Amalia, our Star is born...

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Amalia, our Star is born... | Autor: bb_alinus

In noiembrie 2004, dupa ce am semnat un contract definitiv la servici - victorie!!!- l-am anuntat pe Phil - sotiorul meu- ca vreau un bebe, mai ales ca imi facusera pofta cateva prietene care au nascut in 2004, insa motivul principal a fost...varsta.La aproape 30 de ani simteam ca nu mai puteam amana!Am iubit intotdeauna copiii dar recunosc ca pana acuma nu m-am simtit niciodata pregatita. De fapt nici acuma nu cred ca m-as fi hotarat daca ...nu as fi avut aproape 30 de ani! Dar sa nu o mai lungesc...
Deci startul era pentru ianuarie 2005. In februarie, vacanta la Paris si in Nordul Frantei. Superb dar cam frig...insa multa caldura in suflet. Si cum Parisul e deosebit de romantic, rezultatul l-am avut o luna " jour pour jour" mai tarziu!
14 martie: Ma trezesc bine dispusa, tot cu durere de burta, normal ca doar de 2-3 zile trebuiau s imi vina rusii de obicei foarte precisi dar cum nu mai luam de cateva luni bune pilula, cateva zile in plus sau in minus de intarziere devenise ceva normal.Dar cum ziceam, eram bine dispusa asa ca aveam chef de..."amuzament" si ce imi trece prin minte, ia sa fac eu un test de sarcina ca tot eram curioasa sa vad cum e...ba am si decretat : de acum inainte o sa il fac in fiecare luna pana vine bebe!Sunt cu batul in mana, vad o linie rosie si ...astept, dar nu mult ca imediat mai apare una! Mai citesc inca o data instructiunile: zice clar ca daca sunt doua linii e pozitiv. Adica cum? Pozitiv adica e posibil sa fiu cu burtica.Nu credeam nici in ruptul capului asa ca arunc betigasul si ma duc sa imi cumpar altul, mai scump ca poate e mai bun. Aceleasi 2 linii...wowwwwwww, cu mine se intampla ceva. Ce sa fac acuma???Un doctor, imi trebuie un doctor imediat, ma sui in masina si ma duc la spital...stupoare aici doctorii ginecologi sunt disponibili doar peste 3 luni! Pai si eu ce fac? Ca degeaba am incercat sa ii explic secretarei ca eu vreau sa stiu acuma daca sunt gravi si daca totul e ok si nu peste 3 luni. Raspunsul ei: pai daca 2 teste v-au iesit pozitive stati linistita ca sunteti gravida! Merci frumos madame!
Sunt nevoita sa il sun pe Phil ca sa imi dea solutii - ca intotdeauna- desi as fi vrut sa il anunt seara, acasa, la o cina romantica, asa cum vazusem eu in filme... Dar eram prea nerabdatoare si prea panicata ca e posibil sa nu gasesc medic, deci il sun si ii spun cat mai calm ca s-ar putea sa fie cu ochisori, dar sa nu care cumva sa zica la cineva ceva pana nu suntem siguri...in urmatoarea jumatate de ora ce a urmat intreaga terra era la curent ca vom avea un bebe:)) Sigur!
Doctor am gasit...privat, super, platesti de te usuca - " la peau des fesses" - dar esti tratat impecabil si imediat.
Si asa a inceput aventura vietii mele ce a durat 9 luni si ceva...ca bebele nu se grabea deloc, a fost o perioada intensa, unica, magica la care ma gandesc acuma cu nostalgie, ba chiar am o parere de rau ca s-a terminat!
Timp de 9 luni am fost o graviduta vesela, calma, serena, vioaie (asa zic cei din jurul meu), gurmanda si ...nu prea sportiva. De unde si cele 20 kg acumulate...

NASTEREA
- Data prevazuta: 13 nov, data limita pana la care asteptam:20 nov. Asa mi-a zis doc gineco, asa trebuie sa fie! Dar nu o sa apuc eu luna noiembrie, sa fiu multumita daca ajung in octombrie - asa gandea naiva de mine...

Iata-ma joi, 17 nov, tot in expectativa...dar pana cand? Dimineata ma trezesc plina de speranta si ( iar) de buna dispozitie ca doar am ultima consultatie la doctor inainte de declansarea nasterii stabilita sambata pe 19 nov - asta in cazul in care bebele tot nu vrea sa vina pana atunci.Si uite asa, la ora 11 imi vine randul la cabinet - dupa "doar" 45 minute de asteptare, doctorul ma primeste si el bine dispus, ba ma si pupa pe obraji de parca ne cunoastem de o viata si...hai pe masa sa vedem...si ce vedem, cateva bucati mari de dop, ei asta era, simteam eu de dimineata ca se intampla ceva! Dotorul crede ca e o chestiune de ore pana ma apuca contractiile. Auzindu-l ma hotarasc sa ii cer ceea ce planuisem eu deja: sa ma declanseze chiar atunci, adica joi, ca n-are rost sa mai asteptam 2 zile. Argumentul meu "suprem": stiam ca a doua zi era plecat la o conferinta si n-ar avea rost sa il deranjez daca tot ma apuca natural.M-a asigurat ca el vine oricum, conferinta era la "doar" 50 km insa o sa fie anuntat din timp si deci nu o sa lipseasca. Pana la urma am cazut totusi de acord pt joi - daca erau locuri libere.

La maternitate totul era plin...mi se zice sa incerc dupa pranz.La 13h30 mi se zice ca este o sala de nasteri libera, imi sun sotiorul care vine cu viteza luminii de la servici, la ora 15 eram instalata in sala 1 a maternitatii, la 15h30 eram conectata la o gramada de aparate, nu mai aveam voie sa mananc si sa beau nimic, nici sa ma duc la baie nu mai puteam!De asta nu stiu cum se face in alte parti, ca aud ca fetele se plimba pe culoare, pe scari inainte de nastere... eu eram tintuita la pat si acolo trebuia sa raman pana la sfarsit. Aveam in fata ochilor un ecran de unde puteam urmari non stop bataile inimii bebelinei mele, si inima mea era monitorizata precum si intensitatea contractiilor. In acelasi timp puteam urmari acelasi lucru pentru toate gravidutele celor 6 saloane existente. Super!

Ma instalez "confortabil", rad de figura lui Phil imbracat ca un cosmonaut cu hainele lor de hartie verde, ne pozam, ne filmam, facem glume.... si asteptam groaznicele contractii de care am auzit atata.
Dupa vreo 3 ore si o multime de contractii destul de suportabile, dilatatie 3-4 cm dupa cum apreciaza moasa, vine anestezistul sa imi faca epidulara. Genial! Inseamna ca nu mai am mult...pai stai asa ca eu inca nu am dat de contractii "sanatoase" ....vreau contractii domle!

La ora 19h00 se schimba tura si vine o alta moasa, draguta, destul de amabila insa cam pesimista ( credeam io): ma consulta, se uita pe graficul contractiilor, masoara dilatatia si imi zice ca am dilatatie 2, ca bebele nu a coborat deloc si ca nici nu da semne, colul tot tare e si deci sa incerc sa iau in considerare si ideea cezarienei. Hai mey fato fii serioasa - imi venea sa ii strig- mai bine mai vezi o data dilatatia aia ca ce ma aburesti tu cu 2 nu tine, doar eram pe la 4 adineaori...ba mai adauga ca la cum evolueaza treaba pot sa stau cu contractiile asrea si 48 de ore!!! Cum naiba am dat eu peste pesimista asta?

Dupa alte 3 ore de epidulara - in care cam incepusem sa ma plictisesc - deci pe la ora 21h00 - alerta cod rosu ....la camera 1 - oups c'est moi - tot personalul din tura de noapte navaleste la mine in camera, se agita in jurul meu, moasa pregateste precipitaa o injectie, iar eu sa lesin cand vad monitorul: bataile inimii bebelinei scazusera de la 180 la 60!! Uterul meu a prins o contractie atat de puternica si lunga ca "sugruma" bebele ...Mi-au facut in urgenta 2 seringi cu spasfon ca sa decontracteze muschiul, intre timp moasa - cam panicata - era cu telefonul in mana si il suna pe doctor acasa, iar eu nu va spun...devenisem alba la fata, intrebam disperata ce se intampla si mi se raspundea calm calm ca situatia e sub control. Totul a durat cam 1 minut apoi am vazut cum ritmul cardiac al bebelui revine la normal, abia atunci am realizat ca eram pregatita pentru operatie, ma si mutasera pe o masa mobila. Apoi au inceput sa ma linisteasca, sa imi arate pe monitor ca totul era ok, sa asteptam linistiti doctorul care trebuia sa vina in maximum 15 minute. Dar cine mai putea astepta! Am inceput sa ii intreb incontinuu daca sunt siguri ca bebele e bine - deja nu mai credeam nici ce vedeam pe monitor- daca nu exista un doctor de garda care sa imi faca cezariana mai repede, sa il vad pe bebe sanatos...In final am inteles ca nu mai era cazul sa ma panic, m-au convins ca totul era ok si deci am inceput sa astept mai calma doctorul. Sincer nu ma asteptam sa apara atat de repede, dar motociclist innrait, e de inteles...si nu a venit singur ci cu consoarta proprie care am aflat ulterior ca ii este si asistenta personala. Oricum amandoi formeaza un cuplu de invidiat: desi bunici grizonati sunt de un dinamism exceptional...dar sa nu deviez! Deci, dupa ce doctorul il imbarbateaza rapid pe Phil si il sfatuieste sa se duca in hol sa bea linistit o cafea, sunt luata in primire de toata echipa formata din: doc gineco, asistenta perso, moasa, 2 asistente ( cred ca erau stagiare) si anestezistul. Cel mai tare ma distra cand il auzeam pe doctor si asistenta cum isi vorbeau cu "dragule", "iubitule", iar eu la ora aia imi faceam scenarii in cap ca sunt amanti :)).

Si incepe spectacolul. Sunt dusa intr-o sala, mi se pune cortina in fata, eu raman cu anestezistul langa mine, ceilalti - actorii- sunt de partea cealalta. Fiecare vorbeste cu fiecare: anestezistul cu mine, se mai uita peste "cortina" si mai imi povestea ce se intampla, doctorul cu consoarta, asistentele intre ele; e o atmosfera destul de destinsa; doar in sufletul meu era ceva ambiguu, de nedescris....insa raman increzatoare. Ma uit la ceasul de pe perete: 21h30, abia incepusera sa ma taie de 5 min, ehe, mai e ceva pana vine bebele - ma gandeam- vai, iar ma cam plictisesc! Peste 10 min, la ora 21h40 deci, miscari de trupe dupa cortina si...un tipat...mey sa fie, pai nu e cam repede? Intelesesem ca dureaza 1 ora! Intelesesem gresit. Bebele era acolo la ei deja! Ba nu, uite ca mi-l aduc, ma uit la mica urlatoare...doamne ce frumoasa e! O ating cu degetele pe fata, o pipai, o mangai...dar nu idraznesc mai mult. Ii numar repede degetele de la mana ...sunt 5, e bine! Mi se zice ca pot sa o pup daca vreau! Cum nu, imediat - si incep cu pupaturile. In final moasa pleaca cu ea ca sa ii faca "toaleta", sa o masoare si sa o prezinte lui papa. Doamne sper ca Phil e acolo, ca nu s-o fi dus cine stie unde sa bea cafeaua - ca i-am spus sa nu o scape din ochi pe moasa sa nu cumva sa schimbe asta bebele...

Am ramas sa ma termine de cusut nenea doc, a mai durat vreo 45 min - pai de aia intelesesem eu 1 ora- dupa care m-au dus din nou in camera 1 unde ma astepta Phil cu mica minune in brate. Doamne ce bine le statea impreuna. Si asa am ramas toti 3 timp de 2 ore - eu fiind sub observatie post operatorie. Au fost momentele cele mai intense din viata mea, as fi vrut sa opresc timpul acolo...nu mai conta ca nu imi simteam picioarele, ca eram obosita, fericirea era imensa si nimic altceva nu mai era important! Am dragalit-o pe bebelina, ne-am sunat familiile si prietenii - cine zicea ca dupa cezariana nu poti face nimic?, Eh, e drept ca nu imi simteam deloc, corpul dar aveam bratele si mintea treze si atat imi trebuia la ora aia! Incepusem sa ma intreb de ce imi era asa frica de cezariana? Raspunsul aveam sa il aflu a 2 a zi, cand intr-adevar -in ciuda calmantelor administrate - ma durea taietura la orice miscare. Nu ma puteam deplasa si eram cam ametita. Si ma mai durea si spatele. Dar tot am sunat asistentele si mi-am cerut bebelina - destul le-o lasasem 4 ( patru!!!) ore. Si de atunci nu ne-am mai despartit, totul a decurs ca in povesti, cel putin pana acum, bebelina Amalia este o dulce, o frumoasa si o cuminte! Este cel mai cel bebe - ca doar e a mea:))

Multumesc din suflet personalului medical si in special doctorului meu gineco pt care am un deosebit respect si simpatie.

END OF STORY

Alina si Amalia (17.11.2005)

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

crista-s spune:

Mii de pupice dragalasei bebeline Amalia si mamicii ei.
Sa fie sanatoasa si norocoasa si sa va aduca numai bucurii ...

Cristina

Noi doi... si nu numai

"Quando vuoi davvero l'amore lo troverai che ti aspetta."

CristinaT spune:

Foarte fumoasa povestea, imaginile nu par sa fie din spital ci de la hotel, iar fetita este o adevarat printesa. Sa va traisca si sa va bucurati de ea.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

lavi02 spune:

Ce poveste frumoasa Alina!
Sa-traiasca!

Lavi

Lavinia cu bb Natalia (28.10.2005)

Denisam spune:

Alina-[bis]FEICITARI- SA VA TRAIASCA COMOARA, SA FIE SANATOASA SI SA VA ADUCA NUMAI BUCURII!F.Frumoasa povestea, bineinteles ca m-am emotionat, abia astept si eu sa trec prn clipele astea!
Va pupam si avetzi grija de voi!

Denisa
37+

Emma Andreea
Zambeste, si maine e o zi!

virgi spune:

Ce frumos s-au intamplat toate, intr-devar o poveste de neuitat care pe mine m-a impresionat. Fetita e o minune dragalasa si frumoasa. Si noi asteptam tot o fetita. si ne rugam ca totul sa fie bine pana la sfarsit.

Multa santate tie si fetitei tale.

19+

valcampan spune:

Sa-ti fie mereu sanatoasa si vesela ! Mi-au dat lacrimile cind am citit ce ai scris ba chiar am alternat risul cu plisul iar finalul a fost grandios. Finalul a fost poza craciunitei. Pupici multi!

Jocelyn spune:

Mi-a placut foarte mult cum ai povestit si sa fiti fericiti!

Researchers have discovered that chocolate produces some of the same reactions in the brain as marijuana. The researchers also discovered other similarities between the two but can't remember what they are