end of the road?or not!

Se intampla ca dupa ani de casnicie(8 in cazul meu), doi oameni care nu se mai inteleg si probabil nu se mai iubesc sa divorteze.O.K.!pana aici nimic nou!Se intampla sa fie si copii la mijloc(in cazul meu 1);iarasi nimic neobisnuit,s-au mai vazut cazuri!Dar ce faci atunci cand copilul tau,care pt.tine este cel mai dulce si dragut copil din lume are un handicap de gradul 1 si toata lumea te acuza ca pe linga problemele pe care el le are deja il mai chinui si cu un posibil divort.
Asa a fost in cazul meu!Toata lumea mi-a sugerat ca oricat de nereusita si distrusa ar fi casnicia noastra, sa ramanem impreuna de dragul lui. Voi ce parere aveti?Doi oameni renunta la vietile lor si fac un compromis, sau incearca separat, sa faca ce e mai bine pt.copilul lor?
Si a doua problema,in cazul in care o sa divortam, probabil la un momentdat o sa intalnesc un alt barbat care ma va iubi(poate); dar va putea oare sa-l iubeasca si pe Andi?????????
Pupici si astept sfaturile voastre!

lena spune:

Ada eu cred ca esti o femeie si o mama curajoasa! Problemele voastre de cuplu cred ca voi le stiti cel mai bine, dar parerea mea sincera este sa faci ceea ce crezi ca te-ar face pe tine si pe copilul tau fericita, si nu ceea ce poate cred ceilalti ca te-ar face pe tine fericita, caci ei nu sunt in pielea ta si nici in sufletul tau...Cred cu certitudine ca un om integru, moral si spiritual te va iubi pe tine si pe puiul tau indiferent de handicapul lui, daca insa te va vrea doar pe tine, asta tie sunt sigura ti-ar deschide ochii asupra caracterului lui, sau poate doar intentilor lui!

Orice decizie ai lua, sa stii ca o mama fericita isi va face si puiul fericit prin insasi energia ei pozitiva!

Multa putere iti doresc
Lena

casandra spune:

Nu vreau sa te descurajez, tu stii cel mai bine care este situatia ta. In general, e destul de greu, dar nu imposibil, sa gasesti un al doilea partener care sa accepte un copil din alta relatie. Trebuie sa ai mai multe calitati decat o femeie/fata fara copil. Noul partener accepra copilul de dragul mamei. Parerea mea e ca in cazul unui copil mai special, daca vrei sa gasesti un nou partener, trebuie sa ai niste calitati exceptionale. Stiu ca pare dur ceea ce am spus, dar e o parere foarte sincera. Daca esti acum intr-un moment de cumpana, e bine sa reflectezi la toate.

Rufus spune:

In micul tau text exista multe probleme pentru viitor, dar problema ta este in prezent. De unde sa stii ce o sa-ti rezerve viitorul cand tu nu-ti rezolvi prezentul?
Nu e o solutie sa stai cu cineva impotriva dorintei tale, in ciuda spuselor celorlalti. Nu fericesti pe nimeni, asta o stii, nu?

http://community.webshots.com/user/tora97

dara spune:

Buna, Ada!
Alaltaieri, pe autobuz, venind de la serviciu (strabat tot orasul-dureaza cam o jumatate de ora, cand e aglomerat chiar mai mult-te plictisesc cu asta pentru a-ti da seama cand am avt timp sa aflu atatea...) am intalnit o doamna, trecuta de prima tinerete, care mi-a spus o poveste impresionanta. Exact in acea zi aflasa ca tatal sau are cancer la coloana si simtea probabil nevoia sa vb cu cineva strain, din afara...
Doamna avea un copil de 25 de ani, nevazator, paralizat. Baiatul se nascuse cu hidrocefalie. La 25 de ani e dezvoltat ca un copil de 10 ani. Nu stie sa vb decat rau... In fine, doamna mai are o fetita sanatoasa...
De ce iti povestesc toate astea...
Mi-a spus ca sotul a parasit-o cand copii aveau 6 si respectiv 4 ani, lasand-o singura cu doi copii, dintre care unul total si pentru totdeauna dependent de cineva.
A intalnit insa un alt barbat, un om adevarat, care a ajutat-o sa-si creasca copiii, sa mearga mai departe, care ii e alaturi si in ziua de azi... Care ii iubeste pe toti, chiar si pe copilul acela necajit (despre care medicii i-au spus ca nu va trai mai mult de un an, ba unii chiar au indemnat-o sa-l lase sa moara...).
Sunt convinsa ca doamna nu a vrut sa ma impresioneze, nu m-a mintit-era o femeie simpla dar inteligenta, imi povestea cu lacrimi in ochi... A coborat din autobuz si m-am uitat dupa dansa. O femeie intre doua varste care nu iesea in evidenta cu nimic... Si cate purta in suflet... Mi-a ramas gandul la acolo-cata putere a avut sa-si "duca crucea"-cum spunea chiar dansa.

Fa ce simti tu ca e mai bine pentru copilul tau si pentru tine! Analizeaza-te bine, pe tine si casnicia ta. Daca intr-adevar nu a mai ramas nimic, mergi mai departe! Copilul tau e copilul tau oricum ar fi-nu e un handicap pentru tine. face parte din tine si cine te va iubi cu adevarat te va iubi cu tot ce ai.

Copiii speciali au langa ei mame speciale!

Dara si Darisor http://photos.yahoo.com/dana_birtas

"Oamenii mari nu inteleg nimic, niciodata si este obositor pentru copii sa le tot explice"

Antoine de Saint Exupery - "Micul Print"

adrienne12 spune:

Draga mea acum iti vorbesc din proprie experienta. Inainte de a lua o hotarire vorbeste cu baiatul tau. Fii sigura ca intelege de ce faci pasul asta. daca el te intelege si ii arati ca esti tare, ca in felul asta nu vei mai suferi si daca nu vorbesti de rau de tatal lui (in definitiv divortul e intre tine si sot nu intre copil si tata) si il vei asigura pe copil ca tatal lui va fi tatal lui pt. tot restul vietii si ca il va mai vedea numai ca nu veti mai locui impreuna, daca ai un divort in relatii amicale si dupa divort reusiti sa cooperati de dragul copilului atunci minimizezi durerea copilului. Secretul este insa sa nu-l vorbesti urit pe sot, sa-i spui copilului ca nu e vina lui, ci sint probleme intre tine si sot care nu au alta rezolvare decit asa. In fine, succes