Darius minunea mea de la D-zeu

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Darius minunea mea de la D-zeu | Autor: natydea

Povestea am scris-o de Boboteaza dar de abia acum m-a lasat piticul sa v-o impartasesc si voua!
E 6 ianuarie 2006. Boboteaza, zi sfanta si dragul meu baietel a implinit astazi 3 luni. Am vrut sa scriu demult despre venirea pe lume a acestei minuni dar timpul si faptul sa nu pierd nici o clipa alaturi de el m-a facut sa aman dezvaluirea acestei povesti cu final fericit.
E vara 2004. In august vom face nunta. Ce frumos ar fi fost sa fiu insarcinata sau poate sa am un bebe pana la nunta. Era visul meu dintotdeauna, dar nu a fost sa fie. Sotul meu ma incuraja si imi spunea tot timpul ca D-zeu vrea ca bebe sa apara atunci cand vom fi cununati religios, dar eu nu mai aveam rabdare. Totusi se pare ca pana la urma a avut dreptate. De ziua mea, 23 octombrie 2004, am primit cel mai frumos cadou, un test cu 2 liniute. Nu-mi venea sa cred ca in sfarsit visul mi se implinise. Am fost la dr. dar era prea devreme trebuia sa revin la control dupa 2 saptamani. Numai ca intre timp au inceput sangerarile. Presimtirile mele cele mai negre se adeverise. Am inceput tratamentul de sustinere dar fara nici un rezultat. Sotul a sperat pana in ultima clipa, numai ca pe 9 noiembrie 2004 am pierdut sarcina. Am plans de durere, si nu vedeam decat copii peste tot. Imi doream cu ardoare un copil si visul nu mi se implinea. De cand ma stiu imi doream copii. 6 daca se putea era cel mai bine. Acum nu vroiam decat UNUL dar sa fie sanatos. Am inceput investigatiile. Analize peste analize si pana la urma se pare ca am avut un afurisit de Citomegalovirus din cauza caruia pierdusem sarcina.
In ianuarie 2005 am facut tratament cu polidin de la mine putere si tot de la 1 ianuarie 2005 m-am lasat de fumat dupa 15 ani, iar pe 3 ianuarie am avut ultima menstruatie.
Am fost la dr. si am inceput imediat tratamentul de sustinere. Aveam o presimtire ca de data asta va fi bine dar mi-era frica pana si fata de mine sa recunosc lucrul acesta. In sfarsit au trecut primele 3 luni de acum eram fericita, chiar daca greturile erau in toi. Ca sa nu uit niciodata cat de mult mi-am dorit acest copil toata sarcina am avut arsuri si greturi dar pentru mine era cel mai fericit lucru care mi se putea intampla deoarece stiam ca puiul meu este bine. La 6 luni am avut sangerari dar a fost bine pana la urma. La 17 saptamani l-am simtit prima oara si de atunci si pana la sfarsit si-a facut simtita prezenta din ce in ce mai tare. Toata lumea radea ca aveai impresia ca vrea sa iasa afara efectiv. Sotul meu l-a botezat fotbalistul si crede ca atunci cand va fi mare va fi dinamovist ca el. La 20 saptamani am fost la dr. Iosup la eco si am aflat ca vom avea un baietel, sanatos. Am inceput sa plang de bucurie ca s-a speriat si dr. crezand ca vroiam fetita. A fost cel mai fericit moment din ultimele 20 saptamani afland ca puiul meu era sanatos!
Saptamanile treceau si nu-mi venea sa cred ca ma apropii cu pasi rapizi de marea intalnire si ca scapasem de pericolul pierderii sarcinii. Cu greu am reusit sa iau in greutate 8 kg si sa mananc cate ceva deoarece puiul meu imi bombarda mereu ficatul si tot ce mancam imi venea inapoi sau aveam niste arsuri de eram sigura ca o sa fac un rocker autentic. Citeam pe net tot ce era legat de sarcina si bebelusi. Vedeam de acum ca bebelusul avea tot felul de boli si anomalii. Mai ava
Eveam putin si innebuneam pe toti din jurul meu asa ca m-am hotarat sa muncesc pana in ultima zi. Colegii radeau care sa ma duca la spital cand ma apuca durerile.
Pe 4 octombrie a fost ultima zi de lucru deoarece aveam de acum 39 de saptamani. Am plecat de la serviciu mai devreme si m-am dus la piata cu prietena mea gravida in 7 luni. Radeam ca vroia sa ma ajute la sacose si-I spuneam ca eu pot naste oricand fara probleme dar ea trebuie sa fie atenta. Am cumparat prajituri si am venit acasa ca doua floricele. Am chemat si sotii, am mancat mamaliga cu branza si smantana si ne-am distrat pana seara tarziu.
A fost calmul dinaintea furtunii, asa spun acum.
Miercuri pe 5 octombrie la ora 4 dimineata m-au luat niste dureri de burtica dar nu foarte mari. Cand m-am dus la toaleta m-am speriat. Pierdeam sange. Nu pierdusem nici un dop pana atunci, apa nu dar parca imi venise menstruatia. Am mai stat linistita vreo 20 minute vazand ca nu am dureri dar sangerari da mi-am sculat sotul. Am sunat disperati la dr. care ne-a trimis la camera de garda.
Acolo m-a consultat dr., a zis ca e totul ok si m-a intrebat in cate saptamani sunt. Cand a aflat ca mai am 4 zile pana la dead line m-a internat sa vada ce se intampla. Mi-am facut o groaza de prietene si m-au mutat din salon in salon. Dimineata a venit dr., m-a consultat, sangerari nu mai aveam si mi-a spus ca pentru orice eventualitate ma mai tine sub observatie 24 ore. Pe 5 searaaveam un pic dureri dar nu ma gandeam ca alea sunt contractii. Asa ca mi-am trimis mamica si sotul acasa sa se odihneasca ca eu voi fi cuminte si bebe la fel. Pe la 23.30 m-au luat niste dureri de spuneam ca acum imi vine problema lunara. Am cronometrat contractile dar nu erau regulate. BA 5, ba 7, ba 10 minute. Am fost la dr. de garda i-am povestit, am ras (eu mai putin) si mi-a facut o injectie. Mi-a spus ca daca e travaliu fals se va opri de la injectie, daca nu vor fi contractile mai puternice dar regulate. Contractiile au devenit mai puternice dar regulate, IOC. M-am plimbat pe holuri toata noaptea sa vad vreo asistenta si sa-I cer pareream, nuami ca nu am avut noroc. In seara aceea nu a fost nici o nastere. Era o liniste ca nici musca nu se auzea, numai eu bantuiam.
Dimineata la 5.30 mi-am sculat colega care era programata la cezariana si avea gemene. Trebuia sa se duca la operatie. Am luat alta colega la plimbare si am iesit in curtea spitalului. Avream impresia ca ma lasa picioarele dar mergeam ca parca era un pic mai bine. M-am intalnit cu dr. care a spus ca daca vreau pot sa ma duc acasa sau daca am dureri sa ma controleze. M-am urcat pew masa cu pricina si SURPRIZA, dilatatie 8. Mi-a spus dr. nexam anestezie epidurala ca de acum durerile nu vor fi mai mari ci ca intr-o ora daca sunt fata cuminte nasc. Mi-am sunat sotul si mama sa-i anunt si acum asteptam sa vad ce se intampla. Au venit 2 asistente si m-au luat la dilatatie manuala. Am crezut ca mor, dar m-au ajutat enorm in 30 minute eram dilatata 10. A venit dr., care a fost de nota 10, si m-a ajutat sa imping, iar la 9.55 a iesit baietelul meu drag care a avut 2.800g si 49 cm. Blondut, carn, buzat si toata lumea radea ca l-am facut sigura. Sotul e brunet! Mi l-au pus pe burtica si l-am pupat ca sa faca gropite in obrajori (cel putin asa se zice, dar are). Pe urma a urmat partea nasoala. M-a cusut si atunci a observat ca mi se rupsese colul. De asta am avut sangerari. Am coborat de masa si am vrut sa ma duc la puiul meu dar nu m-am lasat asistentele. Mi se facuse o foame de imi venea sa mananc orice. Rabdasem 9 luni doar. De cand am nascut si pana acum, la 3 luni, mananc ca sa recuperez.
La ora 15 am fost la alaptat pentru prima data. Era cel mai frumos copil si singurul care nu plangea. Multumesc lui D-zeu ca am un baiat sanatos si ca am lapte sa-i dau. Toti copii erau treji ziua si noaptea dormeau, al meu invers. Si pana in ziua de azi la fel procedeaza. Sunt zombi, dar merita. Cand iti arunca un zambet uiti de toate. Si ieri 10.01.2006 a ras prima data cu hohote.
Sotul povesteste la toata lumea ce usor am nascut el nu m-a vazut noaptea ce m-am chinuit. Pentru el sunt Fecioara Maria. Asa ca fetelor nu-i menajati, lasati sa vada si ei ce inseamna aducerea pe lume a copilului mult dorit.
Deja acum avem 3 luni, 5.300g si 63 cm. Dr. a spus ca e un copil foarte istet si neastamparat. Asa va fi tot timpul si pe deasupra slabut pentru ca nu are stare. Da non-stop din manute si picioare, dar e sanatos.
Cand vezi stralucirea din ochii lor, faptul ca te cauta dupa miros si unde iti aud vocea sau te simt acolo se uita, te fac sa uiti de toate. Deja de cand am plecat din spital ma gandeam la urmatorul bebe. Cand va vrea D-zeu speram sa-i mai facem un fratior sau o surioara.
Am vrut sa scriu povestea nasterii imediat dar nu am avut timp. Oricum m-am intins mai mult decat am sperat si inca mai erau multe de povestit.

Dea si Darius

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Ramba spune:

Foarte frumoasa povestea.
Va urez sanatate si fericire.

http://photos.yahoo.com/ramonarump

VoichiV spune:

Foarte frumoasa povestea.

Sa va traiasca si sa va bucurati de minunea vostra!

VoichiV24+

poze burtica http://pg.photos.yahoo.com/ph/vvoichita/my_photos

http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/1;10054;104/st/20060603/dt/7/k/0029/preg.png

gegea spune:

Sa va traiasca minunea pe care v-a dat-o Dumnezeu si sa va bucure existenta! Sanatate multa si tot binele va dorim intregii familii!

Geani si Daria(03.04.05)

doroti_5 spune:

Frumoasa poveste!
Ma bucur pentru voi ca aveti o minune blonduta!
Sa va traiasca sanatos si sa aveti numai bucurii de la el!!

doroti_5 26+ si Natalita-Elena
evolutia bebe
foto mami pina la bb si dupa

Dianami spune:

Sa va traiasca micul Darius si sa va bucurati de el! Sunt sigura ca e un bulgare de fericire in viata voastra....

Diana, mami de superbebelusa (15 iulie 2005)

Puiul meu iubit e atat de mare

Iulia Anastasia