Daca copilul nu accepta alt barbat in viata mea?

Am divortat de 8 luni. Si poate ca da, e prea devreme sa ma gandesc la o noua relatie. Dar daca a aparut EL, acum 2 luni si daca imi place pe zi ce trece tot mai mult si mi-e pe zi ce trece tot mai drag si ma indeamna inima sa incerc si sa nu pedepsesc pe nimeni cu neincredere pentru problemele pe care le-am avut cu ex-ul, ce sa fac?! Kuki al meu, care nu mai e chiar bb, caci are 13 ani si e deja mai inalt ca mine, accepta cu greu "intrusul" , desi m-am straduit sa nu il introduc brusc in viata noastra, sa fac totul cu pasi mici si cat mai usor de acceptat. Spune ca il place mult, deja s-au imprietenit, asa, un pic, dar ii e teama. Ca e prea devreme, ca totul in jurul lui s-a schimbat, ca eu si tatal lui ne-am schimbat...Cum impac datoria fata de el ca mama si datoria fata de mine, ca femeie?

Rufus spune:

Pai te furisezi (e mai interesant, nu?) si ii dai copilului timp. Nu merita sa-ti ratezi sansa, dar si varsta de 13 ani este grea...
Daca tipul pe care-l placi este de treaba si are rabdare, reusiti voi. Daca nu, nu te merita. Cum mai spuneam cuiva, tu insemni voi. Va ia la "pachet".

http://community.webshots.com/user/tora97

Kehleyr spune:

Nu stiu daca asta cu furisatul e cea mai buna solutie. Daca te descopera baiatul tau, s-ar putea simti tradat, mai ales ca din ce spui tu, el a fost sincer cu tine si ti-a dezvaluit temerile lui. Poate ar fi mai buna metoda clasica, adica sa ii spui ca "intrusul" nu afecteaza relatia dintre voi, sau dintre el si tatal lui, si ca oricum tu nu ai pretentia ca el sa il accepte in totalitate din prima. Ca apreciezi eforturile lui de a se intelege bine si speri ca ei doi sa se poata intelege, dar fara sa ii impui o apropiere mai mare pentru inceput, mai ales cand tu nu stii daca se va alege ceva din relatia asta in final.

Recunoaste ca atat tu cat si tatal lui v-ati schimbat, dar spune-i ca asta nu afecteaza calitatea voastra de parinti. Si mai ales incearca sa nu il neglijezi pe baiatul tau...

---

The Answer to the Great Question of Life, the Universe and Everything Is Forty-two.

Lona spune:

Am doua experiente apropiate in acest sens, poate iti folosesc.
Sora mea a divortat de sotul ei cand fiul lor avea 6 ani. Relatia dintre el si tatal lui este una profunda, asa ca au continuat sa se vada, baiatul pleca cu tatal lui in vacanta, erau foarte apropiati. Dupa cativa ani, a incercat o relatie cu un barbat. Nepotul meu nu l-a acceptat sub nici o forma, mai ales ca prezenta aceluia in casa a insemnat automat absenta tatalui de la prazurile de duminica (pe care eu personal nu prea le-am inteles, dar asta nu conteaza).
Fapt este ca au ajuns, mama si fiu, sa aiba discutii destul de urate, reprosuri din partea copilului, cat pe ce sa plece de acasa tanarul care avea o adolescenta mai dificila. In final, sora mea a renuntat la acea relatie, si nici n-a mai facut publica vreo alta, chiar daca s-a mai intalnit cu cineva o perioada.
Finalul: nepotul meu are 27 de ani acum, a plecat in strainatate (intre timp, si tatal lui se stabilise acolo), iar sora mea are 50 de ani, este singura si creste o pisica.
Celalalt exemplu este al meu personal. Parintii mei au divortat cand au aveam 2 ani. Pe tatal meu natural l-am vazut doar de cateva ori in viata mea, si atunci intamplator. Am crescut doar cu mama si cu bunicii pana la 12 ani, cand mama s-a recasatorit. Intai am fost furioasa, mi se parea ca trebuie s-o impart pe cineva cu mama, ne-am mutat de la bunici intr-o casa noua cu care nu ma puteam obisnui. In plus, noul meu tata avea o fiica (sora mea de care vorbesc mai sus), mai mare decat mine, si iar mi se parea ca mi-o "foloseste" pe mama MEA (ei ii murise mama). Dupa o perioada scurta (cam un an) m-am apropiat foarte tare de TATA, pentru ca era oricum singurul tata pe care il avusesem vreodata. Era bun, cald, bland, si, multumesc lui Dumnezeu, asa este si in ziua de azi, dupa mai bine de 25 de ani. Am crescut frumos, o familie fericita, chiar daca ne-am "adunat" mai tarziu, si foarte repede am ajuns sa-l iubesc cel putin la fel de mult ca si pe mama. Acum nu mai este tanar, si sunt destul de speriata ca poate am sa-l pierd, ca asa este in firea lucrurilor, si-mi pare tare rau ca am pierdut acei primi 12 ani din viata fara sa fim impreuna.
Vreau sa-ti spun ca un mare rol l-a avut atunci mama, care a dat dovada de intelepciune si diplomatie, chiar daca n-a fost o batalie usoara. Pe langa mine, ea trebuia sa se apropie si de sora mea, care era destul de traumatizata dupa pierderea mamei ei, si nu prea a acceptat-o la inceput.
Nu vreau sa ma intind, acum radem de vremurile acelea, dar n-a fost prea simplu. (Doar o faza: eu eram in bucatarie si mancam, iar tata mi-a spus ceva de genul "nu mai sorbi supa". Replica mea a fost "nu esti tatl meu, nu e treaba ta cum mananc". In acelasi timp, in camera de zi mama schimba o floare dintr-un ghiveci in altul, un ficus batran. A intrat sora mea si a racnit: "daca mai pui mana pe floarea mamei, veti pleca urgent de aici, si tu si fiica ta".)
Daca adultii sunt rabdatori si atenti la detalii, cred ca totul poate fi redus la o propozitie simpla: o familie in sfarsit fericita!
Capul sus, si toata admiratia mea pentru asumarea acestei situatii.

adrienne12 spune:

Draga mea eu am avut aceeasi problema cu al meu baiat cind am divortat si el tot 13 ani avea. E f. greu dar nu imposibil. Nu uita ca la 13 ani ei sint inca niste copii, nu au putere de intelegere si discernamint in materie de relatiile mamei. In primul rind eu nu am vrut sa-i prezint copilului meu pe cineva decit in momentul in care am fost sigura ca am cu acel cineva o relatia f. serioasa. Nu am vrut sa-i creez imaginea unei mame care e azi cu unul miine cu altul. Fireste am avut intilniri cu diversi la care ma duceam sa vad daca poate fi vorba de vreo relatie serioasa sau nu. Cu unii ma lamuream din prima... cu altii au mai fost necesare intilniri suplimentare. Pt. asa i-am spus copilului ca ies in oras cu vreo prietena. Cind l-am gasit pe prietenul meu (i l-am prezentat dupa vreo 2 luni) i-am spus ca e un coleg de servici cu care m-am imprietenit. De fapt minciuna era pe jumatate adevarata pt. ca lucra intr-o firma vecina, in acelasi complex... Parerea mea e ca divortul in sine e destul de traumatic pt. un copil si nu am vrut sa-i mai adaug si stressul cautarii unui partener. Dar daca tu l-ai gasit si esti sigura ca el e, spune-i copilului tau ca acel om ti-e prieten, te ajuta, te intelege si ca in nici un caz nu va afecta relatia ta cu el(copilul). Fiu-meu mi-a trintit de vreo citeva ori (acum, mare fiind) ca prietenul meu n-o sa-i fie niciodata tata. I-am raspuns, si poate tu ar trebui sa clarifici asta de la bun inceput, ca nici eu nici prietenul meu nu vrem asta, caci tatal si mama sint unici. prietenul mew e prietenul meu si fiu-meu trebuie sa-l ia ca atare. Bine, fiu-meu are acum 19 ani, e golan mare. Prietenul meu le-a spus copiilor lui de mine imediat, la vreo 2 saptamini dupa ce ne-am cunoscut: m-a chemat la dinner la el acasa. Pusese omul masa festiv, copiii erau imbracati frumos, stateau smirna, de parca asteptau pe bau-bau, ce mai, facuse omul instructie cu ei. Tin minte ca ramasesem cam descumpanita atunci, intrebindu-ma de ce m-a prezentat. Ne intilnisem doar de vreo 2 ori, puteam fi o nebuna... Apoi m-a impresionat ca cei mici incercau vizibil sa-mi intre in voie... De fapt incercau sa-i faca pe plac tatui care era f. nervos si tipa la ei din te miri ce. De-asta ei m-au iubit de la inceput pt. ca taica-su devenise brusc alt om, calm, ridea... etc. Apoi copiii prietenului meu asistasera la toate evenimentele care au dus la divort, erau si ei cu nervii in pioneze. Deci vezi cum a fost la tine, pune-te in pielea copilului tau si fa in asa fel incit sa sufere cit mai putin. Parerea mea.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

Delia21 spune:

La parerile celor 2 dinaintea mea as adauga si eu ceva.Am 2 cazuri clare pe care le cunosc.

Primul caz e sora-mea care a divortat cand nepoata mea avea 4 ani si...cam la 2 ani dupa ,dandusi seama ca cel cu care se vedea de aproape un an este un om tare de treaba ,le-a facut cunostinta si au inceput sa petreaca timp impreuna toti 3.Si galusca era cat se poate de posesiva ,geloasa foc si obraznica rau de tot.Si soramea nu a renuntat la el,cu toate ca din partea fiesii,pe care din prea multa iubire nu o pedepsea,avea parte de fel de fel de surprize neplacute.Si azi sunt impreuna fericiti,pustoaiaca are 12 ani,a trebuit sa invete sa-l accepte caci n-a avut incotro si eu s-au casatorit si au o buburuza a lor de aproape un an de zile.Concluzia,copilul e foarte important,dar...si tu ai dreptu sa fi fericita ca femeie,viata ta nu s-a terminat deci nu te pedepsi singura la singuratate.Copilul azi maine se insoara,pleaca sa-si vada de viata lui ca doar nu o sa stea langa fusta ta pana la adanci batraneti si de ce sa ramai singura?DECI,refa-ti viata,ai o datorie si fata de tine nu doar fata de copil,plus ca o mami fericita e mult mai minunata si senina decat una neferitita,nu crezi?Al 2-lea caz,o prietena la fel a ramas cu un copil si desi avusese partide foarte bune,l-a ales pe cel cu care se impaca fie-sa mai bine,avea pustoaica vrea8-9 ani,desi ea nu era asa de indragostita de el,dar a mers pe ideea ca uit domnle ce mult il place fiimea si....si dupa 3-4 ani fericire s-a cam ales prafu de mariajul lor,ea a mai facut un copil ca asta,si el s-a apucat de baut si era violent si acum e divortata cu 2 copii.Deci,tu esti femeie cu capul pe umeri si experienta de viata si sa-ti alegi omul dupa gustul si inima ta ,nu dupa gura lumii sau a copilului.Parerea mea,nu dati cu pietre!

mircea42 spune:

extrem de instructive mesajele anterioare!

Laurica27 spune:

daca as fi in locul tau nu as mai sta pe ganduri!
parintii mei au divortat cand eu aveam 6 luni...mama m-a crescut singura ..nu s-a recasatorit. imi amintesc o data acnd aveam vreo 8-9 ani ca a venit de 2 ori un tip pe la noi si mama se chinuia sa ma faca sa vorbesc cu el. nu mi-a spus niciodata ce a fost, dar sunt sigura ca era o posibila relatie. stiu ca m-am purtat ingrozitor si am vorbit in 2 peri cu el si am stat de fusta mamei...abia acum imi dau seama de consecinte.
de un an sunt si eu casatorita si greul mamei abia acum a inceput. nu ma mai are nici pe mine. e atat de singura saraca..mi se rupe sufletul de ea..si cateodata imi spune si ea ca abia acum simte greul de a fi singura.
daca Doamne fereste patesc la fel stiu ce am de facut...copiii cresc si pleaca..cu tact, diplomatie si..poate autoritate..ar trebui sa iti vezi si de viata ta...gandeste-te la viitor!
cu drag, Laura

KUKI spune:

Multumesc pentu raspunsuri. Intre timp cei doi barbati din viata mea se inteleg din ce in ce mai bine si totul pare sa mearga spre bine. Am avut o perioada cand prietenul meu e din pacate departe de mine acum, copilul a fost plecat in vacanta si eu...singurica pe lume, serviciu-casa-televizor...din cand in cand cate o prietena la o cafea, care prietena se grabea ca, de...are si ea viata ei. Parca niciodata nu m-am simtit atat de "fara rost" ca in perioada asta. Si mi-am dat seama ca intr-adevar, viitorul meu asa ar putea sa arate. Si zau ca nu vreau.

Iulia, mama lui Cristi (13)

Unii cauta fericirea, altii o creeaza.

alessia105 spune:

Eu am incercat sa ii explic lui Sebi pe intelesul varstei lui ( avea aproape 5 ani, iar pana atunci eu fusesem numai singura doar amica cu tatal lui si el stia asta ,mai ales ca tatal lui avea pe altcineva ) i-am explicat cam asa .....:
asa cum si lui ii place azi de o colega si maine se duce si se joaca cu celanta colega ..asa si in viata azi poti iubi poate cineva ,iar maine poate pe altcineva ..
De asemenea l-am invata ca in viata nu e bine sa judece pe nimeni si ca atunci cand va fi mare va intelege mai bine ...
Acum il iubeste f mult pe actualul meu sot caruia ii spune "papa" si asta fara sa il oblige nimeni ....


Eu personal aveam cam varsta baitelului tau cand parinti mei au divortat si de multe ori eu o intrebam pe mama de ce nu iese si ea cu altcineva
Ideea e sa discuti f f serios cu el si sa ii explici ca si tu esti om ,nu numai mama lui si ca ai si tu dreptul la o viata a ta ...si inca un lucru f important trebuie sa ii subliniezi ca iubitul tau nu va lua locul nici in inima voastra ,nici in viata voastra a tatalui lui ci numai va fi inca o persoana draga voua care va fi alturi de voi si la bine si la greu .


PS scuze daca e scris aiurea dar tastatura e ca stapana ..cam suie



Va pupam dulce pe toate si pe toti,va dorim tot binele din lume si MULTA SANATATE!

Alessia, Benny (02.03.05) si Sebi (16.01.98)



http://community.webshots.com/user/alessia1055