Sa fie depresie postnatala?

Am intrat in depresie sau...?nu stiu ce se intampla cu mine dar de cateva zile ma urmareste un gand.....ca va veni ziua cand nu voi mai exista,cand voi pleca de pe aceasta lume si-i voi lasa pe cei dragi aici....voi pleca ca si cum n-as fi existat,chiar daca asta va fi peste multi ani pe mine ma apuca plansul si nu ma mai pot opri sau ma opresc dar imi ramane totusi un nod in gat si intru in panica,a mai patit cineva asa ceva?vreau sa precizez ca am nascut de 6 sapt si jumatate,sa fie depresia postnatala de care am tot auzit sau am luat-o razna,ce sa fac sa alung aceste ganduri,sa ma linistesc?,va rog ajutati-ma ca si acum plang,va multumesc

andreea_tx spune:

Ancuta capul sus si gandeste pozitiv.Concentreaza-te asupra faptului ca ai un copil care are nevoie de tine in viata nu moarta.Mobilizeaza familia sa te ajute cat mai mult la treburile gospodaresti si de ce nu si a copilului si odihneste-te cat mai mult cu putinta.Sigur ca acea zi va veni pentru toata lumea odata si odata dar de ce sa ne gandim la ea si sa nu ne bucuram de ceace avem acum.Sanatate si lasa gandurile negre deoparte.

andreeat

andora spune:

Ancuta, sa-ti traiasca bebe mic si dulcic si sa aiba o mamica optimista si puternica!
Sa stii ca si eu eram tare emotiva inainte si dupa nastere... Simteam nevoia sa plang si cautam motive pt propriu-mi ego - cred ca nu vroiam sa recunosc ca hormonii o luasera razna si ca trebuia sa lupt cu mine insami. Ma simteam incapabila sa cresc copilul.
Cred ca principala cauza a acestei stari ar putea fi constientizarea faptului ca acum cineva depinde de noi. Eu ma ingrozeam gandindu-ma la tot felul de scenarii oribile ce s-ar fi putut petrece cu bebe si ma invinovateam pt orice prostioara. Acum vad ca greul nu-l invingi decand trecand peste orice temere.... eu iti tin pumnii in "meseria" de mamica si iti doresc multa forta si incredere ca veti avea o viata luuunga si frumoasa cu totii!!!!!

www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii

Eliza5 spune:

Draga mea,
Ca sa-ti raspund la subiect o sa-ti spun ca da, este depresia post-natala. Vestea buna este ca nu dureaza mult. Vestea proasta este ca unele sentimente pe care le ai acum s-ar putea sa persiste si dupa ce se termina criza. Ca sa-ti dau un exemplu concret, eu am nascut de 9 luni insa si acum imi este teama de tot felul de lucruri inexistente care s-ar putea intampla mie, copilului meu sau familiei mele. Nu cred ca exista mama care sa nu traiasca cu teama asta.
Cat despre teama de moarte de care zici, si eu am trecut prin asta.. Si mie mi se parea absurd ca la un moment dat voi disparea de parca nu as fi fost niciodata aici.. Te-ar putea ajuta aici religia daca esti credincioasa.. Ideea este ca fiecare om are scopul lui pe pamantul asta.. Fiecare dintre noi influenteaza destinele celorlalti. Nimic nu este fara rost.
Cand te apuca panica de care spuneai (si pe care o cunosc bine, crede-ma), nu sta, nu persista in aceleasi ganduri ci ridica-te, trage aer in piept si impune-ti sa te gandesti la altceva. La copil, la concediu, la mare, la munte, la orice numai nu lasa gandurile negre sa te copleseasca.

Eliza si Alex (15 nov. 2004)

ancutzathree spune:

Va multumesc pt sfaturi,mi-am mai limpezit gandurile dar tot imi vine sa plang la orice m-as gandi,toate le vad prin prisma aceasta,eliza 5cam cat dureaza depresia?pe mine m-a apucat de luni.Cel mai grav e cand raman singura si asta se intampla o mare parte din zi pt ca sotul lucreaza...familia e departe si ocupata...ma simt asa de singura...pe acest forum imi mai gasesc linistea si va multumesc celor care sunteti pe aproape cu un sfat.

http://photos.yahoo.com/ph/ancutzathree/

Eliza5 spune:

In general depresia clasica dureaza 2-3 saptamani.. Daca iti poti imagina, eu nu mai voiam sa mananc. Eram atat de deprimata ca stateam numai cu bebelusul in brate si nu voiam nici sa mananc. Si sotul meu imi punea mancarea in fata, ma forta sa mananc, eu mancam si plangeam, mancam si plangeam. Pana la urma mi-am intrat in ritm (una din cauzele depresiei mele era ca mi se daduse programul peste cap, alaptam intr-una, haotic, nu mai intelegeam nimic din viata mea).
Se va rezolva in timp dar te ajuta daca poti iesi la soare, eventual fara bebe macar o ora pe zi..
Nu esti singura .

Eliza si Alex (15 nov. 2004)

ankalaura spune:

Da, si la mine s-a instalat depresia tot dupa cateva saptamani de la nastere, si nu imediat.
Eu eram obsedata de boala. Cand la controlul de o luna dr de familie mi-a zis ca la 2 luni va trebui sa duc copilul la oftalmolog pentru ca nu urmareste degetul, am zis ca innebunesc, eu purtand ochelari de cand ma stiu! Gatam deja ma ganedam ca fata mea nu vede, ca de fapt cand se uita in ochii mei ca o alaptez CRED EU ca se uita, de fapt ea se ia dupa voce! O luasem razna!
Eram convinsa ca sotul meu nu ma mai gaseste atragatoare, desi chiar cred ca eram rezonabila dupa nastere, drept urmare i-am scris o mare scrisoare intr-o noapte cand mi-am luat copilul si perna si am plecat in alt dormitor, suparata foc, o scrisoare de 6 pagini cu scris marunt pe care o am si acum, in care ii explicam ce nasoala e viata!
O sa treaca repede, ai sa vezi. Eu zic sa stai mai mult de vorba cu cei apropieti si cu bebelusul, si vei vedea ca te vor intelege. Intelegerea lui bebe mic e cea mai frumoasa! Lui poti sa ii spui orice, oricum iti va zambi si iti va insenina ziua!

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea
Eliza de 2005

andora spune:

Ancuta, vroiam sa-ti mai spun referitor la singuratate... daca asta crezi ca e una din cauze - ibcearca sa intri mai des pe forum si sa vorbesti cu mamicile cu bebei de varsta ingerasului tau, dar mai ales sa te plimbi cu carutul si sa legi noi prieteni in parc.... statul acasa nu e bun....
In general mintea ne umbla aiurea si daca nu e langa noi cineva care s-o ghideze in directia buna, rareori stim sa o gasim singuri. Sau incearca in timp ce doarme copilul sa faci ceva de care sa fii apoi mandra - chiar sa schimbi ceva in camera, sa faci ceva pt care sotul sa te laude cand vine... E doar parerea mea
Depresia va trece intr-un final.... am citit www.charityadvantage.com/depressionafterdelivery/postpartumdepression.asp" target="_blank">aici ca principalele simptome sunt tendinta spre invinovatire si izolare si ca aprox 1 din 6 femei au aceasta problema. Insa nu se stie cat tine si depinde de fiecare s-o scurteze...
Te pup si gandeste-te cate femei nu pot avea copii... noi am trait aceasta minune si pentru ei trebuie sa invingem orice ganduri negre si sa le inlocuim cu un zambet... si sa nu ne mai facem griji ot ceilalti, sa ne pese in primul rand doar de puiutul mic care depinde de noi....

www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii

Melania 14 spune:

Draga mea tot ce pot sa-ti spun e ca si eu am trecut prin asa ceva dar nu am avut ganduri filosofale.Pe mine m-a terminat alaptatul.BBlasa mea (acum are 8 luni jumate) manca f putin si des si nu-i placea sa suga prea mult, drept urmare ma mulgeam,dar ma mulgeam in adevaratul sens cred ca numai eu si vaca Milca am avut atata lapte.La asta se adauga faptul ca aveam rani la sani,cand venea seara si ma gandeam ca se va trezi din 2 in 2 ore sa suga ma apuca disperare sau mai bine zis panica si intr-atat de tare de aveam frisoane si de abia ma urneam in pat si daca nu aveam langa mine sot si parinti nu stiu ce faceam.Apoi plangeam si eu la greu, te miri din ce, nimic nu era bine din ce faceau cei din jur.Starea asta a trecut atunci cand BBlasa a papat laptele cu sticluta si i l-au dat si altii cu exceptia mea, atunci mi s-a luat o povara de pe umeri si am simtit ca nu e numai responsabilitatea mea copilul(desi toti erau dornici sa ma ajute).
Deci va trece si la tine si asa cum au spus si celelalte mamici , deocamdata cat BB e asa de mic si doarme mult ai mai mult timp liber, bucura-te de el si mai stai pe forum si mai povesteste-ne cum decurg lucrurile.


BBlasa Melania si mama .