Trebuie sa ne despartim (intarcare)

Din motive de sanatate ( ale mele) trebuie sa intrerup alaptatul. Si trebuiie sa va spun ca mi se frange inima. Cum sa procedez oare sa fie despartirea mai usoara, mai ales pentru fetita mea? Este atat de legata, de dependenta de san si atat de frumos se bucura si il cauta , ca ma face sa aman "ziua " in fiecare zi. Am citit prin reviste si in cartea ptr. ingrijirea copilului,despre "marea despartire" dar vreau si sfaturi de la voi, din experienta traita de voi. Sunt tare trista din aceasta cauza(

mama_lui_alex spune:

Draga Nikita,

Nu ne-ai spus ce varsta are bb-ul...Asta este f. important.
Noi l-am intarcat pe Alex pe la 5 luni si 3 saptamani si vreau sa-ti spun ca bb nu a parut sa sufere absolut deloc...eu eram cea care avea crize de constiinta si ma uitam la el nedumerita si cu lacrimi in ochi..Nici cel mai mic gest de a cauta tzisi nu a facut...
Cu cat e mai mic bb-ul cu atat mai putin "dureroasa" pt. el "despartirea"....
In schimb, ceea ce am tras eu 2 saptamani cu sanii...voi povesti si celor mai cruzi dusmani ai mei... (vezi subiectul pe care l-am postat la momentul respectiv "sanii dupa intarcat").

Eu personal iti recomand sa ai pe cineva langa tine pt a va fi mai usor (mama, soacra, o prietena, etc)..Cred ca cel mai greu este alaptatul de dupa baita - cand e deja "ritualul baitei si al somnului"..eu i-am pregatit biberonul cu lapte (pe care nu l-a vrut in prima seara), l-am lasat cu mama mea si am plecat in bucatarie plangand - il ascultam la baby-phone cum scanceste si nu intelege de ce nu e mami cu el sa-i dea tzisi...a fost cumplit pt. mine... Am avut noroc cu sotul meu care a avut f. mult tact tact si intelegere si m-a imbarbatat continuu.


Cu mult drag,
mama_lui_Alex

Danza spune:

Eu l-am intarcat la 1 an si 7 luni, parea ca a inteles si ca a trecut relativ usor peste acele cateva zile la inceput. Dar, nici acum, dupa 2 luni si jumate de la intarcare inca nu a uitat complet, inca mai cauta cu manuta sanul si inca mai cere tzitzi, desi stie bine ca mami nu mai are, ca Danutz a papat tot lapticul si crescut baietel mare si frumos.
Nu stiu ce sfat sa-ti dau. Stiu numai ca e important sa-l intarci treptat, intre timp sa-i introduci laptic normal in alimentatie.
Si mai stiu ca cu cat e mai micutz, intarcarea e mai usoara, cand e maricel e legat nu numai fiziologic de san, dar si sentimental.
Succes mult!!!

Cu drag,
Dana, mamica lui Danuz - 1 an si 9 luni pe 20 iunie
Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599

yurika spune:

Eu i-am dat sin lui Mark cam la 10 zile dupa ce l-am nascut iar dupa ce m-am externat din spital ii tot dadeam dar degeaba ca nu aveam,asa ca la 1luna si 3 saptamini l-am intarcat ,mi-a fost cam greu dar a trecut mai are putin si face 1 an si nici nu mai stie de titi
Iti doresc mult succes si multa rabdare
Toate cele bune

Yurika&Mark

nikita spune:

Multumesc pentru raspunsuri. Fetita mea are 9 luni, si tocmai de aceea mi-e greu. Pentru ca deja pricepe bine, il cauta si imi cere daca ma fac ca nu inteleg care-i baiul. Multumesc inca odata.

mamamariana spune:

Pentru unii e mai usor, pentru altii mai greu, depinde de copil, de cat de mancacios este si asa mai departe. Emi avea 3 luni si jumatate aproape cand m-am hotarat ca nu mai are rost sa ii mai dau cei 10-20 ml de lapte pe care ii mai aveam si se pare ca s-a revoltat puternic. Asta a fost acu vreo 2 saptamani si de atunci, nu prea vrea sa manance biberon, il ia in gura doar daca este foarte flamanda si atunci bea 30-40 ml cat sa isi potoleasca foamea. Cauta sanul si acum, cu toate ca in ultima vreme nu i-l mai dadeam, ii doar storceam si puneam in sticluta. Si se mai zice ca e mai usor cand e mai mic... Nu e pentru ca atunci simte mirosul cel mai mult, nu se joaca cu altceva si masa e o chestiune foarte importanta pentru ei.
Daca fetita ta are 9 luni, atunci nu e atat de tragic. E deja mare, poate intelege cate ceva si mai ales poti sa o pacalesti usor cu jucarii, cu povesti, etc. Incearca sa stai cat mai putin in preajma ei in zilele imediat urmatoare si eventual roaga pe altcineva sa ii dea sa pape. Va trece.... in cateva saptamani vei uita si tu, darminte ea.
Bafta multa!
Mamamariana

nadina spune:

Buna draga mami,
te inteleg atat de bine.Eu am intarcat-o pe Carina la 8 luni si jumatate.Ei i-a fost foarte bine,s-a obisnuit imediat cu biberonul si lapte praf (ii place foarte mult milumil 2). Pentru mine a fost mai traumatic.Chiar ma intrebam daca exista depresie post-intarcat.Am resimtit chestia asta ca pe o despartire foarte dureroasa.(problema e ca m-au si durut sanii foarte tare.Dar am urmat prescriptiile lui Teo,fost nimeni, acum arian si in plus mi-am pus foi de varza tinute in prealabil in frigider si a trecut)
Prima despartire a fost cu noua luni in urma cand am nascut minunea, a doua cand am inceput diversificarea pe la trei luni si jumatate.Urmatoarea la intarcat.Si cea mai dureroasa acum cand am dus-o la mama pentru ca nu mai suporta caldura.
Doamne, ce dor imi e de ea!!!!!
Iti doresc mult succes si sa fii tare!!!
Pupici.

Nadina

Anina_n spune:

Eu am vrut sa o intarc pe micuta mea dupa 1 an, cand trebuia sa imi reiau serviciul. Dar era atat de agitata, se pregateau sa ii iasa maselutele si nu am vrut sa o mai chinui, si eu, cu intarcatul. Am mai amanat un pic, intarcatul. Am vrut sa o intarc pt. ca nu mai rezistam cat de des cerea sanul. Avea somnul foarte agitat noaptea, in reprize scurte, ziua, la fel. Probabil din cauza maselutelor si a caninilor. La 1 an, 3 luni si 1 saptamana(cand i-a iesit si a 4-a maseluta si al 4-lea canin)i-am mai dat o data sa suga, dupa-masa, cand ma intorsesem acasa de la serviciu, iar seara nu i-am mai dat. Pana la ora de culcare, tot i-am spus ca va bea laptic din sticluta(o cunostea cu, ceai), ca lapticul lui mami nu mai este bun, este "cah". Iar ea accepta ce spuneam, dand din capusor in semn de "da". Cand a venit ora de culcare insa, nu a mai fost la fel de intelegatoare. 2 ore s-a chinuit plangand sa bea laptic din sticluta si nu de la mami. Tot ne faceam ca gustam, si noi, si animalutul ei de plus, si-i ziceam ce bun este lapticul din sticluta. Peste noapte bea un pic din sticluta si adormea inapoi. A 2-a seara a vrut ea de la san, dar i-am spus ca nu este bun lapticul, este "cah", a repetat si ea, dand din capusor, cum ca nu est bun lapticul si bea din sticluta, dandu-i si camilutei, animalutul ei de plus, preferat. Uite asa, cu rabdare si intelegere a acceptat sticluta. Lainceput a baut doar 1 sticluta pe noapte, treptat ajungand sa beie 2 sau chiar 3 sticlute, de seara pana dimineata. Am fost trista, si eu, cand am intarcat-o. Simteam ca s-a terminat cu perioada de sugar, micuta mea crescuse, intrasem intr-o noua etapa a vietii. In schimb, si acum, cand bea laptic din sticluta, imi sta in brate, ca un sugar.In orice caz, de cand am intarcat-o, doarme mult mai bine. Poate si unde nu o mai necajesc maselutele. Ia mai bine si in greutate.
Sanatate si succes ! Cu rabdare si curaj, veti trece si peste asta.

Nina & Nina-Cristina (1 an si 5 luni)