De ce ne batem capul si pierdem timpul cu prostii?
Sta oare in firea umana (a unora dintre noi, bineinteles, nu generalizez) sa faca "excursii" in trecutul lor mai mult sau mai putin dureros, din nou si din nou, fara a obtine nimic decat amaraciune din aceasta? Si multe alte nimicuri printre care negativismul, pesimismul, gandurile negre, lipsa de incredere in altii si in noi insine, grija pt capra vecinului etc., etc., ne macina psihicul si apoi, in timp, si trupul. Pentru ce nu ne centram asupra esentialului din viata? De ce rascolim trecutul atata si de ce din prezent alegem sa ne ocupam mai mult de ceea ce ne face rau ? Cand cel mai important este sa fim sanatosi si credinciosi, sa ne crestem copilasii si sa ne ferim de chestiile negativiste, sa ne preocupe cum sa fim corecti si buni. Nu stiu de ce, intrebarea asta ma macina de mult insa azi am citit un articol trist de tot despre un copilas si inca o data mi s-a revelat faptul ca exista atatea nenorociri pe lume incat trebuie sa ne rugam doar sa fim feriti de ele si sa ne traim viata mai altfel....nu stiu daca are sens pt voi ce am vrut sa spun, poate nu am vrut decat sa comunic ceea ce simt
va pup
lia
Raspunsuri
mt spune:
draga lia,
asa este, de ce ne batem capul cu prostii? astazi dimineata, in baie, am avut o scurta conversatie cu mine insami exact pe aceasta tema. de ce imi macin psihicul cu multe ganduri negre, de ce nu reusesc sa ma mobilizez??? de ce nu vad lucrurile frumoase din viata mea? de ce nu le apreciez? de ce ma las macinata de niste probleme, care pana la urma pot fi rezolvate?
as vrea sa le evit dar nu reusesc. parca nu reusesc sa ma mobilizez...cred ca am nevoie de niste sedinte de terapie...
chiar nu am motive reale sa ma plang: am o casnicie frumoasa, iubesc si sunt iubita, avem un copil adorabibil si sanatos, avem casa noastra de mult visata, am job-ul pe care mi-l doresc si cu toate astea...??? gasesc eu motive de depresie...
of....
va pup,
teodora
Rodica spune:
Pai credeti ca ne lasa in pace? Daca suntem multumiti si fericiti cu ce avem, intra in somaj.....
De asta trebuie sa luptam cu sentimentele de neimplinire si sa avem nadejde in Dumnezeu, sa-l lasam pe el sa ne indrume, iar cand nu ne merge bine sa avem rabdare si speranta.
o sambata frumoasa,
rodica
danna2002 spune:
cred ca necazurile de care m am lovit de copil m au facut sa inteleg ca trebuie sa ma bucur de fiecare clipa. Iar in momentul in care s=a hotarat ca este cazul sa mi se dea o palma de catre soarta....am stat dreapta si am zis Asta am va intari!...
nu ma intorc in trecut CAM niciodata..stiu ca mi ar face rau mie si mai ales persoanelor dragi mie ..stiu ca intoarcerea la o etapa trecuta cu okii de acum mi ar oferi o alta perspectiva si o alta rezolvare a respectivei situatii...si m ar face sa sufar....
intoarcerea la momentele fericite imi amarate presentul..deci nici la asta nu apelez...PUR SI SIMPLU ma bucur de prezent..de mine..de cei dragi mie..ma simt bine cu mine ...si e ok...
PS a nu se considera ca nu imi permit vacantze in trecut niciodata...dar RAR RAR RAR cand fac asta ma detasez si MA uit ca printr un binoclu...si atAT..nu ma afecteaza..STIU CA binele meu si al celor dragi mie nu se obtine prin incorsetarea mea IN TRECUT...si nici prin proiectarea mea intr un viitor plin de iluzii irealizabile...
Cred ca ceidin jurul meu ..ma vor langa ei..fara angoase si suferinte fara motive plauzibile....
andora spune:
Draga Lia, adevar graiesti....
Si eu fac la fel, dar gandurile negre vin mai mult fiindca bag in seama fiecare cuvintel al celorlalti si-l intoarc pe toate partile, apoi ma consum 5 zile analizand critica respectiva. Nu e bine, nu e intelept....
Am facut gradul I de energie radianta, am fost la curs cateva zile, am practicat ceea ce mi se spunea... Mai .. stiti cat de bine te simti daca sta cineva si-ti zice sa elimini gandurile negative si sa te obisnuiesti sa le parezi imediat ce-ti dau tarcoale? Offffff insa cursul s-a terminat si invatatura a ramas doar in cap... cateodata ma auto-pedepsesc si ma pun la respect pe mine insami pentru toti gargaunii nocivi din cap. Dar asta alterneaza cu vaicareli si lamentari de nici nu m-as mai suporta dac-as fi in locul sotului meu....
Asa ca ce e de facut? pai daca asa e omu' ce sa-i faci.. punem la suflet si ne imbolnavim de atata stres si ganduri negre si nu vedem ca viata se scurge printre un "vai ce grasa sunt" sau un "vai ce greseala am facut acum 5 ani" . A invata lectia din toate este solutia, iar puterea de a lupta pentru a repara motivele pt care ne tot dam de ceasul mortii nu o vom gasi in vaicareli ci intr-o judecata aerisita.
Ei, teorie stim cu totii, nu? cred ca de fapt am vorbit tot cu mine insami...
www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)
ana_radu spune:
Nu stiu ce sa zic si pe mine ma macina gandurile astea si am ajuns la concluzia ca daca nu sunt multumita cu viata din preznt ma intorc in trecut ca in viitor nu am curaj(putere) sa ma gandesc.
ina32 spune:
In perioadele "negre" imi amintesc despre cazurile pe care le citesc pe acest site (la Ajutor Umanitar) si-mi trece urgent. Ma gandesc la cat de chinuiti sunt parintii ai caror copii sunt intre viata si moarte, a caror viata depinde de banii pentru operatii/tratamente, si care lupta cu indarjire pana la capat. Si atunci ma gandesc ca-l manii pe D-zeu fiindca nu am motive de suparare (sau daca chiar exista sunt nesemnificative/ridicole prin comparatie).
Ina32 & Raducu (14.07.2004)
poze Raducu
ancutzathree spune:
Si eu tot asa patesc fetelor.La ora actuala nu m-as putea plange de viatza pe care o duc,am un sot bun,avem casa noastra,in mare pot sa spun ca am ce mi-am dorit insa mereu gasesc motive sa ma intristez,sa ma supar pe ceva desi stiu ca nu e bine mai ales ca sunt insarcinata si in fiecare zi imi propun sa nu ma mai gandesc la rele si totusi ma trezesc de multe ori gandindu-ma la ce nu trebuie,nu-mi pot controla gandurile,tare m-as bucura sa aiba cineva o solutie la aceasta problema.
Ancutza-gravidutza&Alex35+
Lavi spune:
ne sta in fire, sa ne complicam viata cu tot felul de lucruri care ne dauneaza, dar in asta sat si complexitatea umana, si eu pot spune ca totul merge bine, mai bine ca acum 4 anii si totusi.....ma tem, ma complic si ma inristez.
ma rog mai tot timpul pentru lunina si optimism.Asta e, cred ca speranta e capatul ce ne astepta.
Lavi