nasterea lui gaza bogdanel-andrei

am stat mult sa ma gandesc daca sa povestesc sau nu cum l-am adus pe lume pe bogdan. pana acum am crezut ca povestea mea nu va interesa pe nimeni, dar fiecare nastere are farmecul ei si peripetiile ei. eu nu am avut asa ceva.
eram in ultimul an de facultate si invatam cu darg si spor pentru sesiune. stresul era mare si tot ce vroiam era sa scap de examene, pentru a putea sa ma mai linistesc un pic. licenta ma hotarasem sa o aman pentru februarie, deoarece a trebuit sa-mi schimb tema in ultimul moment si nu mai aveam timp sa o termin.
am plecat dupa sesiune la tara sa ma mai destind un pic. doua zile a fost in regula. abia in a treia zi am simtit ca imi vine sa vomit, dar pentru ca nu puteam am pus totul pe seama unei indigestii. pentru ca fumam, mi-am dat seama ca nu mai suport fumul de tigara si ca de fiecare data cand trag din tigara imi venea sa vars. din acea zi, timp de o saptamana am avut niste dureri de stomac si o usturime pe esofac care nu ma lasa sa mananc nimic. am crezut ca este din cauza ca am fost stresata in sesiune, nu am mancat suficient. nici prin gand sa-mi treaca ca sunt gravida, mai ales ca ma protejeam. am avut oarecare semne de intrebare abia cand ciclul mi-a intarziat nefiresc de mult. am mai avut momente cand imi intarziase mai mult timp, dar nimic serios. dupa ce am venit de la mare cu sotul meu, m-am hotarat sa-mi iau un test de sarcina sa ma linistesc. dupa ce fac testul, am ramas ca in coada de peste: era o singura linie rosie si una foarte putin vizibila. m-am mai linistit. am zis ca nu sunt ca trebuie sa fie ambele linii rosii. a mai trecut o saptamana si ciclul nu-mi venea. intr-o zi, vine cumnata mea pe la noi si anunta ca e insarcinata. din vorba in vorba, ii povestesc si ii arat testul de sarcina facut. am uitat sa spun ca intre timp greturile si durerile de stomac incetasera si ma simteam foarte bine. dupa ce vede testul imi spune ca sunt insarcinata ca asa i-a iesit si ei si ca a fost la doctor si ca i s-a confirmat banuiala.
bucuroasa nevoie mare, abia asteptam sa vina sotul meu de la serviciu sa-l anunt. dupa ce am dat vestea sotului meu, am hotarat sa mergem la control sa vedem ce si cum. am fost la medicul de familie, mi-am luat trimitere si am mers la maternitatea cuza, din iasi la doctorul recomandat. doctorita plecase deja cand am mers eu la control, deoarece fusese de garda cu o noapte in urma. eram tare nerabdatoare sa aflu daca sunt cu adevarat insarcinata, sa fac eco, tot...incat nu am mai avut rabdare si m-am dus la un alt medic, de la maternitatea elena doamna. am mers la centrul de planificare familiala, m-a consultat si mi-a spus ca e cam tarziu sa fac avort. m-am uitat nedumerita la el si zambitoare i-am spus ca vreau sa-l pastrez. s-a uitat ciudat la mine si m-a intrebat daca sunt casatorita , ca este cam tarziu sa fac avort. eu nu intelegeam de ce imi tot spune el de avort, cand eu venisem hotarata sa-l pastrez. ma rog dupa un timp, mi-a spus ca am in jur de 13-14 saptamani si daca vreau sa-l pastrez sa merg dupa-amiaza la el la cabinet. asa am si facut. mi-am luat sotul de o mana si hai sa facem analize si dupa-masa mergem la control. cred ca cel mai minunat moment pentru o femeie este cand vede mica fiinta din interiorul ei cum arata, iivede coloana vertebrala, capul, manutele, inima cum bate... sotul meu care a intrat cu mine in cabinet si a vazut bebelusul la eco, parca era un copil care primeste un cadou pentru prima oara in viata. a ramas mut, fascinat de ceea ce vede.
de atunci am luat mereu vitamine, fier si alte pastilute care mi-au fost recomandate. m-am simtit minunat pe tot parcursul sarcinii. ceea ce m-a deranjat a fost atitudinea medicului care mi-a dat de inteles ca el va urmari sarcina, dar nu va fi cu mine atunci cand voi naste. m-am hotarat prin luna a 7-a sa merg la doctorita recomadata de medicul meu de familie. am sunt si m-a chemat intr-o zi cand era de garda. m-a vazut si m-a intrebat daca chiar vreau sa ma ia in evidenta la ea. i-am aratat toate analizele facute, si i-am spus motivul pentru acre vreau sa am alt medic. si m-a chemat la ea la cabinet pentru o ecografie. am intrebat-o ce este, deoarece putea sa-mi spuna, sarcina fiind destul de avansata. sotul meu era sigur ca e fetita,eu simteam undeva in sufletul meu, eram chiar sigura ca este baiat. pana atunci la toate ecografiile facute bebe nu a vrut sa stim ce sex poata. era mai tot timpul cu fundul la noi. dupa ce s-a uitat si chiar prinsese o pozitie foarte buna, s-a vazut clar ca este baiat. sotul meu nu credea. el nu si nu ca este fata. atunci doctorita i-a spus ca daca nu are coada este sigur baiat. am inceput sa rad si simteam cum mi se intareste burta de la gelul rece si de la dispozituvul cu se plimba pe burta. am stat atunci cam, vreo jumatate de ora sa vada daca toate organele sunt dezvoltate normal, daca bataile inimii sunt in limite normale. nu era nimic in neregula. si chiar doctorita s-a mirat cand a vazut ce cap rotund avea. a spus ca e un bebe frumos.
asta se intampla prin toamna. am uitat sa va spun ca prin august cam pe 18 am simtit niste mici zvacniri, ca si cum sa-r fi zbatut un muschi. m-am gandit ca nu este un muschi, ca este bebe care trebuie sa se miste.am intrebat-o pe mama cum trebuie sa simt atunci cand misca pentru prima oara si mi-a spus ca sunt niste semnzatii ca atunci cand da un pestisor din coada(alta descriere nu a putut sa-mi dea). si mi-a mai spus sa tin minte data ca in jurul ei voi naste peste 5 luni.
timpul a trecut, toate bune si frumoase. a venit craciunul, anul nou. burta mea nu era chiar asa de mare. a fost totul bine. controale, analize, carticele peste carticele, reviste. am facut tot ce se putea pentru a ma informa despre ceea ce mi se intampla. m-am documentat, am citit si m-am sfatuit cu sotul meu sa vorbim cu doctorita si sa-i spunem ca as vrea sa nasc normal, dar sa-mi faca anestezie epidurala. la inceput nu a spus nici da, nici ba. eu bun bazata ca am sa nasc cum am stabilit. cu doua saptamani inainte de anaste, am mai facut o ultima ecografie si doctorita parea un pic ingrijorata. am intrebat daca e totul in regula si mi-a spus ca vede ca placenta mea a imbatranit. stiam ce inseamna asta si mi-a spus ca in cel putin doua saptamani nasc. am plecat acasa su recomandarea sa vin la spital cand era doctorita de garda, cam in jur de 16 ianuarie. mi s-a spus ca daca nu nasc pana atunci, exista posibilitatea sa mai duc sarcina cateva saptamani.
am revenit la control, tin minte ca era intr-o zi de duminica si era urat afara. am asteptat la camera de garda sa vina doctorita, am intrat si dupa ce m-a consultat, m-a intrebat daca nu am contractii, deoarece aveam deja dilatatie de 2 degete. m-am panicat toata. nu imi vnea sa cred. chiar sosise momentul mult asteptat? am plecat acasa cu biletul de internare pe care mi-l daduse din spital si cu care ar fi trebuit sa vin atunci cand se apropia momentul nasterii, si cu avertismentul ca s-ar putea sa sangerez putin dupa control. pana seara a fost totul inregula. am fost la niste rude si cand m-am dus seara la baie am simtit ca imi curge ceva gelatinos. nu am intrat in panica deoarece stiam despre ce e vorba. am facut baie, m-am aranjat si stiam ca nu mai este mult pana voi naste. deja ii spusesem la doctorita ca s-ar putea sa ne revedem peste o zi sau doua. peste noapte aveam o usoara senzatie de disconfort, incepuse sa mi se intareasca burta, ma durea spatele si nu ma mai puteam misca atat de usor. dimineata durerile se accentuau. deveau din ce in ce mai mari si mai regulate. m-am ridicat in picioare si i-am spus sotului meu ca azi o sa fie tatic. a ras de mine si a spus ca pana in februarie mai am(trebuia sa nasc pe 6 februarie, dupa cum calculase medicul). soacra mea cand a auzit ca am contractii m-a sfatuit sa merg la doctor ca este momentul sa nasc. nu am vrut sa merg, deoarece imi era teama si rusine sa nu deranjez inutil, mai ales ca biata doctorita era dupa o noapte de nesomn. cand am vazut ca se ingroasa gluma am sunt la spital si mi s-a spus sa vin. am ajuns si dupa formalitatile de rigoare am ajuns in cele din urma in sala de nasteri. eram calma, aveam un calm de parca nimic nu s-ar fi intamplat. sotul meu a ramas jos si se plimba pe holuri ca un taur in cusca. nu stia ce mi se intampla, nu stia daca sa ramana sau sa stea sa ma ia acasa. in cele din urma, la insistentele unei cunostinte a plecat acasa. chiar atunci eram cu casa plina de moluz, cu peretii care trebuiau dati cu var si cu o mizerie de nu stiai de unde sa incepi si unde sa termini. cand am plecat la spital, soacra mea m-a sarutat pe frunte cu lacrimi in ochi si mi-a urat nastere usoara.
dupa ce m-a consultat sa vada dilatatia si dupa ce au fost monitorizate bataile inimii copilului am trecut intr-un salon alaturat salii de nasteri. auzeam cum gemeau femeile care erau in travaliu, auzeam din camera alaturata cum vorbea o doctorita cu o mamica care tocmai nascuse si care trebuia cusuta. m-am asezat pe un pat care fusese eliberat de o femeie ce se pregatea sa nasca si urmaream pe telefon din cate in cate minute am contractii. o doamna de pe patul alturat se chinuia de la 4 dimineata sa nasca. venise cu apa rupta si desi era aproape 11 nu reusise sa nasca inca. in fine, dupa 2 injectii de dilatatie, mi se rupsese apa, dar membranele nu erau inca rupte. am fost adusa in sala de nasteri, mamica de dinaintea mea nascuse o fetita, m-a consultat moasa, intre timp doctorita a vazut ca incep sa am dilatatie bina mi-a pus o perfuzie cu glucoza si m-a pus la oxigen. de atunci a stat permanent cu mine. incepusem sa am niste dureri insuportabile si imi venea mereu sa imping, de oarece numai astfel puteam sa ma simt mai bine. stateam pe vine si o rugam sa imi faca cezariana, deoarece nu mai suportam durerile care erau. dupa ce mi s-a terminat perfuzia(sau cel putin asa cred, nu mai stiu exact ca eram parca pe alta lume)am fost suita pe masa de nasteri si doctorita mi-a rupt membranele. simteam ca trebuie sa imping, ca numai asa puteam sa ma mai linistesc. am fost sfatuita sa imping numai cand mi se spune si sa nu tip. am strans si eu din dinti si dupa ce am impins de cateva ori am simtit un val de caldura si o relaxare care imi inunda tot corpul. stiam ca am scapat de dureri si am vazut ghemotocul plin de sange si de par care era dus de asistente pe o nasuta alaturata, sters si aspirat. nu am avut timp sa vad cand au facut toata tualeta copilului, asa de repede s-au miscat. am mai stat in sala de nasteri pana am eliminat placenta si pana m-a cusut. aia cred ca a fost cea mai traumatizanta parte a nasterii. momentul cand te coase. nu m-a durut asa tare cand am nascut, cat m-a durut cat ma cusut. am simtit fiecare impunsatura. imi venea sa ma dau jos si sa bat pe careva.
cand am terminat cu totul au inceput telefoanele. ma sunau toti sa ma intrebe ce am facut. sotului meu nu-i venea sa creada ca am nascut un baietel de 3kg, 51 cm, apgar 9. am mai stat in sala de nasteri un timp cu bebe in brate, multumindu-i lui dumnezeu ca am nascut asa usor. ma minunam de gaza mica pe care o tineam in brate si care dormea linistit. l-am sarutat pe frunte si incercam sa-mi dau seama cu cine seamana. intr-un final a venit o infirmiera si m-a dus sus in salon. dupa un timp au inceput sa apara vizitatori. primul a fost sotul meu cu un buchet de trandafiri, apoi cumnata mea. bogdan era pus pe un patut langa patul meu si dormea. era rosu si era infasat in scutece. ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca tocmai nascusem, ma intrebam daca chiar eu am facut asta. eram obosita, dar fericita ca aveam un bebe asa dulce si cuminte.
bineinteles ca acum am crescut si nu mai avem aceeasi parere. adica dulce tot suntem, dar cuminte...
cam asta a fost tot, sper sa va placa povestea mea, chiar daca nu este asa de nemaipomenita si plina de spectaculos ca alte povesti.
nastere usoara celor care citesc aceasta poveste si asteapta un bebe si crestere usoara celor care au deja un bebe!
cristina si bebe bogdan

clauditzadennis spune:

Frumoasa poveste! Sanatate si numai bine lui bebe Bogdan si mamicii sale curajoase. E frumos si relaxant sa citesti o poveste frumoasa, cu o sarcina si o nastere "ca la carte", fara evenimente sau peripetii! Bravo, mami de Bogdan!