 2 ingerasi cu ochii albastrii; ADRIAN SI COSMIN
Cele 3 luni cat au stat in spital au fost o lupta continua cu viata si moartea castigata cu ajutorul celui de sus UN MIRACOL AL VIETII si asa este credeti-ma,,am povestit pe scurt prin ce am trecut, noi toti si 2 suflete nevinovate care si-au dorit sa traiasca ,care azi implinesc 6 ani si sant 2 COPII MINUNATI
Niciodata nu o sa pot multumii indeajuns celui de sus ca a fost asa bun cu noi si ne-a lasat sa ne bucuram de privilegiul de a creste acesti doi ingeri,,iar pe deasupra peste 2 ani ne-a trimis si o printesa mica ,,venita de data asta la termen si fara complicatii

corinadana spune:

, impresionant. Sa va traiasca copilasii si sa va bucurati in fiecare zi de ei!

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

Macrina spune:

Vai, impresionant, sunt foarte miscata. Si baietelul nu are nimic nimicuta? Cum spusesera doctorii, c-o sa fie leguma?
Foarte frumoasa povestea ta, sa fiti sanatosi cu totii

MsBB spune:

Doamne, m-am emotionat atat de tare !Sincer, sunt cutremurata de toata suferinta voastra, de cat ati indurat voi. Chiar ca cineva acolo sus a avut grija de puiul cel mic!
Va doresc multaaaaa sanatate voua si celor 3 pui, sa fie sanatosi si viata sa le aduca numai bucurii!

pt tine , mamico, esti o eroina!

Fericirea are chipul tau... Andra , noastra!

ramonzca79 spune:

O Doamne!!!!nu pot crede prin cate ati trecut....cum poate spune cineva ca nu exista Dumnezeu...ca ne tragem din maimuta prin evolutie...avem un Creator minunat!!!!

Sa-ti traiasca ingerasii si sa te bucuri de ei in fiecare clipa a vietii.....

POZE...POZULICI

puiutul meu... Erik

adrianapop spune:

Va multumesc din suflet ptr cuvintele voastre,EROI sant ei ingerasii mei care s-au luptat cu viata,mai ales primul copil Adrian ptr care greul abea incepuse,,am iesit din spital cu pronosticuri sumbre,cu amenintarea operatiei ptr hidrocefalie deasupra capului,cu leziuni mari pe creier dar cu o iubire nemarginita in suflete cu o credinta oarba ca cel de sus o sa ne ajute si cu o inima plina de dragoste ptr el,,eram pregatiti sufleteste toti sa fim alaturi de el indiferent de urmari. Daca el a putut sa se lupte cu viata 3 luni la terapie intensiva intubat si noi puteam ca parinti sa ii oferim toata iubirea si sprijinul din lume.Am trecut prin foarte multe ,de neimaginat dar am avut parte de o familie extraordinara , de niste parinti care au fost zi de zi alaturi de mine si fara ajutorul carora nu ajungeam in austria ,,tatal meu a platit fiecare ban cheltuit de noi prin spitale si tratamente si si-ar fi dat si viata ptr nepotii lui ,de un sot caruia toata viata o sa ii multumesc ca m-a sustinut si pe mine pe linia de plutire,de niste dr si un pediatru carora le multumesc ca exista si ca ne-au salvat copii,unul dintre baieti inafara de faptul ca a fost foarte prematur s-a dezvoltat normal a mers la 9 luni in picioare si in privinta lui totul a decurs normal,, cu celalalt baietel am dus o lupta continua cu viata zi de zi,ne asteptam sa fie ff afectat neurologic si toate complicatiile care rezulta din asta,,doctorii nu ii dadeau foarte multe sanse ptr o viata normala.A avut reflux gastric ,o perioada groaznica am descoperit ca are tetrapareza o forma mai usoara si doar o mana afectata , a fost operat de fimoza la 2 ani,de alungire de tendoane la 4 ani si de hernie la 5 ani.A fost sufletul meu pereche ,iubirea vietii mele a dormit pana la 4 ani cu mine si fratele lui intr-un pat,ca sa le simt fiecare respiratie sa pot sa ii iubesc si dragostesc toata noaptea ,ne-am dedicat lor 100% am calatorit cu ei asa mici prin toata europa ,a fost tot timpul in centrul atentiei si foarte stimulat de toata lumea .Azi asa cum spun toti doctorii lor care ii stiu de la nastere cred si eu ca ,,IUBIREA SI DRAGOSTEA FACE MINUNI.A fost un drum lung si greu plin de recuperare si lacrimi(din partea mea) privit cu foarte mare ambitie si pofta de viata din partea lui.Azi are 6 ani ,e un copil inteligent fara retard psihic ,cu o memorie fantastica care ne minuneaza si pe noi si pe dr de fiecare data ,merge cu cadru foarte usor si singur cca 20metri fara ajutor.Inca mai avem multe de recuperat si o batalie de castigat(cea cu tetrapareza)dar santem alaturi de el zi de zi ,are un noroc fantastic cu firea lui,foarte vesela si ambitioasa,,tot timpul e cu zambetul pe buze,imi spune dimineata ,,HAI MAMA SA IMI FAC TREEABA(adica gimnastica) ptr ca apoi sant liber,,.E un copil ptr care abea astept sa ma trezesc dimineata sa imi spuna<TE IUBESC MAMA MEA ,e o dovada vie pe care o am zi de zi in fata ochilor CA MINUNI EXISTA ,TREBUIE DOAR SA CREZI.
Imi iubesc toti copii mai mult decat lumina ochilor si maine as fii capabila sa imi dau viata ptr ei,dar legatura care exista intre mine si adrian e de neimaginat,,e o legatura formata din lacrimi dragoste si credinta...MULTA CREDINTA.

wnimra spune:

Respect pt tine ....am plans , am zambit si mi-ai dat curaj.

LA MULTI ANI !!!!!!!!! sa iti traiasca , sa va traiasca , le doresc ca toata viata lor sa fie sanatosi si fericiti alaturi de voi si surioara lor.
Cred ca am inteles bine azi de 1 IUNIE sau nascut...intr-o frumoasa zi....imi pare rau ca nu am citit mai devreme.



http://community.webshots.com/photo/2261592570103302750zREysg

TELEDON PENTRU MIHAITA,in RETEAUA ROMTELECOM

**********0 900 900 320-pt 10 euro**********
**********0 900 900 325-pt 5 euro**********

gabitzam spune:

Cred ca e cea mai tragica si mai minunata poveste de viata pe care am citit-o de multa vreme! Am plans de tristete si de bucurie si de emotie pentru tine, mamica eroina si curajoasa! Sa-ti traiasca toti puii, iar Adrian sa se faca bine, sa se recupereze si sa va bucurati impreuna de el si de fratiori, multi-multi ani inainte!

helen75 spune:

La multi ani!
Mi-am dat seama din titlu ca e vorba de puii tai!
Ai fost tare si intr-adevar cineva acolo sus te iubeste!

Cristina, mami de Stefan914.09.2000) si Andreea(15.05.2005).

cristina22 spune:

Adriana-sa-ti traiasca puii!!


cristina si Andrei

magdita spune:

Am ramas absolut impresionata de povestea ingerasilor tai, citind-o cu lacrimi in ochi si sufletul la gura . Sa va traiasca sanatosi toti copiii si sa ii vegheze Dumnezeu in fiecare clipa .

Cu siguranta se va intampla minunea !!!
Doamne ajuta tuturor
..."Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
...ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna"
"Interviu cu Dumnezeu" - Octavian Paler
Anul asta se va intampla din nou, iar atunci va fi perfect!