Siguranta si nesiguranta in cuplu

Nu am probleme, nu divortez, nu m-a inselat insa am considerat ca aici e bine sa pun subiectul.

Am trecut prin toate cele enumerate in trecut. Iar acum cititnd ce se intampla pe la alte subiecte in vietile oamenilor ma infior gandind ca as putea trece din nou. Timp de altfel cacalau, ca nici la jumatatea vietii n-am ajuns.

Mama imi dadea mereu un sfat, acela de a fi enigmatica pe cat posibil in relatiile mele, de a nu-mi pune inima pe tava zicand "faram-o ca nu-mi mai trebuie, e a ta". Probabil ati auzit si voi vorba "barbatul trebuie sa te cunoasca de la brau in jos".

In primele relatii oricat as fi incercat, eu eram eu, de vroiam sa plang plangeam, de vroiam sa fac crize de gelozie faceam, iar mai presus de toate ii aratam barbatului de langa mine ca sunt doar a lui, inaccesibila pt altii.

Dupa ce am trecut prin inselat, lipsa interesului, ceva a facut click si am inteles ca eu aveam o problema: ii dadeam de inteles partenerului ca sunt numai a lui, ca numai pt el am ochi, ca el e sus pe piedestal... (probabil ca se recunosc mai multe femei in descriere).

In prezent fara prea mari eforturi am reusit sa-mi schimb putin comportamentul .Desi tot asa simt si gandesc (el e cel mai cel), el nu stie asta si am invatat sa tac. Chiar aseara imi spunea ca nu ma merita (ca sunt asa perfecta pt el etc) iar in conditii normale as fi negat, as fi sarit repede sa-i spun ca normal ca ma merita ca si el e perfect pt mine, insa am invatat sa ma abtin, sa zambesc dar sa ma abtin.

Voi ce parere aveti? E posibil ca o femeie prin a fi total naturala sa-i scada lipsa de interes a sotului pt ea? E posibil ca aici sa se afle raspunsul in "m-a inselat, ce sa fac?". E posibil sa ii dai barbatului prea multa siguranta iar asta sa dauneze? Voi cum procedati in casnicie?

Luna 28 sapt+
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=2623" target="_blank">Adelise Raluca
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=1036" target="_blank">Cosmin

timeea spune:

Da, eu cred ca ai dreptate, femeia nu trebuie sa-si "puna inima pe tava".
Imi place subiectul deschis de tine .
Am citit si cartile lui John Gray in care se insista pe acest aspect ,
eu asa procedez .
Dar (!) totusi nu cred ca e suficient pentru a evita pericole ca inselat, divort . Nu depinde numai de noi, dupa cum vedem , intervine de multe ori o terta persoana ... si totul se tulbura ...

As mai adauga ceva : femeia sa aiba incredere in intuitia ei - eu am putut constata in timp cat de valoroasa este .

annnna35 spune:

Timeea, ce carti de John Grey? ma intereseaza si pe mine..;)

Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

MissParker spune:

Eu nu consider ca a-i oferi partenerului inima mea si implicit dragostea mea neconditionata ma pune in situatia sa pierd ceva.

Nu mai vreau sa am rezerve, iubesc ca si cum nu as fi fost ranita niciodata, am cu sotul meu intimitate si incredere deplina si asta nu ar merge daca m-as infrana calculat de teama sa nu fiu ranita sau daca as recurge la cine stie ce strategii ca sa ma fac mai interesanta. Mi se pare mai frumos sa fiu asa cum sunt eu si el tot sa ma considere interesanta.

Sa-ti spun ceva: sotul meu a fost curtat de 3 femei cand a aparut in cercul nostru de cunostinte (una din femei eram eu). Si acum, dupa 6 ani, imi mai spune ca l-am castigat printre altele si prin faptul ca am fost deschisa si mi-am aratat sentimentele fata de el, spre deosebire de celelalte, care incercau strategii de cucerire; spune ca nu s-ar fi oprit la ele chiar daca le-ar fi placut mai mult ca pe mine, pt. simplul motiv ca lui nu-i plac jocurile sentimentale de genul asta.

Oricum, 100% certitudine ca o relatie e perfecta si nemuritoare nu ai niciodata, dar eu nu vreau sa traiesc ca aia din povestea cu drobul de sare.

Luna1, nu cumva te-ai referit totusi mai mult la acele femei care pun inconstient orice barbat pe un piedestal si se comporta ca niste sclave (mātze lesinate de iubire) fiindca sunt disperate sa aiba un partener si sa nu ramana singure? Ca aia e altceva (codependenta, lipsa de incredere in propria persoana etc.) si nu prea are de-a face cu o relatie matura, bazata pe egalitate.


P.S. Expresia "barbatul trebuie sa te cunoasca numai de la brau in jos" o aud acum pentru prima oara si mi se pare horror!!! Culmea, eu prin adolescenta auzeam de la mama mesaje mai aproape de "barbatul trebuie sa te cunoasca numai de la brau in sus". Da' mama ar fi vrut sa ma marit la 30 de ani virgina.

Eu zic ca barbatul meu trebuie sa ma cunoasca in primul rand cu inima, ca de la brau in jos poate sa-i dea oricine ce-i trebuie.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

ocebine spune:

Sa fiu absolut sincera nu cred in nici o tehnica de a tine barbatul linga mine. Nu cred ca exista asa ceva. Pur si simplu isi doreste sa fie linga mine sau nu. Valabil si pentru mine. Daca exista dragoste si respect atunci nu se pune problema daca ramine cu mine.

Tentatii, piedici si incercari ale casniciei sint la tot pasul, nu le poti inlatura vreodata. Ceea ce te determina sa treci peste ele este piatra de incercare a casniciei.

Nu cred in metode de a-mi schimba comportamenul, de a juca sentimentele sotului sau de a teatraliza relatia. Sint eu pur si simplu iar el la fel. Daca nu reusim sa fim noi insine 100% din timmp atunci relatia in sine este o mare gogoasa.

Nu vreau o gogoasa...un sot/o sotie nu este un premiu pe care trebuie sa il cistigi si sa il pastrezi. Pentru mine sotul este jumatatea mea cu care mi-am ales sa-mi petrec restul vietii. Tertipurile nu vor face decit sa incetineasca putin drumul catre despartire, nicidecum nu salveaza in intregime relatia. Daca este sa fie, este, daca nu, nu.



Anamaria

"After all is said & done, more is said than done."

oana1177 spune:

Draga Luna,

nu cred ca fiind naturala, aratandu-ti sentimentele, iti trimiti barbatul la alta sau se duce naibii casnicia;
MissParker a punctat f bine: te-ai referit la acele femei care pun inconstient orice barbat pe un piedestal si se comporta ca niste sclave (mātze lesinate de iubire) fiindca sunt disperate sa aiba un partener si sa nu ramana singure? Ca aia e altceva (codependenta, lipsa de incredere in propria persoana etc.) si nu prea are de-a face cu o relatie matura, bazata pe egalitate.?

noi ne povestim tot; suntem genul de cuplu care se pupa mereu, ne tinem de mana, ne sunam ca disperatii nonstop si ne spunem des ca ne iubim + alte dulcegarii; nu mi-e teama sa-i spun sotului ca-l iubesc dar la fel de bine si natural ii spun si ca e isteric atunci cand ma enerveaza cu pesimismul/depresiile lui cotidiene

am incredere totala in el si viceversa; suntem impreuna de 2ani jumatate (poate prea putin dupa parerea unora) si daca ne-am schimbat de cand suntem impreuna, a fost natural; fara tertipuri

O

A_Iulia spune:

Nici eu nu cred ca exista un tip de comportament care sa garanteze succesul.
Si mai ales argumente de despartire...gasesti la fiecare pas, si daca nu exista - se cosntruiesc imediat, la o adica. Ba ca il iubeste prea mult, ba ca nu-l iubeste deloc, ba ca a pus stramb cana pe noptiera...hehe.
Cred ca nu tine deloc de cum esti tu. Fiecare poveste e altfel...

Ce am observat si eu insa la ultimele subiecte este ca majoritatea fetelor cand afla ca EL le-a inselat incearca cu disperare sa tina cu dintii de el, sa-i dea circumstante atenuante, sa-si reconsidere iubirea si s-o ridice la nivel absolut...eu asta cred ca e un fel de praf in ochi pentru amandoi, nu reflecta situatia reala. Poate si de aici subiectul asta...mai mult legat de comportamentul in criza, nu in general, in cuplu.

Adina + Olivia 04.03.2004

Luna1 spune:

Multumesc pt raspunsuri fetelor. E adevarat poate nu m-am exprimat corect, nici eu nu cred in tactici bine gandite minut de minut. Ma refeream la siguranta unui barbat prea mare si mai exact e posibil sa-si piarda acesta interesul doar din prea multa siguranta?

Edit: ca sa va explic, am deschis acest subiect dupa ce am citit la altul un sfat dat de o forumista cum ca sotia inselata ar trebui sa-i dea de banuit sotului ca si el este inselat. Poate un barbat sa devina mult mai interesat de sotia lui in secunda in care constata ca aceasta mai poate atrage si alti barbati si ar putea fi accesibila? Sau mai rau il indeparteaza?

Luna 28 sapt+
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=2623" target="_blank">Adelise Raluca
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=1036" target="_blank">Cosmin

olguttza spune:

quote:

---

Originally posted by Luna1
Poate un barbat sa devina mult mai interesat de sotia lui in secunda in care constata ca aceasta mai poate atrage si alti barbati si ar putea fi accesibila?

---

cu siguranta nu! in primul rand, pt. ca barbatii sunt extrem de orgoliosi si, oricat de mult ar fi calcat in strachini, tot ei ar fi cu coada-n sus. chestia asta mi se pare, oricum, o strategie infantila - nici pe departe nu inseamna a raspunde cu aceeasi moneda. cand e vorba de inselat (indiferent de care parte a baricadei ne aflam), e ceva ce vine dinauntru. sunt de parere ca, atunci cand se intampla, sa fie pentru totdeauna. nu tolerez situatia in care, de exemplu, eu l-am prins, el neaga, am dovezi, el neaga in continuare si tine sa ma prosteasca in fata - in momentul asta, c'est finit! fara "n" sanse, fara promisiuni si juraminte; vrei altceva, du-te! acelasi lucru e valabil si pentru mine: vreau altceva, hai pa!
la ce tin eu cu dintii in casnicia mea, pe langa iubire, sunt sinceritatea si respectul; iar sinceritatea ne face sa ne punem sufletul pe tava, si cu bune si cu rele. la fel, a respecta pe cel de langa tine inseamna a-i acorda libertatea de a alege. nu consider absolut deloc ca, astfel, devii vulnerabil(a).
sunt convinsa ca nu exista stereotipii in ceea ce priveste rupturile, divorturile, care au la baza inselatul.
intr-adevar, sunt de acord ca intr-o casnicie trebuie sa incerci sa fii ceva mai maleabil, dar asta nu inseamna ca trebuie sa incepem sa nu mai fi noi insine...

www.youtube.com/watch?v=wsTVfwWlfy4" target="_blank">32+ www.youtube.com/watch?v=9vNE-mRdkBk" target="_blank">

Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.

De la nunta...

Clover spune:

Eu cred ca majoritatea barbatilor sunt asa cum spui tu. Problema provinde din faptul ca ei nu ofera totul si atunci unul este mai puternic in relatie si celalalt mai slab. La modul ideal insa si mie imi plac relatiile in care nu e nevoie sa joci psihologic. Macar cu o persoana pe lumea asta sa poti spune tot ce vrei asta e principiul meu, ca in rest tot cosmetizam ceea ce spunem.

Keep the promises you make to yourself.

Andrada spune:

Eu nu cred ca exista un model tipologic de barbat si de aceea nu exista nici un "magic bullet" la care toti barbatii ar reactiona la fel.
Unii pot fi stirniti de concurenta, altii pot fi deturnati.
Unora le place nesiguranta, competitia, noul, altii prefera rutina si linistea.

Unora le place o masa buna, sau o sotie senzuala, altii prefera discutiile intelectuale ocupatiilor domestice.

Eu cred ca nu la toti merge cina romantica cu luminarele, sampanie, sutien victoria secret, cum nu multi sint interesati de o conversatie despre modelul orfic in scrierile lui Kafka.

Probabil ca ne defineste pe toti mai mult decit suma cromozomilor.

Paradoxal se pare insa ca anumite mici schimbari de atitudine, ceva artificii au salvat cupluri care au avut probleme.

A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu