atac de panica si stari de anxietate

atac de panica si stari de anxietate | Autor: f_myr

Link direct la acest mesaj

am si eu o intrebare ptr cei care sunt in masura sa ma ajute cu un raspuns sau sfat despre ce ar trebui sa fac .de aproape 3 ani imi este frica sa sa nu lesin daca merg singura pe strada chiar si pana la magazin.mi sa intamplat sa lesin intr-un magazin acum aproximativ 3 ani jumatate.am mers atunci la doctor ,mi-am facut si o gramada de analize dar nu aveam nimik (imi spuneau ca nu am nimik sunt sanatoasa ).ma agit si cand trebuie sa stau de vb cu cineva.la munca nu pot sa merg .cum vb mai multe persoane eu intru in panica si vreau sa plec sa nu le mai aud .am impresia caci numai daca plec de acolo nu o sa mai lesin.as vrea si eu un sfat (in special de la un psiholog sau psihoterapeut),sa-mi spuna ce trebuie sa fac .sa nu mai ma gandesc ca o sa mi se intample sa lesin ca si atunci in magazin sau sa ma retrag singura intrun colt sau incapere atunci cand ma simt rau.va rog mult sa-mi daty si mie un sfat.multumesc!

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns alexia28 spune:

Buna, stiu prin ce treci si cat de greu iti este.
Am trecut si eu prin asta si nu pot sa-ti spun decat sa mergi la un psiholog/psihiatru. Eu m-am tratat 1 an - faceam tratament si sedinte scurte de psihoterapie. Am renuntat la tratament pt ca vreau sa fac un bebe cu toate ca medicul imi spusese ca iau doze foarte mici si nu sunt probleme. Ce sa zic, am crezut ca m-am vindecat, dar se pare ca nu sau nu in totalitate tot ma mai gandesc ca o sa mi se faca rau, ca o sa lesin si tot asa. E adevarat ca nici nu m-am simtit bine, am probleme cu calciul mai ales primavara si toamna, am si tensiunea mica si de aici teama asta dar atacurile nu mai sunt atat de puternice ca la inceput. Si eu vreau sa scap de gandurile astea, sa fiu puternica cum eram inainte, sa pot merge singura in hypermarketuri,cateodata cred ca nu o sa scap niciodata de cosmarul asta. Imi pare rau ca nu pot sa te ajut mai mult dar cred ca rezolvarea sta in tine, in puterea ta de a lupta sa-ti spui tot timpul ca nu o sa ti se faca rau ca esti sanatoasa si sa faci tratament.

Sanatate multa.
Pupici.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns floricika spune:

Si eu am trecut prin asa ceva, desi nu am lesinat niciodata! Pur si simplu mi-e frica, mi-e frica de faptul ca nu mai am aer, ca o sa mor, ca ma sfarsesc....Eu nu am mers la nici un psihoterapeut din cauza ca nu am avut timp si nici curajul , recunosc. In schimb, am inceput sa imi schimb modul de gandi, am incercat sa caut in mine puterea si forta de a merge mai departe. Am avut zile in care imi era rau continuu, cu toatea astea imi continuam programul normal, radeam, vorbeam (fortat, pt ca mie de fapt imi venea sa fug in casa si sa stau in pat cu patura in cap)si chiar ma gandeam in acele momente :"cine ma vede acum, habar nu are prin ce trec eu in momentul asta si cat efort depun ca sa fiu normala, ca ei..."Au trecut 10 luni de la primul atac, acum sunt mult mai bine, mi se mai intampla doar rar cand am foarte multe probleme si nu stiu cand si cum sa le rezolv, devin agitata, si cred ca mi-e teama ca nu am rezolvarile si de aici intru in panica. Ma linististesc singura si totul revine la normal....cel putin asa m-am descurcat eu pana acum.
Multa sanatate!

Nunta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Adriana, o situatie de genul acesta nu este indicat nici sa fie simplificata nici amplificata suplimentar. Exista o rezolvare si pentru tine dar ea nu va rezulta nici dintr-un tip de gandire: nu te mai gandi nici retrage-te in colt. Acestea pot fi strategii eficiente pe moment dar nu vor elimina starea de anxietate.
Eu am intalnit cazuri care au raspuns foarte bine la psihoterapie, combinata sau nu cu medicatie anxiolitica si antidepresiva, care la fel aveau atacuri de panica de mai bine de 3 ani si treptat au reusit sa isi reia o viata obisnuita.
Ideea este ca in 3 ani tu ai dezvoltat un mod de gandire si de comportament aproape conditionat la stimulii care iti creeaza starea de disconfort. Tu ai resursele de a depasi acest blocaj, dar intre tine si resurse se aflat modul disfunctional de a integra acum experientele din jurul tau. Pentru a sparge acest zid ai nevoie de o repozitionare in care ti-ar fi utila prezenta si suportul unui psihoterapeut. Iti doresc sa il cauti si sa il gasesti cat mai repede si sa iti recapeti independenta emotionala si increderea in tine

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alexia28 spune:

quote:
Originally posted by Principesa

Adriana, o situatie de genul acesta nu este indicat nici sa fie simplificata nici amplificata suplimentar. Exista o rezolvare si pentru tine dar ea nu va rezulta nici dintr-un tip de gandire: nu te mai gandi nici retrage-te in colt. Acestea pot fi strategii eficiente pe moment dar nu vor elimina starea de anxietate.
Eu am intalnit cazuri care au raspuns foarte bine la psihoterapie, combinata sau nu cu medicatie anxiolitica si antidepresiva, care la fel aveau atacuri de panica de mai bine de 3 ani si treptat au reusit sa isi reia o viata obisnuita.
Ideea este ca in 3 ani tu ai dezvoltat un mod de gandire si de comportament aproape conditionat la stimulii care iti creeaza starea de disconfort. Tu ai resursele de a depasi acest blocaj, dar intre tine si resurse se aflat modul disfunctional de a integra acum experientele din jurul tau. Pentru a sparge acest zid ai nevoie de o repozitionare in care ti-ar fi utila prezenta si suportul unui psihoterapeut. Iti doresc sa il cauti si sa il gasesti cat mai repede si sa iti recapeti independenta emotionala si increderea in tine




Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura



Principesa, cum pot lua legatura cu tine, am vazut ca nu ai activata optiunea PM. M-ar interesa daca eu pot sa ma vindec complet de agorafobie insotite de atacuri de panica, de starile astea de anxietate dar fara sa mai iau tratament medicamentos Mentionez ca am luat timp de un an Rivotril de 0.5mg si Anafranil de 10mg dar in doze foarte mici, de fapt am inceput cu doze mai mai si le-am redus treptat. M-am simtit foarte bine, am renuntat la tratament de 4 luni si starile au revenit.

Multumesc mult.
Alexia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Da Alexia, te poti vindeca, asta depinzand in cea mai mare parte de tine. Pentru detalii suplimentare sau detalii de contact imi poti scrie pe adresa de mail cezareea_xfiles@yahoo.com care este activata.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Da Alexia, te poti vindeca, asta depinzand in cea mai mare parte de tine. Pentru detalii suplimentare sau detalii de contact imi poti scrie pe adresa de mail cezareea_xfiles@yahoo.com care este activata.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput