Nazdravani de august-septembrie 2003 (oct.2008)

www.nazdravani.ro/" target="_blank">Nazdravani de august - septembrie 2003

Capitol anterior
Capitol anterior

Sa continuam...

dana_ene spune:

Buna dimineata!

Vin si eu cu o intrebare (am uitat s-o intreb pe educatoare ):
saptamana viitoare va fi vacanta???

l_carmen2003 spune:

Da... va fi vacanta!...

Si va fi nashpa ca mama e inca plecata pana pe 2 nov si probabil copilul va sta cu soacra-mea... adica va fi busit cu viroze, muci, tuse dar sper ca nu si febra!

Noi ne-am intors acasa - am decalat deplasarea la Viena cu o saptamana si l-am luat si pe pui cu noi... am avut 3 zile de stat intensiv si de activitati placute cu copilul... Am inceput sa discutam foarte serios, adica sa ma traga de mana sa imi povesteasca despre gradinita si credeti-ma ca ma las usor inclusa in conversatie... adica eu nu comentez decat 'aha...' si ' inteleg' si nu pun intrebari iar el povesteste... si nu il intrerup de fel il las sa spuna ce vrea... Sper sa facem un program zilnic de povestit ce se petrece la gradinita... ca e bine de pus bazele unei relatii stabile...

liliac1 spune:

Da, de pe 27 pana pe 31 oct va fi vacanta.

anka Eu n-am inteles pana la urma...care au fost concluziile psihologului Care este de fapt problema? "Abandonul" copilului la o varsta frageda? Ce sfaturi ti-a dat? In ce mod veti continua?

danat spune:

Aha Carmen deci m-ai fentat cu Viena de data asta...ma "bucur-obor unirea si cocor" mi-ar fi placut sa ne cafelim putin, ca doar te-am intrebat cand veniti, acum cel putin stiam ca nu am nimic de facut, iar de plecat la Buc plecam maine. Il cunosteam si eu pe celebrul Alex... Asta e, poate data aviatoare

Fetelor, am testat azi dimineata, involuntar, daca lui Raduc ii e frica in general in casa: am auzit un zgomot mic in bucatarie, eram numai eu cu el in casa si "barbat" fiind, i-am spus, vai mami cred ca a intrat un hot in casa, ia verifica tu daca e cineva in bucatarie (nu stiu daca e cea mai buna metoda, dar am incercat) si s-a dus fara probleme, a verificat, si a venit bombanind "nu e mai mami nimeni in casa, cum sa intre un hot ca nu are chei de la noi "

Va pupicesc!





Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

l_carmen2003 spune:

Dana revenim in decembrie, cum sa te fentez? Si stam 8-10 zile! Cu tot cu Alex, normal! Si daca reusesc sa rezolv cateva probleme va fi pe la sfarsitul lunii deci poate il vom cunoaste pe Mos Craciun vienez...
Pupici lui Raducu cel viteaz... Nu mai am timp dar revin zilele astea!

ankalaura spune:

Liliacule - pai e prea devreme de concluzii... Mai dureaza... Azi am fost la o fundatie unde se ocupa de probleme de dezvoltare si autocunoastere a copilului, au un program pe care il aplica, te filmeaza, duci filmul la psiholog pentru interpretare. Am fost cu Eliza. Aplicatia presupunea sa stam intr-o camera sa ne jucam, apoi sa intre cineva care sa stea se ne urmareasca, apoi persoana sa ma ia sa stam de vorba, apoi sa se duca sa se joace cu copilul, eu sa ies din camera, revin, apoi iese persoana, eu mai stau, ies si eu, copilul ramane singur, vine iar persoana.... cam asa ceva... Sunt niste etape in care se urmareste comportamentul copilui alaturi de parinte, de o alta persoana, sigur, etc... Eliza s-a comportat foarte bine si urmeaza sa mergem la psiholog pentru interpretare.
Nu ma astept sa am concluzii decat dupa inca cateva sedinte.
Mie imi e clar ca Eliza are o serie de angoase, ca ruperea de mine a afectat-o, si sunt sigura ca ipsatia asta este una din efecte - nu de alta, dar am epuizat si ultima pista, si anume endocrinologia... Ca am zis deh, daca e totusi o disfunctie hormonala, sa stiu. Consider ca noi am sacrificat-o destul de mult pe Eliza, din multe puncte de vedere, dar ce puteam face? Problemele vietii nu trec niciodata, mai devreme sau mai tarziu tot trebuie sa ai o rata (in cazul nostru a fost casa), si tot asa... ce faci, nu mai faci copii pana nu o duci minunat? Asa, niciodata nu esti multumit, ca asa e omul...
Asta a fost la noi situatia, sa fim singuri aici, sa avem (mai ales eu) ghinionul de a avea niste joburi tampite (cel putin la mine,.... am dat de cele mai tampite joburi posibi! ) si tot asa...
Din fericire, e un copil sanatos, uite, niciodata nu mi-a facut febra, niciodata nu mi-a vomat... E un copil sanatos.
Ceea ce caut eu sa aflu in primul rand este... unde e linia aia intre ce e normal pentru un copil de 5 ani si unde incepe sa sara calul, ce nu ii face ei bine si nu stie sa spuna, si nu in ultimul rand... unde gresesc, pentru ca e clar, gresesc o tona....



Anca mami de Eliza si Erika

dana_ene spune:

Of, si eu de multe ori sentimentul asta, Anka, si anume acela ca gresesc. As vrea sa stiu ca reusesc sa fac totul asa cum trebuie si constientizez nu pot. Imi dau seama ca anii acestia sunt foarte importanti pentru evolutia lor ulterioara si ma necajesc cand realizez ca de multe ori gresesc.
De exemplu, sufar enorm pentru ca se intampla sa le bat. Mi-am jurat sa nu mai dau in ele. Of, sunt tare suparata azi din cauza asta.
........

liliac1 spune:

Cred ca acest sentiment de vinovatie il poarta in spate orice mama. Si ne facem procese de constiinta din cele mai "nesemnificative" pozitii. Eu cateodata noaptea imi fac automorala: ba ca n-am reusit sa gatesc nu-stiu-ce care sigur i-ar fi placut Andrei, ba ca n-am avut timp suficient sa stau in parc cu ea, ba ca nu i-am lasat mana libera sa isi aranjeze jucariile, ba ca n-am avut rabdare sa o ascult pana la capat in timp ce-mi povestea nu'sh ce chestie a suta oara si asta in timp ce tat'su ma intreaba diverse, ba ca parca am culcat-o prea tarziu, ba ca parca povestea de seara a lipsit sau a fost prea scurta si nu prea frumoasa, etc, etc, etc...
Macar incerc sa compensez zicandu-i in fiecare seara, la culcare, cat de mult o iubesc.

Vis-a vis de asta, cu iubirea...intr-o zi face fata mea un scandal monstru, de-alea cu "eu NU vreau, eu NU fac, esti o mama rea!". M-am intristat, am plecat de langa ea, m-am intins pe pat si m-a busit plansul de ciuda ca nu stiam ce sa fac sa gestionez situatia. Dintr-o data se face liniste in casa, vine copila mea si ma vede ca eram rosie la fata:
"- Ce faci, mami, plangi??
- Ei, mi s-a intamplat... si imi tot stergeam lacrimile...
- Mamiii, dar te doare ceva???
- Nu mama, nu ma doare nimic...
Se aseaza in bratele mele si candid imi arunca...
- stiu mami, ca te doare sufletul...
- de ce spui asta, Andra?
- pai...eu sunt sufletul tau si daca eu sunt rea, normal ca te doare..."

dana_ene Am un sentiment ca asta este totusi varsta lor, varsta la care parca se opun planurilor noastre si uite-asa ajungem in situatii de criza: bataita. Si mie imi vine cateodata sa o "ating", dar strang puternic din pumni, scrasnesc din dinti si fac stanga-mprejur. De multe ori apelez la tat-su: "vezi ca fiica-ta iar are probleme de personalitate". Nu ca tat-su ar fi bau-bau, dar probabil ca impune prin voce. Iar eu pic de fiecare data aiurea, ca senzatia tuturor este ca doar eu ii dau nas si de-aia cu mine face ce vrea.
Dar cred ca noi, ca parinti, avem pretentii prea mari de la ei. Sunt micuti, totusi.


Liliana& Andra-Maria

Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!

dana_ene spune:

Mi-au dat si mie lacrimile cand am vazut ce ti-a spus Andra, Liliac. Ce dulce a fost!
Da, stiu, ai dreptate. Eu le-am lovit, din nefericire. Mai mult pe Oana, din pacate. Ajung uneori intr-o stare de oboseala care imi vine de hac si nu mai rezist nervilor. Si cred ca dau si tare, asa cred... imi fac atatea procese de constiinta. Uneori nu nimeresc numai funduletul si ma sperii singura. Dar, cum va spuneam, am jurat sa nu le mai lovesc. Si incerc sa fiu mult mai calma cu ele.

Si mie imi spun, amandoua chiar, atunci cand nu le convine ceva ca sunt REA. Si sufar mult.
Intr-una din zile, Roxana (care e o smechera) dupa ce imi spusese la un moment dat "esti LEA, mami" a venit cu o cerere. Si am intrebat-o de ce a venit tot la mine daca crede ca sunt rea. Si mi-a spus ca nu mai sunt rea . "Dar cum sunt?", am intrebat-o. A stat putin si s-a gandit, pe urma mi-a raspuns: "Esti FUMOASA."

Saptamana viitoare mi-am luat concediu. Abia astept sa stau cu ele amandoua, tinand cont ca e vacanta.

Va pup!

Sasha.p spune:

Liliac - recunosc ca si mie mi-a venit sa plang ...
Dana - stiu ce simti, si eu il mai atingeam pe fi-miu, in ultima vreme foarte rar ca parca s-a mai linistit si el si m-am mai calmat si eu un pic. Dar chestia cu esti rea/foarte rea/cea mai rea nu lipseste din repertoriul zilnic. La inceput nu m-a durut prea tare, dar acum o repeta des si imi pun intrebarea : el chiar crede asta despre mine sau e doar o forma de razbunare, ca sincer ma enerveaza deja.


Anca si Sasha

Nazdravani de Aug-Sept. 2003
"Iubiti-va parintii, caci viata fara ei este inspaimantatoare si absurda".