Caruciorul Rosu
Caruciorul Rosu | Autor: narcisa.s
Caruciorul rosu
Iata, fii sunt o mostenire de la Domnul – psalmul 127
...A fost o data ca niciodata...Doi oameni care nu stiau unul de celalalt.Unul pe un continent, altul, pe alt continent, in celalalt colt al lumii.Unul in România, altul in Brazilia...La un moment dat, Dumnezeu le-a dat o sansa celor doi sa se intalneasca…Iar el, la nici 48 de ore de la intalnire a cerut-o pe ea de sotzie…Si ar fii fost frumos sa urmeze – si a fost o nunta ca in povesti, cu imparatzi venitzi de peste mari si tari…Dar n-a fost exact asa…
Au urmat doi ani de tatonari, de departari, de incercari…Doi ani de probleme, de suferintza, de dor.Insa cei dói stiau ca in spatele tuturor acestor lucruri e Dumnezeu care are um plan pentru ei.Au fost si sus si jos, au vazut ce inseamna sa ai si foarte multzi bani si viata sociala si ce inseamna as dormi pe o bancutza in parc pentru ca n-ai um cent sa iei autobuzul as mergi acasa...Dar totul are um scop anume, nu-i asa??
Intr-un final, cei dói s-au casatorit, in ziua de Craciun, pe o plaja din Brazilia.Ei dói si martorii...Dar asta nu e decat jumatate de poveste, ce mai importanta parte urmeaza
Nu mi-am dorit copii. Teoretic.Vorbeam cu Vil de multe ori la telefon despre subiectul asta si niciodata nu ajungeam la o intelegere.Ca e preá greu, ca sunt multe responsabilitati, ca nu sunt pregatita, ca nu stiu ce as-i invat, ca nu pot sa am grija nici macar de mine, ca nu sunt facuta sa fiu mama...Practic, am inceput sa-mi cumpar carti despre sarcina, sa nu mai iau anticonceptionale, sa iau acid folic si sa citesc DC...In octombrie anul trecut m-am hotarat sa merg inapoi in Brazilia si, daca Dumnezeu ne ajuta, sa fim impreuna...Apoi vom vedea noi...
De aici incolo totul e istorie.In prima zi din decembrie am simtit ca se intampla ceva ciudat cu mine.In 4 decembrie, stari de rau si greatza...Stiam.E bb.Nu am fost eufórica, nu am fost nici vesela, nu era ce mi-am dorit in momentul acela.Dar Vil o tinea pe a lui si buna – e si copilul nostru si va fii fetitza!!M-am rugat la Dumnezeu pentru asta, e raspunsul rugaciunilor mele...E o binecuvintare si e binevenita...Pas cu pas si la timpul potrivit se vor rezolva toate
Am vazut-o prima data cand avea 8 saptamani, la ecograf...era un botzisor cu manutze si fetzisoara iar eu si vil ne uitam in fiecare seara la dvd-ul primit de la eco precum te uiti la un film de oscar...era Anais...
Am avut o sarcina fara probleme, cu un sotz foarte atent si tandru si pe care il iubesc din toata inima mea , cu un doctor fabulos si, mai presus de toate, cu Dumnezeu care a fost langa noi tot timpul...Am simtzit si am vazut asta pana in cele mai mici detalii!!
Analizele au fost pe toata durata sarcinii exceptionale, m-am ingrasat 13 kg, am mers mult pe jos, am facut si excesele de rigoare, am avut si toane, si isterii, si iesiri necontrolate...N-am avut nici parul nu stiu cum, nici cu fatza luminoasa, nici cu sclipiri in ochi...am fost o gravidutza ca toate celelalte, chiar fara efuziuni materne...cateodata eram speriata ca nu simt nimic, nici de bine nici de rau pentru copilul meu si ma pregateam pentru o minunata nastere in apa, ca sa am ce povesti nepotilor...
In ultima saptamana, la analize, imi iesise streptococ b...Lasa, zic in paranóia mea, prea era totul in regula cu sarcina asta...Nimic iesit din comun daca era tratat asa cum trebuie. Daca nu, riscurile erau majore pentru bb, insemnand cel putin meningita sau pneumonie, asta ca sa nu ne gandim la ce e mai rau...
Urma sa merg la dr cu analizele. Din nefericire, Mr Leite in saptamana programata a avut foarte multe urgente si ne tot amana vizita...toate bune...de marti seara (15 iulie) insa, vad ceva apos si incolor pe tamponul zilnic...cine stie...dupa vreo 3 ore acelasi lucru...miercuri din nou, ca si cum scapam pipi...curios, nu ma gandeam la nastere, doar trebuia sa nasc in prima saptamana din august...cu toate astea, miros si eu si vil sa vedem daca are miros de bicarbonat cum stiam eu ca trebuie sa aibe lichidul amniotic...da de unde, inodor si insipid, dar in continuare, eu si barbatul meu eram cu ochii in 4...
Joi dimineatza (17 iulie) ii spun lui Vil inainte de a-l conduce - Stii, iubitul meu, as vrea sa nasc intr-o zi frumoasa si cu mult soare.imi zambeste, se uita la mine si imi raspunde - cum e astazi, nu??ma saruta si pleaca, urma sa ne intalnim spre seara...ma pun la computer, vorbesc cu mami, le intreb doua trei lucruri despre lichidul amniotic pe fetele de pe DC (niste daruri ale lui Dumnezeu pentru mine – mamicile de pepenashi de la Odiseea iulie-august 2008 si tot forumul DC) dar ceva, ca o voce in urechea dreapta imi spunea - suna la dr, suna la dr...
In fine, il sun pe Vil si il rog sa vorbeasca cu Mr Leite sa ne primeasca de urgenta pentru ca eu vreau sa stiu daca e lichid amniotic sau pipi...Il suna, vorbeste, dr ne asteapta imediat la cabinet, Vil imi spune sa iau microbuzul galben care ma lasa chiar in fata cabinetului (noi stam cam la 40 km distantza de centrul orasului) pentru ca el ma asteapta acolo...Plec din casa, nu inainte de a trage mai aproape de usa geanta de maternitate...dar dacaaaaa....nuuuu, n-are cum, mai sunt doua saptamani pana in august...
(Ca sa va faceti o impresie, doctorul meu, Mr Leite, e um carioca tipic -adica e din Rio de Janeiro...E cum ar fii um ardelean in România.Vorbeste calm, nu se grabeste, e mereu zambitor si zen, face parte de mai bine de 10 ani din comisia guvernamentala care se ocupa de implementarea nasterilor naturale in Brazilia -de mai bine de 20 de ani Brazilia e a doua tzara din lume ca numar de cezariene...De un optimism molipsitor, nu isi face griji fará as fie nevoie si transmite linistea si optimismul sau si pacientelor lui...)
Cu vreo 10 minute inainte de a ajunge la cabinet, ma prind frisoanele...incontrolabil...Ma gandeam ca erau de la aerul conditzionat din microbuz...Cobor, Vil ma ia de manutza si mergem impreuna la dr...imi ia temperatura, dadea spre 40...se uita la analize, vede streptococul, ma suie pe masa, constata ca membranele sunt rupte si imi spune - Azi nasti...Intreb – cat sunt dilatata???Nu esti, zice, nasti prin cezariana.Si nu zambea...Ii spune la Vil sa mergem de urgenta la clinica Jane pentru ca el ajunge deodata cu noi doar sa dea telefoane sa pregateasca blocul operator...Si din nou nici um zambet, mai ca-mi venea sa-l rog sa ne zambeasca...Ne spune sa nu ne agitam, totul va fii in ordine si sub control, treaba lui e sa aibe grija de mama si de bb asa ca asta va face...Hmmmm.Asta se intampla pe la 12,30.Ajungem in 10 minute, ma ia in primire o domnisoara (la clinica asta toate erau parca luate de la Miss Venezuela, uma mai buna ca alta frate, eu ma simtzeam ca Gulliver in tara piticilor...proprietarul clinicii a confirmat pe perioada operatiei ca primul criteriu de angajare la clinica lui e sa fii frumos iar al doilea sa fii bun profesionist - dupa asta m-am simtzit muuult mai linistita), ma duce sa ma schimb in camasa celebra desfacuta in spate, toata lumea era alerta si grabita...De ce??Pai stiti, dr Leite nu prea face cezariana decat atunci cand chiar e nevoie...Hmmm...In fine, ma duc in blocul operator, imi explica ce imi voi face, il caut din ochi pe Vil care apare intr-un final langa mine sa ma tina de mana, mi se pune perfuzia si paravanul, mi se face rahianestezia si in 5 secunde nu mai simt nimic de la brau in jos...il stu pe Vil langa mine, stiam ca se roaga pentru noi, o vedeam pe anestezista, pediatra era si ea acolo si inca vreo doua trei asistente, dr Leite, un alt doctor, la un moment dat a venit si proprietarul clinicii care vorbea cu Vil despre cat de frumos e in Croatia si daca numele mostenitoarei vine de la parfum...simt ca ma impinge ceva in abdomen, asa, ca o presiune, anestezista imi spune sa respir adanc sa nu il afecteze pe copil si in momentul ala vomit...lumea se agita, Vil se alerteaza ca vomit sange...apuc sa-i linistesc, era lubenitza mancata de dimineatza...in sfarsit aud un scancet si...nimic mai mult...Vil se ridica in picioare, doua fete o iau pe Anais si o duc in alta camera...Dupa care nimic....nimic...nimic....Ma rugam Domnului sa fie bine si aveam pace in suflet ca e bine...Dupa vreo doua minute, aud un urlet si mi se insenineaza fatza.E Anais...Vil o ia in bratze, o aduce si mi-o arata...Plangea si avea pe cap un caciuloi vernil cat ea de mare...Vad din prima ca are ochii si barbia lui Vil dupa care dispar cu ea...3 kg 170 si 50 cm...Dupa care de dincolo de paravan apare fata zambitoare a lui Mr Leite.In sfarsit
Ma coase, mergem in sala de recuperare, Vil sta cu mine,micutza era deja la terapie intensiva, suna mama, Vil ii spune ca avem fetitza mama, incepe sa planga si imi spune la telefon ca vorbim maine....Ma suna in jumatate de ora spunandu-mi ca de abia acum a realizat.Plangea...Ii povestesc pe scurt ce s-a intamplat, Vil da si el telefoanele de rigoare, incep sa sune prieteni, cunostintze, copii lui Vil...
Seara ne viziteaza d-l doctor...radea...i-am spus, doctore, ai fost preocupat cu noi... pentru prima oara de cand te stiu astazi n-ai mai ras...imi spune ca am fost foaaarte, foarte aproape de ce e mai rau...doua ore distantza si nu stie daca mai putea face ceva pentru noi...Anais e sub tratament inca 8 zile, eu la fel, stam in spital pana ne facem bine dar ce a fost mai greu a trecut....mi-a povestit ca bacteria (streptococul)incepuse deja sa-mi invadeze organismul, o prinsese si pe Anais care a luat primul scor Apgar 6 iar la 5 minute 9...ca acum suntem in afara de pericol dar ca trebuie sa terminam tratamentul...(dupa ce am trecut prin ce am trecut imi permit um sfat – nu va jucati cu nimic, la cel mai mic dubiu, mergeti la doctor, nu stati sa va ganditi prea mult...e vorba cateodata de minute si de viatza voastra si a puiutzilor vostri)
Aud un scancet...e Anais langa mine, doarme...
Imi doream tare tare mult sa-i cumpar lui Anais um carucior clasic, cu rotzi mari metalice...Ma uitam in fiecare zi pe internet, era um carucior Inglesina clasic care depasea 1000 de euro...6 luni, aproape in fiecare zi ma uitam la carucior.Intr-o dimineatza, imi spune mama pe mess ca a gasit in Jimbolia, la um magazin, um carucior din catifea rosie.Cineva il adusese din Germânia, era nou noutz si vroia sa-l vanda.O intreb cat costa, imi spune ca 40 de euro (??????) cu toate accesoriile posibile.O rog sa-i faca niste poze sa vad si eu despre ce e vorba si daca e in regula sa-l cumpere...Vad pozele a doua zi.Era um Inglesina classic, cu rotzi mari, metalice si spitzate, din catifea rosie!!Am zambit, i-am multzumit lui Dumnezeu, i-am multzumit mamei si am rugat-o sa-l cumpere, e caruciorul perfect pentru printzesa!
Slava Domnului ca ne facem bine si ca in curand mergem acasa.Dumnezeu a fost langa noi tot timpul...Si acum cand o vad pe Anais constientizez asta si mai bine.
De fapt, cred ca Dumnezeu ne-a dat sa avem copii sa ne invetze sa ne rugam intr-adevar si pentru altcineva mai mult decat pentru propria noastra persoana...Sa ne invezte sa ne rugam pentru copii nostri...Si pentru copii altor mame
...O cunosc de cand avea 8 saptamani si era in burtica.Tati o cunoaste de ceva mai multa vreme pentru ca vorbea cu ea inca de cand nu era in plan...Acum are trei zile, e langa noi pe patutz, gangureste si chitzaie in somn, cere mancare, ii zambeste lui tati si tati ii zambeste ei...Nu e un copil de reclama dar e nostima si e frumusica noastra...si e modul cel mai frumos in care Dumnezeu ne-a spus noua, mie si lui Vil, ca ne iubeste....Asta pe langa caruciorul rosu...
Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi - Matei 21:22
Narcisa (37+)si Vil asteptand o 
AMR 3
Raspunsuri
nushulica spune:
sa va traiasca printesa anais !!!o sa treceti peste tot!!! cu Dzeu inainte!!! f frumoasa si emotionanta povestea!!!
aaa...si plimbare placuta in caruciorul rosu!
27+ 
DAVID
maitreyi spune:
sa va traiasca bomboana, sa creasca mare si sa foloseasca cu placere si spor caruciorul rosu!
-------
Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...
povestea nasterii - http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124063
lorelei_19 spune:
frumoasa poveste, m-a emotionat. sa va traiasca micuta printesa din caruciorul rosu'
Simonix spune:
Foarte frumos ai povestit ! M-am regasit de multe ori in povestea ta, in felul cum ai trait sarcina si inceputul nasterii, in faptul ca ai avut emotii pentru bebelusha "atacata" de streptococ (si al meu bb a fost sub tratament timp de 10 zile - deci stiu prea bine ce inseamna). Sa fiti sanatosi toti trei si sa va bucurati de viata impreuna
Ah, si sa va plimbati muuuuult cu caruciorul cel roshu
Simona cu Robertzel baietzel frumos
Cum a venit Robertzel in viata noastra
Poze cu noi toti si Poze cu bebe
mariana_1976 spune:
Narci, cit am asteptat sa citesc povestea! Ce emotii am avut pentru voi...
De aproape 2 zile intrebam ce faceti si nimeni nu scria nimic.Ma gindeam eu ca ceva s-a intimplat...
Multe multe felicitari pentru micuta voastra minune din caruciorul rosu!Sa fiti intotdeauna o familie fericita!
narcisa.s spune:
Multzumim din suflet 
....Dumnezeu sa va ocroteasca si sa aibe grija de micutzii vostri.N-a fost usor dar a fost frumos pana la urma...si ne gandim deja la bb2
Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi - Matei 21:22
Narcisa si Vil parinti fericiti de Anais Iman
monalac spune:
NARCISA,EMOTIONANTA POVESTEA!am lacrimat cand am citit o!bine ca totul s a sfarsit cu happy end si ca printesa anais e langa voi,sa va intregeasca iubirea!
daniela_daneza spune:
Narcisa , emotionanta poveste ! Mi-au dat lacrimile si ma gandesc ca intr-o zi Dumnezu imi va auzi rugile si imi va da un copil sanatos ! Cu credinta totul se poate!
Sa va traiasca si sa va bucure !
Dany
'Daca dragoste nu e, nimic nu e!"
mihaelk spune:
Sa va traiasca micuta si sa fie sanatoasa!
**blonda rau**
narcisa.s spune:
quote:
citat din mesajul lui daniela_daneza
Narcisa , emotionanta poveste ! Mi-au dat lacrimile si ma gandesc ca intr-o zi Dumnezu imi va auzi rugile si imi va da un copil sanatos ! Cu credinta totul se poate!
Sa va traiasca si sa va bucure !
Dany
'Daca dragoste nu e, nimic nu e!"
Dany, sa n-ai nici un dubiu...Asa se va intampla...Este un timp pentru toate in cer
Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi - Matei 21:22
Narcisa si Vil parinti fericiti de Anais Iman