Nasterea la Filantropia

Acum un an, pe 15 aprilie a nascut cumnata-mea Gina un baietel Leonard-Andrei.

Sa vedeti prin ce am trecut...

Vineri 12 aprilie, se duce Gina la control si doctorita ginecolog ii spune ca mai dureaza, nu e cazul sa se interneze. Sambata noaptea i se rupe apa si duminica pe la pranz se interneaza. Ajung in mare viteza si eu si sotia mea Flori. Gina e bine. Din cand in cand o apuca contractiile. Doctorita cu care urmeaza sa nasca ne trimite acasa. Cica mai dureaza vreo 12 ore. Am fi vrut sa ramanem cu ea, sa o incurajam, dar i se face o injectie calmanta care o va face sa doarma vreo 2 ore. O sa aiba nevoie sa fie odihnita...

Plecam acasa, stam cateva ore pe jar si ne hotaram sa ne intoarcem pe la ora 19, chiar daca doctorita ne-a spus ca mai dureaza. Fratele meu Doru era deja acolo, cu mama Ginei. Era tare impacientat. Gina avea dureri mari. Timpul trecea...Ne asteptam ca Gina sa nasca din moment in moment. Si doctorita nu era. Statea acasa. Urma sa fie anuntata de asistente cand sa vina. Problema era urmatoarea: Doctorita statea pe langa Podul Grand, nici eu si nici fratele meu nu stiam adresa, dar aveam ca punct de reper un sediu BCR.
Fratele meu stiam ca nu o sa fie in stare sa conduca fiind foarte emotiv, deci beleaua urma sa cada pe capul meu. Tot timpul aveam in cap situatia umatoare: Gina la spital aproape sa nasca, doctorita asteptand pe undeva pe langa BCR si eu navigand pe cine stie ce straduta ratacit in Micul Paris. Capac le punea la toate Metroul Usor-Basescu -nu era gata pe vremea aia si o gramada de strazi erau blocate.
Se facuse 12 noaptea si tot nu nascuse. Durerile erau mari. Mama Ginei reusise sa se "infiltreze" in salonul Ginei (nimeni nu ne lasa sa intram) si venea din cand in cand si ne spunea ca Gina e din ce in ce mai rau, la un moment dat i s-a pus si masca de oxigen.

Niste medicamente NO-Spa ar fi fost bune, dar asistentele (erau 2) nu aveau asa ceva. Suntem trimisi la farmacie sa cumparam...si era 12 noaptea. Am cautat pret de jumatate de ora o farmacie prin zona dar se pare ca nu o gaseam. Ne intoarcem. Fratele meu e disperat. Le mituieste cu cate 500000 ( cam exagerat) pe fiecare asistenta si, ca prin minune, gasesc dupa 5 minute, fiecare in alta parte, medicamentul respectiv.

E sunata doctorita. Nu vine acum, mai sta. Disperarea e mare.
Pe la ora 4 dimineata dilatatia e maxima, Gina poate naste din moment in moment. Aduceti Doctorita!!!!!!!!!
Demarez in tramba spre sediul BCR. Fratele meu ma dirijeaza. Trebuie sa o luam la stanga. Dar e interzis. O luam pe staduta de langa, care avea niste plancarde:drum in constructie! Ma strecor si accelerez...Aproape de capatul drumului niste muncitori descarcau ceva cu o macara. Abia reusesc sa trec pe linga ei-la milimetru-.
Apoi drumul e liber... Cand sa cred ca am scapat drumul e blocat de o bariera. Fratele meu se da jos si indeparteaza obstacolul. Ajungem in strada principala. Pe podul Grand se circula doar pe un singur sens, trebuie sa o iau prin stanga, sa trec pe sub pod si sa ajung la BCR.
Ma blochez pe prima straduta.Intorc cu greu, si merg pe a doua straduta care in capat se blocheaza. Agonia e si mai mare. Mai ramane o singura strada si sunt mort. Din fericire e straduta care merge pe sub pod. Ajung la BCR si o identificam pe doctorita. Plecam in viteza.
Urc pe pod pe contrasens, o iau pe cateva strazi cu interzis, depasesc viteza maxima in localitate si ajung in 5 minute la spital, intru pe poarta si debarchez doctorita la scara. Nu am mai condus in viata mea sub astfel de stres!


Urmeaza 15 minute de chin, tipetele Ginei se auzeau de afara (era la etajul 3).

Leo scoate primele tipete si toti plangem de bucurie, ne imbratisam. Pediatra ni-l arata pret de cateva secunde pe bebe. Prima mea impresie a fost ca s-a uitat la fiecare in parte studiindu-ne cu ochii lui mici de chinezoi. (seamana cu maica-sa) Si are si par in cap. Apoi e dus la camera bebeilor. Gina e bine. Fratele meu pleaca sa o conduca pe doctorita acasa. Pe drum ii da si onorariul: 3 mil. Doctorita e nemultumita replicand ca o nastere normala, pe timp de zi este 100 de dolari. Fratele meu ii mai da 500 dar ea ii refuza.

Pe drum fratele meu se rataceste la intoarcere. Niste politisti draguti la aflarea vestii il conduc pana la spital in sunet de sirena. Fratele meu face cinste...

Acum Leo a inceput sa mearga in picioare. Si unchiuletul lui nu o sa uite niciodata prin ce aventuri a venit pe lume....

Flori spune:

Sa va traiasca baietelul, sa creasca mare si sa fie sanatos. Am si eu o intrebare. Cu ce doctor a nascut la Filantropia?

Mugur spune:

Doctorita se numeste Militaru!

CameliaH spune:

Frumoasa si palpitanta povestea! De-a dreptul neplacuta faza cu doctorita. O stiu si la prima vedere inspira incredere.
Am nascut si eu la Filantropia, dar cu doctorul Marica care a venit singur cu masina lui o data la 21.30 cand m-am internat si apoi la 4,30 dimineata cand am facut operatia. Si i-am dat 100 de dolari si a fost foarte multumit (asta in februarie 2002). Si dupa aia a venit la mine in fiecare zi sa vada ce fac, chit ca am stat acolo doua luni.


Toate bune!

Adela P spune:

Ionut, sa va traiasca nepotelul, chiar ca ati trecut prin aventuri dar astea cauzate mai ales de doctorita. Dar totul e bine cand se termina cu bine.

Adela

Lacramioara spune:

si euam nascut la Filantropia, dar cu dr.Pana, si am avut parte de o nastere extraordinara, dar si de oameni cu suflet. In timpul nasterii, doctorul, ca sa ma destinda, imi cinta si imi spunea bancuri. Nastere usoara pt. toate viitoarele mamici, si sper sa nu aveti parte de evenimente neplacute.

petruta spune:

Si eu am nascut la Filantropia anul trecut cu dr. Peltecu, om blind, de treaba si echipa lui. Nu am dat nimic inainte , si am stat trei zile pina am nascut, si nu au fost comentarii la bani sau altceva.
Petruta & bb Mihai