La 5 luni super vioi - mai traziu hiperkinetic?

Salutare dragi mamici si tatici...
Am cateva intrebari, in special pt parintii ai caror copii au fost diagnosticati ca fiind hiperkinetici...
Am o fetita de 5 luni si jumatate, "extrem de vioie" si "foarte grabita" dupa spusele medicilor, cu care greu tin pasul...e fff activa si vioie, curioasa si da semne de independenta...mi s-a spus ca ar fi cam cu doua luni si jumatate inaintea copiilor de aceeasi varsta. Asa ca tot timpul trebuie sa ii gasesc o ocupatie si remarcile pe care le tot fac medicii ma-u pus un pic pe ganduri. Asa ca vreau sa va intreb:

1. e posibil ca de la acesta varsta sa apara manifestariale hiperkinetismului? sau vioiciunea ei e o caracteristica a dezvoltarii ei, in parametrii normali?
2.ce manifestari au observat ei la copii si cam pe la ce varsta?

va multumesc mult


catrinutza - mamicutza ... de mariuci
Mariuca la mare
www.dropshots.com/new.php?userid=122884&cdate=20060801&cimg=0" target="_blank"> filmuletze cu fetitze
varsta Mariucului (28 februarie 2006)

"Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are
limitele ei, prostia nu."

Simonna spune:

Catrinutza,
poate cineva care e medic sa-si spuna o opinie cu mai multa greutate...
Pina atunci, in ceea ce ma priveste, pot sa-ti spun ca la cinci luni jumatate fiu-meu deja mergea demult in patru labe, daca-l lasam pe jos pur si simplu il pierdeam prin casa, a mers inainte de 10 luni, de fapt n-a mers ci a fugit direct, si, de-atunci, fuge intr-una. Niciodata n-a mers de mina, nici macar in perioada in care invata sa mearga, se smulgea din miinile noastre, facea doi - trei pasi si jap! cu capul in bordura! Super miscacios a fost si nu s-a schimbat, are sapte ani deja si tot n-are decit viteza a cincea.
De lasat singur in patut sau in tarc... se invinetea de indignare. L-am pus in mergator pe la patru luni si venea cu mine pe unde mergeam, altfel n-aveam trai. Marele avantaj al unui asemenea copil a fost ca, obligata sa-i gasesc mereu de lucru, a invatat multe devreme, le-a invatat repede si usor si mie mi-a fost tare bine mai tirziu. (Stii toboganele alea mici de plastic? Ei, cind alte mamici cu copii de un an si doua - trei luni stateau cu ei de minuta si-i sprijineau si la urcare si la coborire, eu stateam pe banca, relaxata, cu ochii pe el, evident, iar el urca si cobora rampele alea si toboganele de n-avea aer!)
Toata aceasta habaucenie si continua miscare a lui nu l-au oprit sa fie cu copil extrem de logic si de dragut. Si care, avind limite bine trasate, nu iese din ele. Incearca tot timpul, te provoaca tot timpul, dar le respecta cind i se spune clar ca asta este, aici ti-e limita, prietene!, si n-o depasesti ca te costa!
E drept ca trebuie sa te obisnuiesti tu, ca parinte, ca progenitura ta e in cinci locuri in acelasi timp, ca sa zic asa, dar mie chiar imi place. Ii dau de lucru, i-am dat intotdeauna, ne-am jucat mult - mult cu el, am zacut prin parcuri zi-lumina cind s-a putut, am priceput ca asa nu doarme el, bebelus fiind, inainte de 1 noaptea, si ne-am adaptat din mers. Noi la el si el la noi.
In plus, daca te uiti la subiectul la care am tot scris eu despre el, ceva de se cheama Dialoguri cu Copilul Atomic, mai sint mamici care zic ca odraslele lor traiesc tot asa, in viteza a cincea.
Sincer, avem prieteni cu copii de pus in rama, bricoleaza si coloreaza si decupeaza ore in sir (sa nu se supere nimeni pe mine cind dau acest exemplu de activitati, sint activitati la care nici acum Radu nu manifesta nici un fel de entuziasm, n-are rabdare, mai bine sa da pe bicicleta sau plonjeaza de 20 de ori in cinci minute in piscina, trage cu arcul sau arunca pietre intr-o balta!).
Pe acesti prieteni copilul meu ii oboseste grozav, pur si simplu nu stiu sa-l tina in friu si nici nu pricep cum facem noi. E o chestie de gust si obisnuinta.
N-am fost eu tocmai in liniile raspunsului dorit de tine, dar ce vreau sa spun este ca mie nici nu mi-a trecut prin cap ca Atomix ar putea sa fie hiperkinetic. Pur si simplu asa energic si plin de idei l-am avut si asa l-am crescut, ba l-am si incurajat!
Cu drag,
Simonna

catrinutza spune:

Iti multumesc Simona...chair asa a fost poreclita si Mariuca mea...atomel...
Cele doua pediatre care au vazut-o au zis ca este extrem de vioaie, fara sa considere ca e ceva patologic si una mi-a prezis ca va face exact cum a facut puiul tau : nu va accepta sa mearga de manutza...
Sa nu iti inchipui ca nu imi place ca e energica, dorintza mea este sa stiu cum sa pornesc la drum daca se pune problema asa...intr-adevar o vad s pe ea in viitorul apropiat super-zbantuita, baietoasa...
Oricum este, eu tot o iubesc si o sa o incurajez, asa ca tine, sa descopere, sa invete...

te pup, iti multumesc pentru raspuns si sa iti creasca mare si voinic Atomix.

catrinutza - mamicutza ... de mariuci varsta Mariucului (28 februarie 2006)

Pozuci cu Mariuci www.dropshots.com/new.php?userid=122884&cdate=20060801&cimg=0" target="_blank"> filmuletze cu fetitze
_

"Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are
limitele ei, prostia nu."

Simonna spune:

Catrinuta...
Nu-ti mai fa griji... Ea sa fie sanatoasa... Si tu sa ai nervi buni si picioare rezistente. Restul se aseaza. Vestea buna e ca, pe la 7 ani, incepe sa stea si pe scaun fara sa se dea jos la fiecare 20 de secunde! :)
Simonna

Ramona J spune:

Sint curioasa ce raspunsuri mai apar. Fetita noastra de un an si cinci luni e tot asa, atomica. Dar avem si una bucata copil "de pus in rama", cum zice Simonna.
Adevarul e ca si eu imi fac griji. Pe asta mica nici n-o tin minte stind linistita in pat. S-a ridicat foarte devreme. Eu n-am indraznit s-o pun in mergator la patru luni, probabil ca ar fi mers dar stiam ca nu e indicat. In schimb dupa sase luni a inceput sa mearga ea singura sprijinindu-se de mobile. Inainte de opt luni mergea singura, fara probleme.
Vrea sa se catere peste tot. Si daca e o chestie de doi metri ea tot ridica piciorusul ca nu se stie... daca-i iese! In tarc nu mai poate fi lasata ca se ridica din forta bratelor si ne e teama ca se apleaca peste tarc si isi da in cap.
Tot cum ziceti voi, e vesnic in pas alergator.
La toate astea se adauga o personalitate extrem de puternica. Nu am putut s-o convingem niciodata macar sa ia o gura de apa daca ea nu a vrut. Stie exact ce vrea si cind vrea. Nu e rea, e o dulceata de copil. Dar are multa personalitate.
Baiatul cel mare are aproape sapte ani. A fost un ingeras dintotdeauna. El avea zece luni cind s-a ridicat in picioare in patut, a mers in patru labe abia cind avea vreun an si la 13 luni a pornit singur. E un copil sensibil, dragut. E deliciul adultilor. El nu a refuzat niciodata sa zicem sticluta cu apa. La asta mica ma uit la fata ei in momentul cind pun mina pe sticluta si deja stiu daca mai are rost sa i-o duc la gura. In caz ca nu sint atenta, imi impinge mina cu un gest scurt si foarte sigur.
Este incapatinata si face citeodata scandal mare daca nu ii faci pe plac. Aici deja imi cam fac griji, dar chiar nu stiu cum sa procedez cu ea. Nu renunta si nu vreau nici sa-i distrug personalitatea.
Aici e de fapt grija mea. In rest nu cred ca e o problema ca e atit de mobila.
Cind era mititica mi-a tot spus doctorita ca nu e bine sa stea la virsta aia in sus, etc. Apoi a vazut si ea ca nu aveam ce face, ca doar nu era s-o leg. Mi-a spus ca de multi ani n-a vazut asemenea copil.
Amindoi sint niste haiosi. Sint atit de diferiti si ii iubim la fel de mult. Trebuie sa spun ca asta mica il pune deja la punct pe cel mare. Ma asteptam sa fie innebunita dupa el, el s-o respinga. De cele mai multe ori ea hotaraste daca are chef de joaca sau nu si el se resemneaza.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

silvia_d spune:

si eu am un baietel de 9 luni,la fel ma plang si eu pe la colegele mele de pe nov-dec-05;Stefanel urla daca sta in patut,Stefanel urla daca nu-l las sa puna mana pe ventilator,il las pe jos,si cand intorc capul,nu mai e langa mine,se duce sa linga niste papuci!!!
vrea numai in picioare,sta pe marginea patutului de la 6 luni,s-a-ntors singur pe burtik de la vreo 3 4 luni,am fost si la un alt medic pediatru decat cel care ne face vizitele pentru vaccin,si l-a gasit cu o usoara agitatie-psihomotorie,dar mi-e greu totusi s-accept ca se poate da asha un diagnostic,la 6 luni juma'...c-atunci am fost...adevarul e ca este si foarte rasfatat de noi,de bunici!
dar,repet,deja nu-l mai prindem prin casa,iar in brate copilul asta nu stie sa stea,ma escaladeaza pur si simplu cu piciorusele,pana se urca pe gatul meu,la propriu!offf,offf,mai mai!

catrinutza spune:

Silvia, cunosc sentimentul "escaladarii"... ce e drept ca sunt si destule persoane in casa, destule ca sa o rasfete, sa o tina toata ziua in brate, sa se joace cu ea, asa ca uneori si eu am senzatia ca si asta contribuie la starea ei de "grabeala" in a creste...
Doctorii pe mana caroara a inacput au zis ca e fff vioaie,energica si sa nu imi fac griji ca nu ar fi hiperkinetica...din pacate am vazut copii hiperkinetici destui la viata mea prin natura meseriei si nu e fff usor pentru parintii...

Ramona, intr-adevar stie exact ce vrea si cand vrea...si inchipuieti ca eu sunt obisnuita ca sa fiu un mic "sef" de care lumea sa asculte...iti poti imagina focurile de artificii????. Uneori ma intreb daca nu e prea rasfatata...daca putem vorbi de asa ceva la 6 luni...
Si sunt si eu curioasa cum va reactiona daca va veni in familie si bebe doi... sau...

----------------------------------------------------------------------------------------------------
catrinutza - mamicutza ... de mariuci
varsta Mariucului (28 februarie 2006) Pozuci cu Mariuci www.dropshots.com/new.php?userid=122884&cdate=20060801&cimg=0" target="_blank"> filmuletze cu fetitze
_

"Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are
limitele ei, prostia nu."