Viata, moarte si imortalitate.

capcaunul spune:

Eu am adunat surcelele (datele), am adus scapariciul (primele ipoteze), am facut focul (primele comentarii) ajutat de cativa dintre voi, si ma voi urca la munte sa vad valvataia dezbaterilor.

Oana-Laura spune:

Capcaunule deci tu pleci la munte si bei apa de izvor,te invidiez.
Te asteptam cu ganduri noi,
stii tu vorbele: la munte,cerul instelat deasupra noastra...

Lia spune:

Nu-i drept sa te cocoti acum in varful muntelui,e prea devreme.Mai cara niscaiva lemne si mai pune pe foc,ca te pricepi si sigur va placea multora dintre noi sa te vada cu gramada de lemne-n spate...cu siguranta va iesi un foc pe cinste daca mai cari cateva lemne acolo...

capcaunul spune:

Un fir de discutie cel putin la fel de interesant, depanat mai intai de My_Lady0091, si care inerent se va mai intretese in aceasta dezbatere, este viata, moartea si imortalitata in relatie cu constiinta.

Vreau sa-l rezerv pentru un alt subiect, pentru ca avem cu totii si-acolo infinit de discutat. Va rog!

Pentru a nu ne avanta in prea multe directii in acest subiect, facand mai dificila dezbaterea de fond, voi face urmatoarea precizare.

Dezbatem viata, moartea si imortalitatea organismului generic. Fie el bacterie, planta, tantar sau om.
Pe cat posibil, sa nu introducem constiinta in dezbatere, caci ea se limiteaza (aproape sau in totalitate) la om.

Asadar, de ce un organism viu oarecare trebuie in cele din urma sa moara?
Care-i rolul mortii in natura?

Lia spune:

ufffff,esti un capcaun incapatzanat!Nu vrei sa mai povestesti,desi in mod cert povestesti tare frumos...si incerci sa ne distragi atentia de la "caratul lemnelor" si asta nu se face.Nu poti pune doamnele sa care lemnele,nu-i drept!

capcaunul spune:

Este! (Si este visul suprem al ei; alta discutie, pe alta data )

Mai mult, omul se simte frustrat ca, desi este ce mai evoluata fiinta (din punctul lui de vedere!) de pe Pamant, nu i s-a rezervat si dreptul de a trai cel mai mult. Sau macar mult mai mult, precum elefantii sau broastele testoase.

Sau copacii. Cand s-a scris Biblia (am promis ca vom pastra discutia pe taram laic, deci nu aduc argumente religioase) etalonul imortalitatii era copacul. La vremea respectiva, cu cunostintele limitate de-atunci (datare radiocarbon pauza etc) cele mai batrane fiinte cunoscute erau copacii (omul stia deja ca inelele numara anii). Copaci cu multe sute de ani erau ceva frecvent (acum nu-i mai gasim decat in rezervatiile cele mai ascunse, ferite de drujbe).

Savantii din domeniul biochimiei ne aduc insa vesti proaste: durata potentiala medie de viata a unui organism este invers proportionala cu complexitatea lui!
E drept, nu-i o lege si nici macar o ipoteza matematica riguroasa, dar este o observatie empirica sprijinita de un cadru de principii si legi din fizica si chimie.

Am spus potentiala, pentru ca o alta observatie ar veni, aparent doar, in contradictie. Organismele complexe au mecanisme de adaptare mai sofisticate, care le permit anticiparea, evitarea si gestionarea pericolelor. Durata de viata concreta a organismelor simple este in general mica. Dar nu pentru ca ele mor de moarte buna, ci pentru ca nu stiu sa se fereasca sa fie inghitite, zdrobite, arse, adica moartea lor are cauze externe. Animalele complexe mor mai degraba din cauze interne decat externe.

Cand vorbim de durata de viata potentiala, adica durata de viata in absenta cauzelor externe ale mortii, organismele simple sunt mai longevive decat cele complexe. Explicatia ar fi simpla. Un sistem complex are mult mai multe probleme interne pe care trebuie sa le gestioneze.

La intrebarea, care este durata potentiala de viata a unui om, medicina nu are inca un raspuns foarte clar. Sa fie ceva in jur de suta de ani (in medie)?

Lia spune:

hai sa-ti raspund,poate te apuci de scris...
exact cum frumos spuneai,(eu n-am sanse sa spun mai frumos),viata se construieste pe moarte...adicatelea moartea unor organisme creeaza premisele vietii pentru alte organisme...nimic nu se pierde...totul se recicleaza si face parte din "economia" vietii(nu pot spune "a mortii",desi s-ar putea sa fie corecta si asta,doar ca niciunul dintre noi n-am "trait" moartea in maniera constienta)

capcaunul spune:

Iesind din carapacea antropocentrista si considerandu-ne (ceea ce s-ar putea sa si fim) simpli pioni pe o gigantica tabla de sah a naturii, descoperim un organism care nu a murit de cand a aparut viata pe Pamant acum aproape 4 miliarde de ani. Singurul nemuritor pana acum: intreg ecosistemul planetar (Gea, cum il (o) alinta savantii).

Viata a pus stapanire pe Pamant si nu ii mai da drumul. Experimentand fel si fel de forme pentru a perpetua ideea de viata pe Pamant. Daca nu va putea parasi Sistemul Solar (caci pe Luna si Marte stim ca se poate deplasa prin emisarii ei - astronautii si ... microorganismele agatate de interiorul si exteriorul(!) modulelor spatiale), Soarele o va nimici pana la urma cand se va inrosi de manie (la stadiul de stea gigantica rosie - mai avem timp pana atunci, 4 miliarde de ani).

Unii savanti au tras de definitia vietii pentru a include intre organismele vii ... galaxiile. Ca entitati care se nasc, se dezvolta, isi mentin starea (departe de echilibrul energetic al gaurii negre), se reproduc, se mananca unele pe altele (canibalismul galactic). E totusi inca mai multa poezie decat dovada in teoria asta. La nivel galactic Pamantul nu conteaza. Omul, poate cu atat mai mult. Sau poate nu ? (Alta discutie, sa nu deviem )

Iar galaxiile formeaza o uriasa colonie vie: intreg Universul. Imortal prin definitie. Sau nu? (Big Crunch; daca s-a nascut - Big Bang - trebuie sa si moara, cum corect a intuit corap)

capcaunul spune:

Pierd trenul la munte.
Va promit ca vin cu lemne de-acolo.

Lia spune:

distractie frumoasa la munte!te astept cu lemnele alea!