Citim impreuna Jonathan Safran Foer

Vineri, 12: cu 7 voturi, am decis aici ca primul cerc de lectura sa se ocupe de Extrem de tare si incredibil de aproape de Jonathan Safran Foer.
Avem timp de citit pana pe 29 mai. Discutiile pot incepe, la acest topic, oricand. Ele pot continua atata timp cat vor exista cititoare interesate sa le mentina vii.

Asa incat, spor la citit! Cartea incepe asa:



Ce pana mea...?

Dar un ceainic? Cu un cioc care sa se deschida si sa se inchida cand iese aburul si sa se transforme in gura, ca sa poata fluiera tot felul de cantece dragute sau sa recite din Shakespeare sau doar sa stea de vorba cu mine? As putea sa inventez un ceainic care sa-mi citeasca la fel ca tati, ca sa pot sa adorm. sau poate un set de ceainice care sa-mi cante refrenul de la "Yellow Submarine", care e un cantec al celor de la Beatles, care mie-mi plac mult, pentru ca entomologia este pentru mine un raison d'etre, care e o expresie frantuzeasca pe care o stiu.

Germina spune:

Felicitari pentru subiect!
Chiar daca nu cred ca ma pot alatura voua, cartea o s-o citesc (cand i-o veni vremea, si-n ritmul meu...) pentru ca m-ati facut curioase. Si sigur atunci o sa intru sa va citesc si comentariile. Nu inainte ca nu-mi place sa stiu dinainte ce se intampla in carte.

speed spune:

nu am prea multe de spus :) dar am vazut ca s-a pierdut pe undeva subiectul asta asa ca mi-am luat inima in dinti
nu am terminat inca de citit,sunt cam pe la jumate...
dupa primele 2-3 pagini am avut si eu un moment de genul -o nu, nu inca o carte scrisa prin prisma unui copil de 9 ani, asa cum zicea si buflea la subiectul "organizatorice" dar e mult mai mult decit atit. imi pare rau ca nu pot lua notite in timpul lecturii dar sper sa apara o cititoare cu notite :) si sa disecam firul in patru :)

liadorian spune:

Da-mi si mie te rog niste titluri de carti scrise asa, prin prisma unui pusti. N-am citit nimic in genul asta, oricum, nu-mi vine nimic acum in minte.

speed spune:

"vernon god little", "life of pi", "the curious incident of the dog in the night time" imi vin acum repede in minte .plus clasicele si superbele "de veghe in lanul de secara" si "sa ucizi o pasare cintatoare" plus cite altele...

edit: plus cartile lui gaarder, "sophie's world" si "fata cu portocale", foarte asemanatoare cu povestea lui foer in felul in care "pustii" descopera o particica de lume ca urmare a mesajelor primite de la tatii lor (decedati sau aflati la mari departari)

liadorian spune:

Aaa, ce stupid din partea-mi sa fi uitat de De veghe in lanul de secara! Despre Sa ucizi o pasare cantatoare imi amintesc totusi ca e scrisa din perspectiva adultului care rememoreaza intamplarile pe care le-a trait copilul, sper sa nu gresesc. M-ai facut tare curioasa in legatura cu cartile lui Gaarder, Fata cu portocale cred c-am vazut-o publicata de curand, dau eu de urma ei.

speed spune:

"the boy in the striped pyjamas" e o alta carte ce a facut vilva, scrisa din perspectiva unui baietel de 9 ani...
poate vom prelua tema pentru un viitor cerc de lectura ?

edit: mi-am mai amintit si de "i'm not scared" de niccolo ammaniti,scrisa tot asa prin prisma unui baietel de 9 ani...

MadameBovary spune:

nu stiu cartea cum e, dar filmul mi s-a parut foarte bun!!

Tzuni spune:

Am ajuns la pagina 52. Cu greu. Nu m-a captivat lectura. Deloc.

Daaaar, recunosc, n-am mai citit beletristica de ani buni. Am considerat-o intotdeauna pierdere de vreme. Citesc carti cu continut clar informativ. Asa ca lucrarea lui Foer este o provocare pt mine.

Deocamdata, pana la pagina 53 mi se pare o aiureala, o insiruire de ganduri si filosofii personale, carora nu le gasesc (pana acum) sensul. Ma intreb cu ce voi ramane din carte la sfarsitul ei.

Daaaaar, nu abandonez lectura. Citesc pana la capat. Vreau sa vad ce se intampla si vreau sa-ncerc sa-mi redeschid apetitul pt beletristica. Poate reusesc!

PS. Nu va lasati influentate de opiniile mele. Sunt doar opiniile mele. Poate pana la finalul cartii mi se schimba cu 180 de grade. Sunt si eu curioasa!

_
Tzuni mic si drag si scump si pisicos si fericit siiii.... IN LUPTA CU KILELE

www.youtube.com/watch?v=VCAx2YciYx8&eurl=http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=134738&whichpage=13" target="_blank">MELODIA MEA ZILNICA

si....

www.imdb.com/title/tt0846789/" target="_blank">SECRETUL MEU

beshter spune:

Eu am ajuns la pagina 150. Si as mai fi citit azi-noapte, mai ales ca Gabriel s-a culcat la 21:30 si barbatu-meu a venit cu un vin bun, dar mi-am amintit ca azi am treaba multa si-mi trebe cap limpede.

Imi place. Ce am citit pana acum mi se pare cald, amuzant (uneori chiar hysterically funny) si incredibil de trist. Nu ma stiam atat de emotionabila; cred ca nasterea mi-a 'cauzat'. De pilda, la urmatoarea fraza m-a bufnit un plans de-ala neghiob de demoazela care lacrimeaza la 'Titanic' (Oskar vorbeste despre tatal lui): Cand eram cu el, creierul meu se linistea. Nu trebuia sa inventez nimic.




You cannot both dance and not pay the piper.

liadorian spune:

Cred ca inteleg ce spui... Cred ca da, ca sa citesti literatura ne trebuie (si) un alt creier decat ala cu care citim lucrari cu un continut informativ clar. Ne trebuie si-un creier imaginativ, si-un creier afectiv si cate-or mai fi. Da' sigur le avem pe toate si ele se trezsc daca citesti. Eu pateam o chestie asemanatoare la inceputul fiecarui an scolar: luam stiloul in mana si simteam cat de straniu, de nenatural e gestul, degetele, incheietura mainii nu se regaseau in pozitia asta, scrisul nu mai curgea usor. Trecea, dupa o zi, doua. Si-n fictiune intru la fel, cu un pic de rabdare si de exercitiu.

Mihaelka, si eu am citit mult din cartea asta cu creierul meu matern, fiindca era vorba si despre spaima mea cea mai profunda - aceea ca mi-as putea lasa copila singura, prea devreme. Dupa aceea insa, pierderea lui Oskar se transforma intr-o cautare, si am avut nevoie sa ma las furata de cautarea asta. Si mai vin si atatea alte pierderi, diferite dar asemanatoare cu ce pierde Oskar, incat la final, senzatia a fost una de... cum sa-i zic? cum sa-i zic? de eliberare? Aveti si voi impresia ca romanul asta e unul terapeutic/un pretext pentru vindecarea mentalului colectiv? (Imi inchipui ca un american il citeste cu totul altfel decat mine, care-am vazut doar la televizor imaginile turnurilor in flacari.)