la 2 ani plange muuult peste masura

Facem tot ce ne sta in putinta sa creasca intr-o familie armonioasa, cu parinti iubitori si intelegatori. O sa vedeti in semnatura mea carti de psihologia copilului pe care le-am citit si ne ghidam destul de mult dupa ele... Si totusi, baiatul nostru are niste crize manifestate prin plans care tin mai mult decat scrie in carti sau arata la tv. Cel mai des cand cere ceva si nu primeste... E foarte pretentios la vestimentatie inca de la 1 an si 3 luni! Nu ma intrebati cum a ajuns asa! Nu sunt multi care inteleg situatia... Si totusi pe tema asta plange cel mai mult, 30-45 min neintrerupt. Plange la fel daca nu e luat in brate (chiar in miezul noptii, cand se cere in patul nostru). Episoade mai scurte sunt la culcare (nu mereu), atunci cand nu canta toate prin casa (tv, cd, PC), cand i se interzic obiectele pt adulti... Poate si faptul ca nu se face inteles, nu pe deplin, ingreuneaza situatia, dar de aceea suntem mai intelegatori si mai concilianti...
Are cineva idee cum scapam de asemenea iesiri?

Nasterea - un puzzle cu flori de liliac
Marele blond (Luca Matei - 05 nov 2004)
Liliana 33+ (35 + ale dr) cu
CARTI de psihologia copilului / liste utile pentru tinere mamici

monu spune:

Buna,
si eu am o fata care are momente cand face mare scandal. se pune pe urlat ca de plans nu se pune problema (plange cu lacrimi de crocodil). avem mare noroc ca momentele acestea sunt mai ales cand trebuie sa mearga seara la culcare. cum rezolvam noi astfel de probleme - ii explicam, ii distragem atentia si daca nu si nu o lasam sa urle pana se calmeaza sau adoarme. alta solutie nu vad.

mami de Alexia Ioana
si Iulia Antonia

mariana_1976 spune:

Lili, aici scrie in carti ca unii copii sunt mai capriciosi si mai "dificili" decit altii, si ca fiecare are un temperament diferit cu care se naste si nu se poate schimba.

Pina la vreo 3 ani fetita mea era foarte incapatinata, plingea mult daca nu i se faceau voile. Ca bebe, ce sa-ti mai zic de ce faze am avut cu ea.Urla ca din gura de sarpe cind incercam sa o imbrac cu ceva nou care nu-i convenea, abia se atingea de mincare, nu-i convenea sa imparta jucariile cu alti copii...

Si acum e pretentioasa la mincare si...mai ales la selectarea partenerelor de joaca.In plus, are un spirit critic dezvoltat.

Cu cit mai devreme va intra "in societatea copiilor" de aceeasi virsta, situatia se va mai remedia.Chiar sosirea unui fratior sau a unei surioare ii poate influenta in bine dupa un timp.

Nu te ingrijora, nu cred ca e vorba de altceva decit de temperament si singurul care ajuta este TIMPUL...si perseverenta parintiilor care trebuie sa-i arate unde sunt limitele,cu calm si rabdare.

Mariana 28+
mama de Monica, Matei si Markus

greieras spune:

Draga Liliana si noi ne confruntam cu aceeiasi problema la Eva, care vad ca este numai cu o luna mai mica decat al tau. De cele mai multe ori crizele de plans ale Evei sunt pe un fond de boala, dar dupa ce trece boala si ea e obisnuita cu mai multa atentie, mai mult tinut in brate... avem nevoie de mare rabdare si intelepciune ca sa o dezvatam. Am vazut ca fetitei noastra daca nu-i delimitam clar ce are voie si ce nu sa faca, este mult mai nefericita. Si noi ca si Monu o lasam sa planga, incercand sa o ignoram.

Eu am un mare noroc cu sotul care percepe mult mai bine ca mine ce sta in spatele comportamentului fetitei. Eu sunt mai sentimentala. Daca as fi singura cu ea m-ar duce de nas bine de tot cu plansul.

Ce pot sa spun ca invatam si noi este ca, copiii au nevoie de multa dragoste dar si de strictete si consecventa in educatie. Oricum fiecare copil e diferit si chiar toate cartile de psihologie nu vor putea vreodata sa se raporteze strict la personalitatea copilului vostru.


Gloria si Eva (22 dec. 2004)



Pasti 2006

mamescu spune:

Liliana,pustiul meu de 3 ani vrea sa se asorteze si cu soferul din maxi-taxi.Tot asa de cand era mic.Dar am observat ca,de fapt,are un simt artistic ffff dezvoltat(facem diferite craft-uri impreuna si tot ce il intreb sa isi dea cu parerea iese excelent) si asta este scuza lui.Ne certam si noi destul de des daca o dunga la pantalon nu se gaseste si la altceva pe corp,dar am grija in majoritatea timpului la asta(inclusiv la hainele de corp sa fie ceva care sa ii placa -si,intotdeauna ,il intreb de la cine este asta?,la fiecare cacatel cu care il imbrac;asa ii mai distrage atentia ca isi aduce aminte de persoana respectiva,intreaba de ea sau cand era mic ii spuneam eu:oare ce face acum cutare?hai sa te imbrace mama asa ca sa iti stea bine tare in hainele astea de la x sau in hainele astea pe care ti le-am cumparat eu stiind ca iti vor place)Cat despre crizele pe strada sau la magazine cum ca vrea ceva,chiar daca mai are,pot sa iti spun ca daca nu reactioneaza la distragerea atentiei sau la explicatii,ii spun (doar daca e ceva pt copii,nu si pt adulti):hai ,du-te si ia-ti singur ,caci mami pastreaz banii ramasi pt paine sau nu stiu ce.Prima data s-a uitat la mine cu intrebarea in gand de unde bani si cum cer,dar am fost pe faza la fata care a facut-o si i-am zis:uite (facandu-ma ca il scotocesc in buzunare)scoate banii si ia-ti,dar sa imi arati si mie ce culoare are si sa nu uiti sa ii multumesti doamnei.Si uite asa,pustiul meu ,care nici nu vorbea la 2 ani,se ducea si se facea ca isi cumpara nu stiu ce haina sau masina sau role si apoi imi arata sau imi dadea sa tin si vanzatoarele erau uimite cum de toti copii se trantesc pe jos dar al meu nu.Iar la lucrurile de adulti(vin,prezervative,hainuri mari,biciclete mari)ii spunea sa isi pastreze banii pt cand va fi mare si sa aiba mare grija sa nu uite sa isi ia atunci sau ca le punem amandoi deoparte,bine,si sa mi le ceara cand va fi mai mare.Un mare secret este sa ii spui de fiecare data dimineata sau initea unei activitati ce veti face ,ce veti cumpara si sa ii ceri cu parerea.Mi-aduc aminte ce radeau babele de mine cand ii spunea lui Tomas in marsupiu sa imi aduca aminte sa cumpar nu stiu ce sau sa il sun pe cutare.
Peste toate astea eu pot spune ca il am pe seful ingerilor in acest sens la mine in casa,atat de intelegator si istet este.Totul este sa avem noi rabdare,iar cum noi nu prea putem tot timpul sa avem si sa ii explicam,inchipuie-ti cum se lasa.Iar o mare regula la noi in casa,este ca atunci cand unul din noi e nervos,celalalt sa se bage si sa vina ffffff calm sa impace lucrurile,dar in favoarea celui care are dreptate,mama,tata.Acum al meu pusti e in faza cu "mami a ghesit?"si trebuie sa tin minte absolut orice zic eu sau altul caci e f dezamagit altfel.Va iesi si din asta.

irina gravidoasa,36+


Binecuvantata cu suflet pereche-R. si cu un scop luminat in viata-Tomas Cristian,asteptand un bebelus in ianuarie.

belle_vue spune:

Si piticul meu a devenit ceva mai capricios de vreo 2 luni -- bineinteles ca asta se intampla numai cand e cu noi si, slava Domnului, de cele mai multe ori numai acasa. Atunci cand e cu altcineva (la gradi sau cand a stat cu baby-sitter ca noi am fost la concert) sau daca mergem pe undeva cu totii e numai zambet si voie buna. Bun si asa, macar n-am probleme cu el in public. Si nici la culcare n-avem probleme cu el. Cand ii spun ca e ora de culcare mai zice "nu", dar ma ia de mana sa mergem spre dormitor...

Acasa, atunci cand mai face crizute (nu prea se intampla la imbracat, dar motive se gasesc -- cel mai important e ca nu-l las cand are el chef afara in gradina sa se joace cu cateii, de care avem doi; sau cand vrea cu tot dinadinsul ceva ce stie ca nu are voie etc) incerc sa-l scot din context, adica sa-l duc in alta camera si sa-i distrag atentia, sa-l amuz. Nu merge intotdeauna. Il strang in brate si vorbesc cu el pana ma doare gura, explicandu-i, povestindu-i etc. Incerc sa-l calmez, sa nu ma enervez, fiindca asta inrautateste situatia. Uneori e foarte greu, dar imi spun ca e mai eficient daca raman calma si am rabdare, si doar n-o sa ma astept aiba un pui de 2 ani mai multa rabdare decat mine...

Noaptea tot de vreo 2 luni se trezeste mai mult decat inainte -- el, care dormea beton de seara pana dimineata. Asta si pentru ca ii ies ultimele masele si fiindca si-a mai schimbat programul de somn si a inceput sa mai sara din dormitul de zi -- n-am vrut sa-l fortez sa doarma daca nu-i era de dormit, dar acumuleaza oboseala si atunci doarme mai prost. Dar eu nu l-am adus cu noi in pat noaptea (in afara de cazul in care avea febra etc), am stat cu el sa se calmeze si l-am lasat tot la el in camera. A protestat destul de mult, dar iarasi am avut rabdare si a invatat lectia. Si stiu ca am facut bine, fiindca atunci cand am cedat o data (de fapt, nu eu, sotul...) -- s-a foit la noi in pat toata noaptea asa ca a doua zi am fost toti zombi si a iesit cu scandal...

Nu cred ca exista solutie pt "scapat" de figuri de genul asta, doar pentru moderat fiecare situatie in parte. O sa treaca pe masura ce mai cresc -- in engleza e expresia "the terrible twos", adica un fel de "ingrozitoarea varsta de doi ani". Cum spuneam, la noi, atunci cand nu primeste ce cere fiindca nu e cazul, functioneaza cat de cat distragerea atentiei si oferirea altor stimulente atractive. Sau, daca nu ploua, ies rapid cu el afara macar 20 de minute. Uneori iesim si cand ploua, ne luam cizmele de cauciuc si haine impermeabile si il las sa tropaie prin baltoace. Incerc sa am grija sa nu ajunga prea obosit -- in plus, seara sunt oricum mai intelegatoare, am mutat cina ceva mai devreme (inainte de 7) ca sa pot sa-l expediez la culcare rapid daca incepe sa faca figuri -- sau la o plimbarica mica cu taica-su si cateii, care ii asigura buna dispozitie in mod neindoielnic.

Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)



Those who can't laugh at themselves leave the job to others

belle_vue spune:

Da, si ignorarea e o metoda, dar eu prefer sa practic o ignorare activa -- in care sa fac ceva ce stiu ca o sa-l atraga. Cateodata nu vrea sa manance daca nu-i dau nu stiu ce prostie si il las sa strige in timp ce eu mananc. Pana la urma se razgandeste si incepe sa manance si el, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat (desi e plin de lacrimi pe obraji)...

Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)



Those who can't laugh at themselves leave the job to others