La 3 ani - personalitate sau proasta crestere

Buna!

Stefi are 3 ani si 3 luni. Din totdeauna a fost o fire independenta, s-a adaptat extrem de usor si la cresa si la gradinita, este foarte sociabila. Din septembrie are si un fratior fata de care nu a dat semne de gelozie, aproape ca nu il baga in seama, din cind in cand vine la el si spune "e fratiorul meu si il iubesc".

Totusi ea niciodata nu a fost un copil "ascultator". Adica ca sa faca ceva ce trebuie si ea nu vrea trebuie sa o luam prin invaluire sau santaj sau amenintari. Deageaba ii spun de ex. "Stefi am venit de afara si trebuie sa mergem sa ne spalam pe maini", pana nu iese circ nu se spala. La fel la imbracat, culcat, mers afara etc. Si nu mai stiu
- cat se datoaraza oboselii (a ei si a noastra, ea pentru ca trezeste la 7, doarme la gradinita max. 1,5 ore si seara inainte de 10 nu adoarme),
- cat se datoreaza varstei (nu poate inca sa inteleaga ca anumite lucruri pe care le spun parintii tai trebuie sa le faci fara comentarii si mii de rugaminti din partea lor)
- cat se datoreaza faptului ca este incapatanata si rasfata si prost crescuta.

Nu vreau un copil super cuminte, unde il pui acolo sta, ce spui aia face, dar parca Stefi a trecut in extrema cealalta. Eu chiar ma mandresc ca am un copil cu personalitate si independent, dar parca ne scapa de sub control. A, ca fapt divers este leu cu ascendent in leu si chiar crede ca totul i se cuvine si ca face numai cum vrea ea. Pana si doamnele de la cresa si gradinita ne-au spus ca daca ea nu vrea ceva, poti sa stai si in cap ca nu reusesti.

Of, vreau ajutor. Stiu ca noi parintii avem cea mai mare vina, dar am incercat sa ii explic de fiecare data, sa am rabdare infinita cu ea, iar mama imi spune ca aici am gresit. Nu stiu cum sa gasesc calea de mijloc.

Pupici,
Andrea de Stefania (13.08.2004) si Matei (04.09.2007)
Poze Stefi mai vechi si mai noi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=44241" target="_blank"> O poveste despre o raza de soare

marami spune:

Oana are 2ani si 4 luni si face la fel. Ca si Stefi e leu din cap pana in picioare chiar daca am vrut sa schimb un pic destinul si am decis ca nu mai pot si nu mai suport sarcina nici macar o zi darmite o saptamana cat ar fi vrut medicul, am ales data de 18 iulie pentru cezariana, ma gandeam eu ca de o fi rac o fi mai maleabila. Ete na...Nici eu nu o scot cu ea la capat, iar rabdarea mea s-a dus pe apa sambetei. Acu de exemplu in loc sa ma pregatesc sa plec la servici stau in fata calculatorului si savurez o cafea si tigara ca am reusit si in dimineata asta sa o imbrac, nu chiar in timp util, sa ajunga la timp la gradinita. Tare mi-ar place sa gasesc si eu o cale sa o mai pototlesc. Prietenii nostri deja carcotesc si zic sa imi fac rezervare la Supernany . Dincolo de neastampar si incapatanare e un ingeras de copil. Nu pot sa ma supar pe ea chiar daca uneori simt ca explodez. Cand vede ca incep sa ma enervez ma ia de obraji si zice" Mami meu eti supaata" sau "Iata mami, iata" adica iarta......

pozne-npoze
Cristiana, closca de pui Diana (29 sept.1991) si puisor Oana (18 iul.2005)

Andrada spune:

Eu cred ca ii cereti prea mult ptr virsta de 3 ani
Ati putea sa va uitati la stagiile de dezvoltare ptr virsta respectiva.
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

mitzura spune:

Andrea, parca vorbesti despre noi....Dilemele astea le am si eu (cu oboseala, cu rugamintile, cu proasta crestere)

Sa-ti spun la ce concluzii am ajuns eu si ce fac.
1. mie mi se pare clar o problema legata de venirea lui Matei. Asa iti arata Stefania gelozia ei (chiar daca nu si-o manifesta direct fata de el) si faptul ca vrea sa pastreze in continuare acea relatie cu tine pe care o avea cand era numai ea. Aici n-aveti ce face, inarmati-va cu rabdare, ca mai dureaza.

2. Si la noi Tudor e "numai cu mami", daca s-ar putea. Tati e cat de cat acceptat, in schimb bunicile sunt asuprite rau. Nimic cu/de la ele. Ceea ce bineinteles ca le supara pe bunici foarte tare si nu inteleg de ce s-a schimbat asa, ca inainte aveau o relatie frumoasa.

3. Si la noi, intr-un timp era tare nasol cu spalatul, mancatul , descaltatul, etc. Acum parca s-au mai rezolvat lucrurile, in sensul ca e mai cooperant. Ce am facut? Pe de o parte am inventat povesti pentru fiecare actiune (daca nu ne spalam se aduna multi microbi mici si urati pe manutele noastre, i-am si desenat un microb, ca sa vada cat e de urat, daca nu ne descaltam se murdareste covorul si Mos Craciun nu vine in casele cu covoare murdare , etc.). Asta pe de o parte, pe de alta parte, am observat ca cicaleala si spusul de 20 de ori, "Hai Tudor sa ne spalam pe maini", nu functioneaza deloc, asa ca am aplicat si metode mai drastice. I-am stins televizorul, desenele, etc, sau pur si simplu l-am luat de o aripa si l-am dus la chiuveta.

4. Pregatirea pentru gradi. Si noi il luam cam din oala si profitam de faptul ca nu e foarte dezmeticit, il spalam si imbracam rapid. Cand protesteaza tot povestile sunt de baza. Azi de exemplu i-am spus ca e o zi speciala si au iesit toate bombonicile la plimbare prin oras. S-au imbracat frumos in rochite si se plimba pe strada si daca se grabeste poate le vede si el si prinde una si o papa. N-a mai comentat, a fost gata rapid, iar eu i-am strecurat lui tati o bombonica, ca sa fie cat de cat acoperit.

5. Pentru cazuri in care nimic nu da rezultate, avem coltul. Sta la colt, pana cand se gandeste ce a facut si vine si imi spune (intotdeauna trebuie sa imi spuna de ce l-am pus la colt) si isi cere iertare.

Concluzie la concluzie:
1. e normal
2. povestile fac minuni (cu personaje, obiecte lucruri, care ii plac ei)
3. buna crestere acum se formeaza, cu truda si ani la rand, prin eforturile astea de zi cu zi. E imposibil sa ai un copil bine crescut de la natura (sau poate unii sunt asa...). Suntem in plina formare a bunei cresteri, asa ca ne trebuie rabdare si putina abilitate.

Si vreau sa-ti mai spun ca anul trecut, cand a fost Mara foarte mica, a fost foarte greu pentru mine, iar la Tudor a fost un apogeu al rasfatului, nervilor si lipsei de cooperare. Ai rabdare ca se mai relaxeaza lucrurile pe masura ce creste Matei.

Tisina spune:

stai linistita ca o sa treaca! Si poti fi sigura ca nu e vorba de "proasta crestere". Ai un copil inteligent care vrea sa isi impuna autoritatea, care vrea sa fie luat in considerare. Este la varsta cand face asta contrazicandu-va pe voi. Fii sigura ca te intelege si stie ca ai dreptate, dar uneori se revolta ca parintii sa aiba intotdeauna dreptate, asa ca ii contrazic si se opun acestora din toate puterile.
Am trecut si noi prin ce treci tu, iar acum, la patru ani jumate, pot spune ca ne intelegem foarte bine.
Nu va mai faceti complexe, ca nu ati gresit cu nimic. E doar o faza, si te asigur ca e trecatoare. Si noi aveam impresia ca nu o sa o scoatem in veci la capat cu el.
Treaba cu zodiile nu este relevanta, la varsta asta toti copiii vor sa faca doar ce poftesc si sa nu asculte de nimeni, mai ales daca i se spune direct ce sa faca.
Tot cu "povestile" mergea si la noi. Adica ceva gen: "Ia sa vedem cine se spala primul pe maini? Eu! (zicea tata), Ba eu! sarea Dragos si se grabea spre baie... si chiar se supara daca nu era primul spalat pe maini.
Am incercat si noi cu amenintari (cand eram la capatul puterilor) dar am observat ca era mult mai rau, ca daca incercai sa ii impui ceva, nici ca il mai puteai determina sa faca lucrul resectiv.
In schimb cu joaca a mers intotdeauna.
Numai bine si sa cresteti mari!

mamica dulce spune:

Asa a fost si fi-meu la 3 ani...am zis ca las' ca creste si intelege mai bine si se schimba...asa este si acum la 5 si te cred ca este atat de obositor si frustrant la un moment dat.Obiceiul se inradacineaza si e greu de schimbat cu cat creste..
Nici Marc nu face nimic pana nu insistam de o mie de ori si apoi baga teatrul obligatoriu. Epuizant,mai ales ca il vad numai dupa amiaza si in weekend si timpul asta putin nu e numai rasete si bucurie. Are ceva probleme cu vorbitul,de asta are logopeda la gradinita cu care lucreaza de cateva ori pe saptamana,am fost si noi la cateva sedinte sa invatam cum sa facem mai bine,sa scapam odata de necazuri.Logopeda (o doamna extraordinara,cu experienta de 25 de ani,dar foarte dura) a spus ca are toate sansele sa devina un macho,ca vrea cu orice pret sa fie tratat ca un adult si nu ca un copil,ca el e seful ,ca se pune contra la orice din pricipiu.Are foarte multa incapatanare si multa vointa si daca nu vrea sa face ceva e in stare sa stranga din dinti,sa-i curga lacrimile de crocodil pe obraji dar tot spune NU. E singurul copil si bineinteles ca e o si mare doza de rasfat la mijloc si certitudinea ca-si permite multe,dar la fel ar fi fost si intr-o casa cu sapte copii.A subliniat ca la copiii cu astfel de personalitate puternica e absolut necesar sa i se dea sentimentul ca e si el sef,DAR el e seful mic si noi,parintii,suntem sefii mari. El are drept de decizie,desigur-chiar trebuie stimulat,dar in sfere mici si pentru varsta lui,dar in fond nu copilul controleaza casa.

Solutia e consecventa,nu e nu oricat ar urla,acum e acum,regulile trebuiesc respectate,daca e vorba de ora de culcare,statul la masa,spalat pe dinti,imbracat sau jocuri. Si NU repetat de o mie de ori,luat prin invaluire sau santaj. Spus/explicat de maxim doua ori,copilul trebuie sa invete sa asculte si dupa cateva luni de frustrari si lacrimi o sa fie bine.Bineinteles ca si povestile sunt importante,pacaleli etc,dar sunt si chestii serioase unde trebuie sa asculte.
Eu am lectiile proaspete in minte si crede-ma ca nu-mi este usor sa le aplic,la fiecare sedinta am plans cu el odata pentru ca imi iubesc copilul ca pe ochii din cap si fiecare lacrima sau tristete a lui ma doare,dar sunt constienta ca asta e solutia.

Doamna a spus o vorba tare buna...daca copilul este tratat ca un print/printesa,atunci mama este regina,nu femeia de serviciu sau guvernanta.

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval
Marc

anya spune:

Recunoastem interpretul. Al meu nu e leu da-i capricorn...cu corn.
Pe sus nu-l mai pot lua ca are aproape 5 ani si fizic nu mai sunt in stare. La colt...nu prea mai tine, decat sa-si ceara iertare mai bine sta acolo...si sta (sa-l rog eu si nu mai pleaca)...pana cand odata a si adormit in fund, cu capul pe perete.
Ultima varianta e sa se faca ca nu m-aude....

hristina spune:

Mda,suferim de-aceleasi crize! ma bucur ca aud si de la voi, incercand sa invat una-alta,pentru ca efectiv uneori nu stiu unde am gresit!

In plus, se lasa si cu niste tipete de-ti vine sa-i lipesti gura! Pe astea chiar nu i le suport si nu stiu cum s-o dezobisnuiesc de-a se comporta ca in jungla!

Si e tot leu,de 23 iulie si-are 2ani si 4 luni!

Kasi si Victoria

Roxana_G spune:

A mea e Varsator, mai e putin si face 4 ani si cam totul se face cu scandal. Are momente in care merge cu frumosul, cu explicat, cu povesti. Dar de cele mai multe ori trebuie sa ridic tonul. Pedepse degeaba aplic, nu le respecta. Coltul nici atat nu merge. Cu greu am depasit criza maxima de gelozie dupa aparitia fratiorului, si asta numai cu atentie enorma acordata ei, chiar in detrimentul bebelusului. Sa spun ca asa a fost si mai cooperanta insa nu asa cum ar trebui. Tot mai trebuie sa tip sau sa amenint, ceea ce nu imi place.

A mers sa o mai implic in ceea ce fac, a mers sa ii povestesc de boli si riscuri daca nu se spala - de exemplu se imbolnaveste si merge la spitalul unde am fost cu cel mic (cu el am fost pentru altceva, insa ea nu stie si e inca marcata). La gradi a venit o tanti costumata oribil si a zis ca e "caria", asa ca se spala pe dinti de frica acelei carii. Insa nu merge la orice. Zic de 10 ori sa se imbrace, sa iasa din casa. Sa se culce nu mai spun...eu aici am nevoie de ajutor. Si am 2 de culcat seara.

Rox ,
Alexandra Maria (10.02.2004) si BB Andrei Serban (31.08.2007)

Poze