Disciplinarea copilului de 3 ani

Disciplinarea copilului de 3 ani | Autor: pisimuky

Link direct la acest mesaj

Am si eu o intrebare pentru parintii care au un baietel de 3 ani, fiul meu cel mare va avea 3 ani in octombrie. E foarte incapatanat ( pe mine seamana )si de multe ori face lucruri nu tocmai la locul lor si nu mai stiu cum sa-l disciplinez. Nu vreau sa folosesc bataia insa am ales sa-l pedepsesc - nu-l mai las sa se uite la desene animate si nici sa se legene pe hinta. Da' lui nici ca-i pasa. E adevarat ca pana nu demult a fost copil unic si l-am si rasfatat. Asta recunosc, intre noi fie vorba, ca in fata sotului meu nu recunosc nici sa ma tai...El s-a obisnuit ca daca isi doreste ceva, si primeste acel ceva. Nu prea s-a intamplat sa mergem cu el undeva si sa nu-i cumparam o jucarie sau chiar mai multe. Insa, mai nou, daca mergem intr-un magazin ( am facut un pact cu taica-sau ca nu-i mai cumparam nicio jucarie deocamdata ca pe toate le strica in mai putin de 5 min, nu are deloc grija de ele si, pe langa asta, are deja o multime de jucarii ) si nu primeste ce vrea se taraste pe jos si face un circ de se uita lumea la noi ca la urs. Deunazi, a fost cu taica-sau la garaje si n-a vrut sa plece de acolo cu nici un chip pana nu si-a luat o masinuta ( care e a unui copil de acolo ), taica-sau fiind nevoit sa-i promita respectivului ca a doua zi ii va returna obiectul.In afara de chestiile astea, mai arunca cu jucarii in fratiorul lui ( de 7 luni ) pe care altminteri tare il iubeste... Pana la un punct il inteleg ca e criza varstei, ca e gelozie, ca si el e mic , la urma urmei, desi eu discut cu el si il tratez ca pe un adult de cele mai multe ori, are totusi mai putin de 3 ani dar totusi trebuie stabilite niste limite. Voi cum procedati cu copiii vostri ? Cum ii temperati cand e necesar ? Multumesc.

Mamica de nazdravan Rares si Mihnea

[url=http://www.flickr.com/photos/Giulia_20[/url]

Good things last forever.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Eu am mai zis, sunt denaturata: daca nu tine vorba buna, santajul, mita, o pun eu pe jos sa se isterizeze. Si gata. La noi functioneaza. Doar sa faci abstractie de toti cei care se vor uita la voi ca la extraterestrii ...
Cand mergem undeva o intreb daca vrea ceva. Dcaa zice nu, atunci ramane nu. Daca spune ca vrea ceva, ne orientam si cumparam ceva, fara mari exagerari. Daca se comporta exemplar, este recompensata.
Asa ca-i cam place sa se comporte frumos
La crizele de rigoare eu o invit sa se manifeste cat mai zgomotos si sa se tranteasca pe jos in fata tuturor, ca pe mine nu ma deranjeaza. Insa o deranjeaza pe ea, asa ca se abtine

E foarte greu cateodata ... mai ales cand uit sa-mi stapanesc decibelii


Daria & GIULIA_(2004_08_16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ingridnen spune:

Chiar sant curioasa de raspunsuri... si noi mai avem probleme, desi avem aproape 4 ani si jumatate

Ingrid si Cristi 4 ani si 5 luni

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tinatache spune:

La asemena faze in primul si in primul rand, orice ar fi, nu cedati. Cum adica sa plece cu jucaria altuia?? Pai lui i-ar conveni sa plece cineva cu jucaria lui? Instituiti reguli si fiti primii care le respecta. Nu e deloc simplu si mult mai putini parinti decat credem noi reusesc, dar ati ajuns intr-un stadiu in care doar consecventa va ajuta. Ganditi-va ca e pt viitorul lui si tineti-va tare. Eu alta idee n-am:)

Cristina
-----------------------------------------------
http://www.sos-satelecopiilor.ro/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lalilu spune:

Acum fetita mea are aproape 8 ani, dar pe la 2 ani si ceva a facut si ea o criza de asta: s a aruncat pe jos in magazin ca sa i cumpar nu stiu ce acadea. Ea era la un regim permanent ca facea mereu diarei, deci o bomboana de aia pe bat era exclusa. Si cand s a aruncat pe jos si a inceput sa urle am iesit frumos din magazin si am lasat o acolo. Vazand ca se ingroasa gluma, a iesit fugind dupa mine, si strigand: "stai mami ca nu mai fac", dar nu m am oprit am tinut o la pas grabit spre casa, ea dupa mine fugind, ma mai uitam in urma cu coada ochiului sa fiu sigura ca vine dupa mine.Ajunse acasa, am dus o direct in casa(pasiunea ei ere sa stea pe afara)si recunosc ca i am dat si vreo 2 la fund.Dar de atunci n a mai facut niciodata asa.

Lalilu-mama Mariei si a lui Luca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Eu nu vad crizele de personalitate ca probleme ...
Problema ar fi luatul de jucarii sau alergatul aiurea sau incapatanarea aia de-ti vine sa fugi :-)
Aici trebuie perseverat.
Cu jucariile altora nu prea am avut probleme, stie ca nu sunt ale ei si ne jucam doar cat suntem lasate, la schimb le dam pe ale noastre.
Cand nu intelege, o pun la time-out, in parc pe bancuta, acasa pe scaunel.


Daria & GIULIA_(2004_08_16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LoraG76 spune:

Teoria ca teoria, dar vorba aia...practica ne omoara... Si eu am o fetita de 3 ani si ziceam ca sigur ea nu va face niciodata crize...si n-a facut...pana duminica asta...cand, recunosc, am cedat si i-am cumparat o mingiuta...i-a trecut pe loc criza...n-ar fi trebuit sa cedam, sigur, stiam si noi asta, dar am facut-o totusi... Sper sa fim mai autoritari data viitoare. A fost prima data la ea, in general e o fetita cuminte, care intelege cand ii explici, dar uite ca totul are un inceput.

Lora, mami de IUSTINA


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tisina spune:

ceea ce a functionat la noi de fiecare data cand s-a lasat cu tavaleli a fost ignorarea "santajistului". Ba i-am mai aruncat si un "vai ce urat faci! si tu nu vezi ca rade lumea de tine cand faci asa?" si asta l-a domolit. Iar daca eram acasa, il trimiteam in camera lui si ii spuneam sa nu iasa de acolo pana nu ii trec nervii (fara sa il fortam sa stea acolo, statea singur), dupa care se intorcea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns addiana spune:

cam in aceeasi situatie suntem si noi, doar ca invers...la mine cea mica e cea cu "personalitate". cu denisa-4 ani- nu am avut probleme prea mari si nici nu am, deobicei functioneaza cu explicatii. problema e cu cea mica- 1 an si 6 luni- care tipa si se tavaleste pe jos daca nu ii dau ce vrea (diferite produse alimentare din magazine sau jucarii de la alti copii)
ce intelege ea la varsta asta? sa-i atrag atentia la altceva nu functioneaza deloc, sa-i explic...ce sa-i explic, ca nici nu ma aude... s-o las singura, nu e nici o problema pt ea, oricum pleaca de nebuna de una singura (daca nu ma uit 5 sec la ea, o caut o gramada)
in concluzie...si eu caut idei...


diana, denisa si raisa
poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patou spune:

eu am inceput sa ma obisnuiesc . am impresia ca baietelul meu face crize cand e sau foarte obosit sau cand suntem noi prea obositi si nu-l bagam in seama suficient.

in magazin nu mi-a facut scene (de genul ca vrea sa-i cumpar ceva) -dar mi-a facut scene in sensul ca vrea sa studieze cam toata marfa care e pe raft si ar sta cu orele sa se uite la toate obiectele alea "minunate" de pe rafturi. O solutie a gasit soacra , se uita zilnic impreuna cu el la reclamele pe care le primim in cutia postala din belsug si acum cunoaste majoritatea produselor de pe rafturi si pare a fi mai putin interesat sa le studieze chiar la infinit.

pana la 3 ani nu l-am prea « socializat » a fost doar in locuri unde nu a fost nevoie sa se "certe" cu alti copii pentru jucarii (ori erau mai multe exemplare ori ceilalti copii erau mai mari si cedau ) asa ca am evitat situatiile neplacute, ca alta solutie n-am gasit.

pentru mine singura solutie e sa evit crizele


educatia nu este altceva decat un sistem de ignoranta impus

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LoraG76 spune:

Ieri era cat pe ce sa ne confruntam cu a doua criza...a trecut pe langa noi aproape de tot, dar am depasit-o cu brio. Era si obosita, ce-i drept. Eram in parc, voiam sa plecam, dar descoperise jucariile altei fetite de care nu voia sa se desparta nicicum...am incercat fel de fel de argumente ca trebuie sa mergem acasa, dar ea nu si nu...incepuse deja sa maraie...criza era aproape... Bineee...ii spunem, atunci noi plecam fara tine si tu ramai aici si te joci. Bineinteles, protesta in continuare, nu mereg, nu merg, mama, nu pleca, tata, nu pleca, stam sa ne jucam. Am fost fermi pe pozitie si ne-am indreptat spre masina chipurile fara sa ne uitam in urma. Initial nu se dadea dusa, credea ca-i o gluma, dar cand a vazut ca ne apropiem de masina a lasat si jucarii si copii si tot si a venit calma dupa noi, fara sa mai protesteze. Am scapat usor. Totul e sa fim hotarati si sa actionam la fel si mami si tati.

Lora, mami de IUSTINA


Mergi la inceput