Victoras coconas

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Victoras coconas | Autor: acs

Cu doua printese in casa si parca tot mai lipsea ceva. Eu mai voiam un bebe, lui Stef parca-i suradea ideea, dar doctorita cam reticenta: ca-i peretele uterului foarte subtire, ca nu crede sa mai reziste unei cezariene... Dar, totusi, mai era loc in casa pentru o mica minune. (Chiar si-n masina, caci aveam o centura de siguranta nefolosita :)). Prin urmare, in noaptea de revelion 2006 imi pun o dorinta (au fost de fapt doua - in primul rand sanatate pentru fetele cochetele): sa mai avem un bebe. Pentru mine nu conta ce anume sa fie, dar tati isi dorea tare mult un baietel. Si ne-am pus pe treaba :). N-a fost sa fie din prima luna (ca la Maria), nici din a doua (ca la Ioana), ci "de-abia" (asta pentru ca eram nerabdatoare) in a treia si-a facut aparitia bebe in burta la mami. Si-am inceput cu pregatirea fetelor, a parintilor si bunicilor (care ne intrebau daca nu-i o gluma, caci ce ne mai trebuie inca un copil :( ). Lunile de sarcina au trecut ca-n zbor. N-am avut timp sa ma gandesc prea mult, caci aveam de crescut doua mandreti care-mi acaparau timpul si gandurile. Cu toate astea gaseam timp de mangaiat burtica si de vorbit cu bebe. Aveau grija fetele sa ma intrebe mereu: cand vine bebe? si sa ma asigure ca o sa aiba grija de el (ceea ce, surpriza, chiar se intampla). A venit si ultima ecografie, la care a asistat, inlemnit de emotii, taticul curajos :). Si-n clipa urmatoare iesirii din cabinet, fericitul tatic dadea telefoane: "E baiat!" Eu m-am bucurat mai mult cand mi s-a comunicat data nasterii, caci ardeam de nerabdare sa-mi tin bebele in brate, fie el fetita sau baiat. In ziua respectiva (22.11.2006), mi-am luat bagajul (cat de cunoscut suna :) ) si m-am prezentat emotionata la camera de garda a spitalului Polizu. Cine crede ca nu mai ai emotii la a treia nastere, se inseala. Imi batea inima mai-mai sa sara din piept. Partea buna e ca, stiind la ce sa ma astept, au trecut toate mai usor: control, clisma, asteptare, sonda etc., chiar si zilele de stat in spital (de care aveam oroare). Operatia insa parca nu se mai termina. A durat 2 ore si jumatate, la fix cat sa tina si anestezia. Tot lucrau doctorii si comentau. N-a fost rau, dar parca-mi miscau toate organele din locul lor. A durat mult sa-l scoata pe coconas, dar si mai mult dupa. Asta datorita uterului meu cu peretii ca o "foita de ceapa" (cum s-a exprimat doctorita) si unei hemoragii care si-a facut de cap. Puiutul meu semana cu ambele printese si cu niciuna :); era grasut, capsor mic (a crescut uluitor intre timp:)), alb si cu parul negru-negru, cu ochisorii inchisi si umflati. Ce sa mai: cel mai grozav "barbat" din lume (el si cu al sau mandru tatic).
Acum suntem cu totii impreuna: doua mandre papusi (Maria si Ioana), Victorila (cum ii spune Ioana printului) si doi parinti fericiti.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea sa (a domnului rasfat pe bat :) ).

Manuela, Stefan si cele 3 minuni

Raspunsuri

Inceputul discutiei

mihaelagrosan spune:

Felicitari Manuela!
Sa-ti traiasca minunile si voi alaturi de ele! Sa fiti sanatosi si voiosi!!!
Te admir mult pt. faptul ca ai 3 copilasi. Si eu imi doresc tot 3, dar deocamdata am doar una printesica.

Mihaela si Elena Maria (9 aug 2006)