Bianca mica si CF2

mititica mea implineste astazi 2 saptamani, e cuminitica foc si mie imi vine sa nu o mai las din brate nici o secunda...cred ca asta e senzatia tuturor noilor mamici, insa tot nu pot sta mai mult de 5 minute in alta camera fara sa mi se faca dor de ea sau sa vin sa vad ce face, daca e bine, daca doarme linistita

la 12 saptamani de sarcina am ajuns la spitalul CF2, cautandu-l pe dr Gherasie din recomandarile de pe forum...nu mai fusesem niciodata in vreun spital ca pacient oficial, mama mea fiind medic si consultatiile facandu-se la domiciliu asa ca, stateam si eu si husband in sala de asteptare a maternitatii, patrulam in sus si-n jos pana cand mi-a venit randul: da, este o sarcina, de 12 saptamani...totul e in regula! nici nu stiam cum sa reactionez, cred ca eram prea buimacita ca sa mai zic ceva- am si uitat sa platesc echografia
dr Gherasie mi-a facut o impresie buna de la inceput, fara glume si glumite, fara barfe si discutii: strict si la obiect, si asta imi si doream, un medic profesionist in care sa am incredere si nu un partener de discutii
sarcina in sine a decurs normal, cu un prim trimestru de cosmar pentru mine (si probabil si pentru husband) cu greturi groaznice -vomitam si apa plata-, ameteli din cauza tensiunii mici, o stare de indispozitie totala- ce ma consola era insa faptul ca stiam ca bebele mic se dezvolta bine si ca ceea ce mi se intampla era normal
la 5 luni, cand abia mi se vedea burtica, am aflat ca o sa avem o fetita si eram in al noualea cer...la cateva zile a urmat nunta si o noapte in care am dansat non-stop, de bucurie, de emotie si de incantare...luna de miere ne-a dus prin jumatate din tara, deja preconizam ca o sa avem o fetita calatoare, mai ales ca noi nu aveam astampar si eram cand in Bucegi, cand in Ceahlau, cand la Sighisoara..
prin luna 6 am inceput sa ma simt mai bine, sa mananc normal si sa constientizez din ce in ce mai mult ca aveam inauntru un bebe mic care pe zi ce trece era tot mai pregatit sa ne cunoastem
ultimul trimestru- o incantare, in afara de dificultatile de deplasare din cauza gabaritului depasit (ajunsesem de la 56 la 74 kg )aveam energie pentru 2, pentru cumparaturi, vizite, etc etc...

stiam ca bebele trebuia sa vina pe 22 martie, dar din cauza miopiei eram programata la cezariana cu o saptamana inainte, pe 15; cu o zi inainte de presupusa operatie, ma cheama dr la un ultim control...nu stiu la ce ne-am gandit eu si husband, ca am luat si bagajelul de spital cu noi- cred ca aveam o mare presimtire la 8 dimineata eram la spital si la 8:30 deja ma schimbam in camasa de noapte: Bianca avea sa se nasca in acea zi!

au urmat cateva ore de asteptat pana se termina o alta cezariana, ore de patrulat intre un salon unde fusesem repartizata temporar (cu o gravida cu probleme careia nu ii mai tacea gura, iar eu, sincer, numai de discutii nu aveam chef, mai ales de discutii de genul: ti-e frica? sau..nu ti-e frica?...sau: asa-i ca ti-e frica?)- cand de fapt, tot ce imi doream era sa imi vad puiul cat mai repede...

sotul patrula prin sala de asteptare, eu pe coridoare

a urmat "montarea" sondei urinare, o nimica toata pe care trebuia sa o car dupa mine, o perfuzie si o mica cosmetizare la fata locului, desi eu ma straduisem destul de mult; pe urma, vizita anestezistei- pe cat de mult mi-a placut atitudinea medicului meu pe toata durata sarcinii, pe atata de mult m-a dezamagit aceasta femeie...a venit o data la mine si nu m-a intrebat decat daca sunt alergica la ceva. ATAT. cum eu nu aveam "darul" la mine atunci, s-a mai intors o data sa vada daca imi sta bine perfuzia si dupa ce ii dau plicul, imi sopteste: sa nu uiti sa ii dai si la asistenta, bineee?sa nu va mai spun ca , desi bagasem in plic destul de mult, nu mi-a nimerit anestezia decat a treia oara...asta e, trecem peste

cand m-au luat spre sala de operatie, intorc capul si il vad pe husband in usa, nici nu stiam ce sa zic, mie nu mi se rupsese apa, lui insa cred ca i se rupsese de tot am ajuns in sala de operatie, sus pe masa, anestezia ratata de 3 ori, 3 gauri deci, pe care din fericire nu le-am simtit foarte tare, legatul de maini si de picioare ca nu cumva sa fug de-acolo, lume care povestea, ridea, parca uitasera de mine...

cel mai neplacut a fost sunetul instrumentelor, metal pe metal, in momentul in care si le asezau in cutii...brrr...o senzatie de horror...

pana sa imi dau eu seama ce se intampla, aud un racnet si pe urma un plans de bebe si asistenta imi spune: au scos fetita!...cand am auzit-o plangand,...mi-au dat lacrimile instantaneu si nu ma mai puteam opri...pana mi-au aratat-o..si era perfecta, se linstise si eu la fel...

a urmat cusutul, mutatul la reanimare, niste dureri absolut suportabile, tinand cont ca in cele 3 zile din spital nu am avut nevoie decat de 2 calmante, si astea primite din oficiu dupa operatie...

la 2-3 ore mi-au adus puiul la san, si ea mititca deja a inceput sa suga, nu stiu ce, ca laptele a venit abia a doua zi...pe urma vizite, husband, iar bebele...insa zilele au trecut f greu in maternitate...nu stiu in alte locuri cum e,dar eu am zis ca innebunesc: de caldura, de indiferenta asistentelor de la copii,...stiu ca lumea lauda aceasta maternitate insa mie mi-a lasat un gust foarte amar...

a doua zi dupa operatie, eram 5 gravide in salon, toate cu cezariene, si 3 aveam deja puiutii cu noi- asistentele de la copii ni-i adusesera si uitasera de ei si de noi de stateau mamicile si plangeau cu bebeii in brate...eu am avut noroc cu mititica mea ca e f cuminte, imi venise si laptele (cu febra cu tot, dar ne-am descurcat), dormea de numa cand ceilalti urlau in salon, se trezea, manca si iar somn...

ne-a fost greu 3 zile, mai ales ca fiind bebele in salon trebuia sa te mobilizezi mult mai repede, nu zic ca a fost rau din punctul asta de vedere, operatia se simtea, durea, dar era suportabil- eu am cam ignorat sfaturile lor de a nu manca si am baxat la greu supici, piept de pui, branzica, iaurt, cat de repede am putut, ca sa prind forte...si uite ca m-am descurcat si fara ajutorul lor cu bebe cu tot si din fericire a 3a zi am plecat acasa

acum deja suntem de 2 saptamani, ne-am obisnuit unii cu altii, mancam, dormim, zambacim...e o dulceata de copila iar eu sunt indragostita total....

scuze ca m-am intins atat cu povestitul..oricum mai sunt multe de spus, daca sunt intrebari, eu voi fi in zona

pup toate burticile si mamicile si sper sa va bucurati de puiutii vostri la fel de mult cat ma bucur eu de micuta mea

Noe si Anne Bianca

ionella3003 spune:

sa-ti traiasca minunea si sa te bucuri mereu de ea ca acum!!! te mai asteptam sa ne mai povestesti despre ea!

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA

laureta spune:

Sa iti traisca mica printzesa




Laureta si galusca Inisa(10 iunie 2004)

Qamar spune:

ionella si laureta, va pupam si va dorim aceleasi lucruri si pentru puiutii vostri!

Noe si Anne Bianca

inaioana spune:

Sunteti superbe amandoua, felicitari! Sa fiti sanatoase si fericite!

Ioana 33 saptamani cu Serghei si Katja (30 martie 2004)

pozici

Qamar spune:

inaioana, si sarcina usoara in continuare (cat mai este , ca nici tu nu mai ai mult )

Noe si Anne Bianca

badjoke spune:

Sa va traiasca fetita si voua sa va dea Dumnezeu putere si sanatate ca s-o puteti creste.
Si eu am nascut (prin cezariana) tot la CFR2 cu doctora Gherasie, dar a asistat si sotul ei. Sunt niste oameni de nota 10+. In schimb, asa cum ai zis si tu, unele asistente erau foarte nesuferite.
Dar am reusit si-am trecut peste toate momentele acelea din spital si acuma ne mandrim cu fetita noastra care a implinit 1 an si 6 luni!

adiutza spune:

Noe, sa va traiasca puiuca mica, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de ea ! Am citit cu mare interes povestioara ta si culmea este ca si eu sunt pacienta dr. Cristian Gherasie. Diferenta este ca eu deocamdata sunt doar aspiranta ... dar optimista!







Don't walk in front of me, I may not follow... Don't walk behind me, I may not lead... Walk just besides me and let's be friends...

dolcebaby spune:

NOE felicitari pentru Biencuta mica si frumoasa !
Sa dea Dumnezeu sa fie sanatoasa si norocoasa !!!


dolcebaby

Qamar spune:

Buna, fetele! m-am bucurat foarte mult sa vad ca ne-ati citit povestea si v-a placut!

badjoke, pe mine m-a operat domnul doctor Gherasie insa doamna dr a fost mana a doua, si ea mi-a facut o impresie f buna, mai ales la un consult la Euroclinic unde parea foarte in forma printre aparate si device-uricat despre asistente, ...noi le-am suportat cateva zile, ele insa isi vad fetzele acre in oglinda in fiecare zi

adiutza, te pup si sper sa ai tot norocul din lume si sa vina bebele dorit, oricum dr Gherasie e un specialist de prima clasa si eu zic sa ai incredere in el si o sa fie asa cum iti doresti

doclcebaby, asa zic si eu: sanatate sa fie, ca restul...cumparam





Noe si Anne Bianca

nshiro spune:

Noe, deci asa postezi povestea nasterii aici si noua nu ne zici nimic? Ia pune repejor link-ul la noi la mamici sa citeasca toata lumea!

Bianca sa cresti, mare sanatoasa ca frumoasa esti tare, sa ai parte de mult noroc si fericire in viata si sa-i aduci numai bucurii mamicutei tale!

rocsana si bebe maria