Micutul meu .... iubirea mea

Azi 8 iunie micutul meu are 7 luni,am pe birou poza lui de la botez (unde dormea dus ca un ingeras)...privesc in urma si nu imi vine sa cred ca a trecut atata timp.In ultimii 2 ani am invatat ca nu trebuie sa aman nimic,nu se stie ce-ti rezerva viitorul.
M-am casatorit acum 6 ani-atat eu cat si sotul meu ne-am gandit sa ne "aranjam" material si apoi sa avem un copil.
La 32 de ani ma pregateam sa am un copil si in consecinta mi-am facut analizele.Asa am ajuns sa fac si eco mamar...unde stupoare ... mi-au gasit o tumoare.Au urmat 6 luni de stress,nervi, plans, spitale, analize,tratamente....mi se parea viata nedreapta;imi doream o familie ,copii ...si eu trebuia sa ma gandesc ca cine stie poate nu apuc craciunul urmator.Din punct de vedere emotional eram la pamant.Doctorii aveau diverse pareri...ba sa ma operez,ba sa nu fac nimik.Am ajuns la sectia de oncologie la dr Tufeanu care m-a linistit ...si mi-a redat speranta sfatuindu-ma sa am un copil deoarece tumoarea este din motive hormonale.
M-am mai linistit si ca orice viitoare mamica responsabila m-am dus in ianuarie la ginecologa mea si i-am spus ca ne dorim un copilas.
M-a sfatuit ce analize specifice sa fac,ce sa mananc,sa fiu relaxata ,sa nu ma stresez,etc... si sa nu ma nelinistesc daca nu raman insarcinata repede deoarece dupa cum arata si problema mea medicala am balansul estrogen- progesteron dat peste cap.
Surpriza s-a produs insa in mai putin de 2 luni...am aflat in 7 martie ca sunt insarcinata de 3 saptamani.Cadoul meu de 8 martie a fost cel mai frumos din lume...o poza de la eco cu mititetlul meu de 3 saptamani.
Toata lumea in jur imi spunea ca suntem norocosi ca asa de repede am ramas insarcinata ....acum insa se punea problema sa pastrez sarcina.
Am luat utrogestan,gravibinon in primele 3 luni si prenatale toata perioada sarcinii si am avut o sarcina model,numai buna de pus in cartile de specialitate.Am fost cu regularitate la medic,in fiecare luna si de fiecare data colectionam o poza a micutului meu.
Cand i-am vazut prima data corpul format,cum dadea din manute si picioruse,mi-a venit sa o pup de bucurie pe doctorita mea.
Ingerasul meu era asa vioi ca greu il putea prinde sa-i faca poza.
Nu stiu daca hormonii erau cauza dar simteam o fericire continua si toti in jur imi spuneau ca radiez.
Acum urma ultimul hop....nasterea.
Cum micutul meu nu se hotara sa se intoarca cezariana parea solutia.
In luna a 9-a era clar...micutul meu statea in fundulet cu capul spre inima...nici gand sa mai poata sa se intoarca.
Spre dezamagirea mea sotul meu a fost trimis in strainatate,de firma la care lucreaza,pentru 2 saptamani.Imi parea rau la gandul ca parintii nostrii sunt departe, el in strainatate si eu raman singura sa nasc .
Am vorbit cu medicul meu sa amanam cezariana cat se poate insa fiind saptamana 40 incheiata mi-a spus ca e cel mai bine sa nu mai astept mai ales ca Andrei se misca tot mai putin.Asa ca m-am internat speriata putin ca micutul devenise puturos,ma gandeam ca se pregateste sa iasa asa ca nu am stat pe ganduri cand m-a programat la cezariana pentru a doua zi.
Astfel ca a doua zi in jurul orei 13 am intrat in sala de operatie.
De la internare medicul meu a fost omniprezent si nu m-a lasat balta nici macar o clipa.Echipa de medici si asistente care au participat la operatie au fost de milioane.Am fost uimita de viteza cu care faceau tot;nici nu am apucat sa le raspund la toate intrebarile ca m-am trezit cu anestezia peridurala facuta si nu am simtit nimic.
Asistenta de la anestezie a stat langa mine si imi povestea cum decurge tot in timp ce imi masa fruntea.
La ora 13,45 am auzit primul tipat al lui Andrei si asistenta de langa mine mi-a spus "uite e acolo pe masuta la doamna doctor ...a iesit cu funduletul ".
M-am uitat spre masuta aceea si am vazut cel mai frumos si mai roz copilas...timpul incremenise ...ma uitam la el,imi venea sa plang...si imi spuneam "Doamne copilasul asta frumos e al meu,e al meu,e al meu..." imi tot repetam si parca era un vis.
Imi tineam lacrimile dar simteam pentru prima oara in viata ca iubesc tot- tot ce e in jurul meu...tot.
Doctorita de la neonatologie mi l-a adus langa mine spunand" pup-o pe mami" ,l-am pupat eu pe piciorus dupa care l-au luat.
Nu imi venea sa cred...eu am un copil...minunea s-a intamplat atat de repede dar pt mine timpul s-a oprit si momentul acela mi s-a intiparit in minte pentru totdeauna.
Operatia a mai durat cam 30,40 de minute timp in care am vorbit,glumit povestit cu echipa din sala.Pot sa spun ca sunt niste oameni extraordinari.
Singurul regret era legat de faptul ca sotul meu nu era langa mine sa-si vada puiutul dar ca un facut...la nici 20 min de la iesirea mea din operatie m-a sunat el nestiind nici macar ca nascusem.
Dupa nastere, medicul meu care stia ca sotul meu e plecat, a venit si de 4 ori pe zi sa vada cum sunt lucru care a comtat enorm pentru mine.
Saptamana urmatoare eram deja acasa cu copilasul ...un botz mic cu ochisori verzi, o piele alba de ingeras si vesnic flamand.
Acum are 7 luni e un copil iubit si dorit care ne-a schimbat viata.
Mi-a ramas in minte o remarca a sotului meu : "cum am putut trai fara el pana acum?" am zambit fericita ca simtim la fel.
Vin acasa deseori suparata sau nervoasa pe problemele cotidiene ,intru in camera...vad in cosulet un baietel blond cu ochii verzi care rade si tipa cand ma vede si intinde manutele sa-l iau in brate ...in secunda urmatoare uit tot ce ma framanta -"ingerasul meu are nevoie de mamica lui" ...il iau in brate,il pup iar Andrei al meu gangureste fericit si se tine cu toate puterea de gatul meu si de suvitele de par-care sunt ca un magnet pentru manuta lui.
Dumnezeu nu putea inventa o implinire mai mare aceasta.

Diana si Andrei- 7 luni fix.
Poze cu Andrei
http://pg.photos.yahoo.com/ph/diane7112/album?.dir=/dc44re2

gesi spune:

Emotionant!

Îngerul care mi-a schimbat viata www.ogesi.blogspot.com" target="_blank"> Bla Bla Bla

„Imaginatia e mai importantã decât cunoasterea!”- Albert Einstein

Deanny spune:

Diana1971, sa-ti traiasca puiul si sa fie sanatos!

Laura25 spune:

Diana sa-ti traiasca puiul care ti-a redat speranta si bucuria de a trai! Sa fiti mereu fericiti impreuna. Emotionanata povestea voastra

Laura de Rares si Bianca 13.06.2005

Fotografiile noastre

Filmulete cu shtrumphi


Atat suntem de mari

filofteia spune:

Sa va traiasca puiul si sa va bucurati de el... Frumos scris ....

diana1971 spune:

Multumesc de urari ...suntem bine ... Andrei creste, e argint viu, nu sta locului o secunda...acum asteptam sa iasa si dintisorii.

Diana si Andrei

papadie spune:

Un puiut de nota 10 si parintii lui la fel:)
Sa va traiasca!

Aldebaran spune:

Sa-ti traiasca puiutul, sa fie sanatos si fericit! Multa sanatate si tie!
Am vrut sa vad pozute cu el dar n-am putut..

Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
poze
filmulete

Diana79 spune:

Diana1971 a fost f emotionanata povestea ta. Sa va traiasca bebe Andrei si sa va bucurati de el.
Abia astept sa-mi vad si eu printzesa dar mai ales sa o tzin in bratze.

Diana 40w 2d cu Nicole Evelyn

ILUCAE spune:

Diana1971, mi-au dat lacrimile la citirea povestii tale, foarte emotinanat.Sa va traiasca puiutzul si sa va bucurati de el, sa fiti cu toti sanatosi.Intardevar, si eu imi pun in fiecare zi aceeiasi intrebare" cum am putut traii fara micutza noastra pana acum", cea mai mare bucurie a vietii este sa poti da nastere unei vieti.Va doresc sa fiti fericiti alaturi de ingerasul vostru.



ELENA+ ALEXANDRA
http://photos.yahoo.com/ph//my_photos
http://pg.photos.yahoo.com/ph/iluca_me/my_photos

katik spune:

diana, sa va traiasca feciorul, sa fie cuminte (cum sunt convinsa ca este) sa va bucurati de el!! f. emotionanta povestea voastra!
pupici la micutul andreiut si la mamica lui!

29+ +Krisztina (28.07.2003)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/katiktm/album?.dir=e12f