Voi ce ati alege?

Am posibilitatea sa merg la niste cursuri de vara in august. Problema e ca trebuia sa ma intorc in tara, la prieten, familie, etc. la sfrsitul lui iulie. Imi era oricum greu sa stiu ca plec, pt ca m-am obisnuit aici si am oroare de mutari, de plecari definitive, chiar daca imi era dor de acasa. Vestea cu cursurile de vara a venit aproape ca o "eliberare": puteam sa mai raman inca putin aici.
Apoi am inceput sa ma gandesc: am primit un job pt 2 luni (august si sept.) in tara si ar trebui sa renunt la el daca ma duc la cursuri, banii stransi ca sa supravietuiesc la inceput in tara s-ar duce pe cursuri. Si, cel mai important, prietenul ramas in tara nu e in totalitate de acord. Ar veni la cursuri (avem aceleasi puncte de interes), insa mai mult ca sa-mi faca mie pe plac, nu neaparat pt ca lui i se pare important. Si incep si eu sa ma intreb daca intr-adevar e mai important sa ma duc la cursurile astea... Si parca tind sa-i dau dreptate: e un oarecare moft; cursurile sunt super-celebre, insa nu sunt ferm convinsa ca as invata ceva de acolo. Ar fi doar o experienta in plus, o chestie adaugata la CV, si un motiv de eventuala lauda mai apoi, un fel de snobism.
Practic, nu stiu ce vreau si am nevoie de argumente intr-o directie sau alta...

Optimistul e mai aproape de Adevar.

copiloi spune:

Pai hai s-o iau punctual:
- zici ca ti-e dor de-acasa si ca ai pleca mai repede: daca ai rezistat 5-6 luni, sau de cat timp ai fi aici, cred ca mai poti rabda o luna;

- familia ta, atat timp cat stie ca mai ramai la un curs, pe care ti-l doresti, va mai rabda si ea o luna;

- nu vreau sa ma bag, dar sunt de parere ca prietenul tau trebuia sa lase decizia, de a ramane sau nu la curs, la latitudinea ta (chiar daca e de alta parere).....daca chiar nu mai poate rezista o luna, ar putea veni la tine (asa cum ai spus si tu);

- ramane pana la urma ca tot banii sa conteze in decizia ta, daca sa ramai la curs sau sa te intorci, sa iei in preluare jobul.

In concluzie, daca problema sunt banii, atunci intoarce-te mai repede, daca nu, atunci ramai la curs.

Eu acum cativa ani, la prima mea iesire din tara, am decis la fel, ca dupa 5 luni de bursa sa mai raman 2, ca sa pot da DSH-ul. Decizia am luat-o foarte greu (aveam prieten in tara, plus ca pentru cele 2 luni suplimentare nu mai primeam bursa si a trebuit sa lucrez, ca sa mai pot ramane). Si bine am facut!!!

Bafta in luarea deciziei!


Alina

noltic spune:

Buna: astepti un raspuns, dar la care din optiuni? Pentru ca problema alegerii tale indica un punct de vedere strict personal: ce vrei, sau ai dori, sa se intample in viata ta daca revii sau nu in tara? Ma insel cumva sau nu stii ce potential ai? Sau ce vrei de la viata? Sau..... Te rog frumos sa reformulzi intrebarea intr-un context mai personal si exact(si sa nu uiti ca ce vor ceilalti pentru tine reprezinta un mod de a vedea lucrurile raportat la ce stiu, cunosc si ar vrea ei!!!!!!)
Cu respect,
Nick

gabirus spune:

Realmente cred ca acel curs de vara e doar o ocazie oportuna de a amana intoarcerea; pe care dintr-un motiv (sau mai multe?) nu prea o doresti - de fapt. Cred ca pasul 1 si esential spre o decizie este sa analizezi cu mare atentie si sinceritate de ce nu vrei sa te intorci? Te sperie relatia de atunci mult mai apropiata de prieten? Pierderea independentei? Cand te intorci vei sta cu familia? Te-ai obisnuit singura? Sunt multe intrebari la care trebuie raspuns aici.

Gabi, mamikul Evei si al baietelului din burtic, 35+ sapt.
POZE

niccostea spune:

Va multumesc pentru raspunsuri... Mi-a prins tare bine sa-mi pui "dlemele" in fata altor oameni care vin cu amprenta lor personala si-mi ofera un alt punct de vedere decat al meu asupra lucrurilor.
E clar ca aici imi e mai bine... E mai simplu: sunt departe de problemele de acasa, mi le am doar pe ale mele, personale, pe care imi e oricum mult mai usor sa le rezolv... Dincolo de asta, situatia mea financiara de aici e mult mai roza decat era in tara (unde e adevarat ca eram mai putin dispusa sa muncesc). Asa ca am destule motive sa nu tin neaparat sa ma intorc; cel putin nu acum.
Intre timp am aplicat pt un alt job in tara, le-am spus ca deocamdata sunt aici si mi-au raspuns ca ma asteapta la interviu cand ma intorc... deci problema banilor s-a rezolvat cumva (sau o sa se rezolve).
La cursuri in cele din urma, am aplicat si am fost acceptata. Asa ca din momentul asta nu ma mai pot razgandi. Profesional sunt sigura ca n-am sa regret. Sper, insa, ca alegerea asta sa nu schimbe prea multe: fie ca ma intorc in tara cu o luna mai devreme sau mai tarziu, pana la urma, e aproape acelasi lucru, nu?
Cursurile astea mi se pareau un fel de "Olimp", loc de neatins, rezervat unui alt tip de oameni decat sunt eu. Nici macar n-am visat sa ajung la ele, pentru ca mi se parea inutil sa visez asa ceva: de ce sa visez ceva la care oricum n-o sa am niciodata acces? Iar acum pur si simplu mi s-a oferit posibilitatea asta... Cred ca nu mi-as fi iertat niciodata daca as fi renutat doar pentru niste bani in plus... Si, e adevarat, parintii se bucura ca am fost acceptata la cursuri, chiar daca asta inseamna sa ma aiba acasa cu o luna mai tarziu. Singurul semn de intrebare ramane asupra prietenului, care a ajuns cumva la capatul rabdarii: am plecat initial pentru 1 semestru, apoi mi-am prelungit si am ramas 2 semestre... iar acum mai raman inca o luna... Sper sa fie bine!


Optimistul e mai aproape de Adevar.

vivi.chiriac spune:

Lasa-te condusa de ce simte inima,nu constiinta.BAFTA

Sabina spune:

o singura intrebare am: darmstadt sau bayreuth?


darmstadt e vax albina, la bayreuth poate te-nvartesti de-o opera 2, 3, ceea ce prietenu ar intelege pe deplin....


in fond, mult a fost, putin a ramas.

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

noltic spune:

Ma bucur ca ai facut o alegere buna! Daca tu nu ai grija de tine cine ar putea sa o faca la fel de bine intentionat! Continua si persevereaza in aceeasi directie: inima si sufletul au prioritate asupra ratiunii materiale.
Succes,
Nick!