Anxietatea si sarcina

Buna mamici si viitoare mamici.Am si eu o problema si as vrea sa stiu cine a mai trecut prin asa ceva. Acum 2 ani am avut o depresie foarte puternica , am fost internata ambulatoriu,diagnostic -tulburare depresiv-anxioasa.Am urmat un tratament cateva luni pe care l-am intrerupt fara a consulta medicul si anul trecut criza mi-a revenit. Precizez ca in acesti 2 ani starea de depresie a trecut dar am ramas cu crize de anxietate. Din cand in cand mai iau cate un sfert de pastiluta de la medicul meu cand chiar nu pot sa ma calmez singura. Am cateva probleme , rinita si gastroduodenita, astea apar de obicei in anumite perioade ale anului , neputind fi tratate complet. Cred ca de la aceste boli am eu crize de anxietate. Alta e problema cea mare. Vreau sa am un bebe. Am 31 de ani , am situatie materiala buna dar mi-e frica de crizele mele pe care as putea sa le am pe perioada sarcinii. A mai trecut cineva prin asta? Please , help me. Crizele mele se manifesta ca niste atacuri de panica , palpitatii, parca simt ca -mi plesnesc urechile , nod in gat , nu pot sa inghit bine , cateodata parca simt ca mi se duce limba pe gat. Stiu , e o problema psihica , dar chiar nu pot sa depistez de la ce e. Mi se intampla astea cand sint mai agitata si mai stresata. Cum sa fac sa duc o sarcina?

asi spune:

Vorbeste cu medicul tau daca e indicat sa ai o sarcina si daca luand aceste medicamente nu influentezi sanatatea copilului.
Poate ca un psiholog si niste tehnici de relaxare te vor ajuta sa iti dispara aceste crize.
Sanatate maxima!

marrina spune:

giorgiiana Nu sunt sigura ca ai fost diagnosticata corect. Simptomele de nod in gat, palpitatii pot fi si de la tiroida. E importanta cauza si momentul cand a aparut primul atac. Eu am avut o criza de tahicardie si sufocare in timpul pregatirilor pentru nunta. Nu-mi gaseam pantofi si am presupus ca eram stresata in subconstient. Am ajuns la urgenta si criza aceea s-a repetat de trei ori in 24 de ore. Am luat ceva tb. din plante pana la nunta si nu s-a mai intamplat nimic. De atunci au trecut 9 ani.
Pot sa-ti recomand o vizita la un endocrinolog si , apoi, la un psiholog. Cred ca problema ta se poate rezolva. Sunt atatea posibilitati terapeutice si pentru rinita si gastroduodenita: alopate, naturiste, homeopate. Cred ca ai nevoie de refacerea echilibrului interior . Si asta iti va aduce tau.
Multa sanatate iti doresc.

Chi spune:

Exact cum ai zis si tu, problema e de ...sus! Nu vreau sa iau usor problemele tale ci vreau sa adopt un ton glumet ca si tie sa ti se para mai facile.
Bucuria unui copil, pe de o parte si grija de a nu-i provoca rau, pe de alta parte, te va pune cu siguranta la adapost fata de aceste crize.
Daca nu ai facut-o pana acum, consulta si un psiholog in care sa ai incredere si cu, care sa poti afla samburele care sta la baza crizelor tale.Odata aflata cauza,problema e pe jumatate rezolvata.
Iar daca o sa mai faci crize - desi progesteronul secretat din belsug in sarcina, te va pune la adapost - exista remedii homeopate excelente pentru sistemul nervos.

Catalina spune:

Draga Georgiana,
Inteleg perfect ce explici, ma lupt cu astfel de stari de ani buni si inca nu le-am dat de cap. Doar ca eu stiu motivul - bibilica, in mod clar.
Sincer, medicatie nu am luat pentru ca atunci cand am citit ce efecte secundare au si ca, la intreruperea brusca a tratamentului simptomele pot reveni chiar mai nasoale, m-am speriat rau de tot.
Eu incerc de 6 ani sa am un copil. Anul acesta am mers pe multe tratamente medicamentoase, tratamente hormonale care mi-au afectat FOARTE MULT starea. Din atacuri de panica in depresie aproape constanta, numai asa o duceam cand am ramas gravida. Iti dai seama in ce mediu se dezvoltau copilashii mei (imi daduse Dumnezeu gemeni).
Nu cred ca mai trebuie sa iti spun ca nu poti lua nici un medicament pe perioada sarcinii. Adica, daca vrei le poti lua, dar riscurile sunt enorme.
M-a ajutat foarte mult sa vorbesc cu un psiholog, eu asta as zice sa faci inainte de orice. Ei sunt specialisti si pot gasi cauza.
Si mai e ceva: stiu ca un copil e o bucurie. E o bucurie pe care eu mi-o doresc de ani buni si pentru care am luptat ceva. Dar pana sa se concretizeze aceasta bucurie, este o perioada foarte delicata de trecut si, parerea mea, nimeni nu ar trebui sa se aventureze pe aceasta cale delicata daca stie ca are probleme.
Eu am pierdut sarcina la 7 saptamani si sunt foarte constienta ca starea mea a avut mult de-a face cu acest fapt. Cand eram eu agitata aveam contractii - poate ziceti ca nu e adevarat, ca nu se poate asa devreme, dar niciodata altadata nu am simtit asa ceva.
Trebuie sa ai o stare de sanatate foarte buna pentru ca sa incerci sa faci un bebe.
Bine, daca apare, din voia lui Dumnezeu, atunci, cum vrea El sa fie dar daca e sa fie planificat (cum fusese in cazul meu), gandeste-te bine.
Anxietatea nu e deloc o problema usoara sau de neglijat.
Doamne Ajuta!


Catalina

georgiiana spune:

Fetelor , mercic mult pentru sfaturi. Catalina, deci crezi ca exista riscuri sa pierzi sarcina de la problemele astea? La asta nu m-am gandit. :( Asa de mult imi doresc sa am un bebe, acum ma simt neimplinita desi am realizat cate ceva in viata.Mai alesc cand o vad pe nepotica mea cata bucurie aduce intregii familii. Am stat cu sora mea aproape tot timpul pe perioada cat ea a fost gravida si cat a fost internata in spital(ea a avut tensiunea ridicata). Si cand s-a nascut nepotica mea am avut o bucurie de nedescris. Cred ca ea a fost in mare parte revenirea mea din depresiile cu care ma confruntam. Cand sint trista , imi e deajuns sa ma gandesc la zambetul ei si tristetea trece. Daca acum doi ani nu mi se intampla sa ma imbolnavesc , poate ca aveam si eu un bebe. Atat de mult imi doream si imi doresc.Pana acum m-am protejat , dar ma gandeam ca de luna viitoare sa incerc sa raman insarcinata. Am mai incercat asta inainte de a ma imbolnavi si nu am ramas. Nici nu vreau sa ma gandesc ca nu as putea ramane.Am dat vina atunci pe luna in care eram , citisem eu undeva ca in luna noiembrie mai greu ramai. De atunci m-am protejat mereu.Catalina , tu mai incerci sa ramai gravida? Sper sa pastram legatura si sa ne incurajam reciproc. Ce o vrea Domnul , pana la urma.Va pupic pe toate .

Catalina spune:

Draga Georgiana,
Lasa-ma sa iti spun ceva. Starile mele de anxietate nu erau si nu sunt din senin: am probleme in familie. Destul de grave sau le mai agravez eu din cand in cand.
Nu stiu sa iti spun daca neaparat anxietatea duce la pierderea sarcinii. Nu cred. Dar sigur dauneaza. Gandeste-te ca chiar si atunci cand ai un copil maricel pe el il afecteaza sa te vada agitata, d-apai cand e in burtica ta?
Eu zic ca nu e sub nici o forma cazul sa te panichezi si, da, te-as sfatui sa lasi protectia. Daca voi ca familie considerati ca puteti face acest lucru, atunci este ok.
Daca Dumnezeu va vrea sa ramai insarcinata si totul sa mearga bine, atunci totul va merge bine. Nu trebuie sa te sperii de ce va urma, trebuie sa lasi totul in mana Domnului - asta iti va aduce pacea necesara. Si daca El va face minunea si iti va da un bebe in burtik, sa stii, dimineata, la pranz si seara ca acel bebe merita TOT efortul tau: si pe acela de a fi linistita, si pe acela de a fi sanatoasa, vesela, calma etc.
Sigur ca daca Dumnezeu va vrea sa raman insarcinata voi fi cea mai fericita femeie din lume. Nu voi mai face insa tratamente de fertilitate daca asta ma intrebai. Starea mea psihica nu imi permite - am vazut asta cu varf si indesat. Si cumva as actiona chiar impotriva scopului pe care mi-l propun, acela de a avea un copil sanatos.
Lasa-te in voia lui Dumnezeu si sa vezi ce bine e.

Te pup,

Catalina

georgiiana spune:

Catalina , mutumesc pentru incurajari. Iti doresc sanatate , sa dea Dumnezeu sa ramanem insarcinate si sa avem putere sa ducem sarcina cu bine,sa avem copii sanatosi si sa fim mamici fericite. V-am pupat si mai vorbim.

andra10 spune:

Dragele mele,acest subiect ma intereseaza si pe mine in mod direct mai ales ca si eu destul de des am atacuri de panica.Uneori ma simt asa de singura ,imi bate inima de am impresia ca imi sare din piept,nici nu pot dormi noaptea ca mi-o aud batind in urechi.
Am starile astea mai ales vara dar nu numai.Am fost la doctor am luat tratament si degeaba .Simt ca aceasta stare o sa ma urmareasca toata viata.De calmat nu prea reusesc sa ma calmez,incerc sa imi spun singura ca nu am nimic grav ,ca nu sint singura,ca sint inconjurata de persoane care tin la mine dar totusi ceva se intimpla.Si mai ales de cind incerc sa am un bebe parca e si mai rau.Cine stie poate din cauza asta nici nu reusesc.