Toata viata impreuna...cu socrii!

Inainte de a va casatori v-ati intrebat cum veti trai cu socri? Daca sotul vostru nu va asculta mai mult pe mama nici pe tine, va fi ptr. todeauna fiul mamei? Poate ati avut asemenea probleme si ati reusit sa iesiti din ea, sunt sigura ca fiecare dintre noi vam asculta cu placere cum ati reusit sa castigati aceasta batalie si ati reusit sa scoateti pe sot din scutece. De multe ori totul iese pe tava dupa nunta, ce fel de soacri aveti. Inainte sunt ca doi ingerasi ca apio sa-si arate coarnele, si atunci iti vine sa te dai cu capul de pereti, dar este prea tarziu, iti ramane doar lupta care nu sti daca o vei castiga.

Poate aveti socri care sunt ca propii parinti? Buni si intelegatori care te apara pe tine nu pe propiul fiu? Cum sunt socrii de fat niste ingeri sau cati? Care este parerea voastra.

http://community.webshots.com/user/alus1
Alus+Julia

catya spune:

Alus inteleg perfect intrebarea ta.
Socrii mei nu sint nici ingeridar nici demonisint undeva asa la mijloc.Am trait si cu ei si nu zic ca mi-a fost binedar ne-am invatat unii cu altii.Acum eu sint aici si ei acolo diferentelea de gindire insa sint uriase si nu putem nicidecum sa ii schimbam

myrrha spune:

Alus,

e intr-adevar o problema in unele cazuri, caci din pacate nu iti poti alege si socrii.
In cazul meu, am stat destul de putin cu ei, nu pot spune ca a fost grozav (ma irita cind incercau sa-mi bage in cap sa il conving pe fiul lor sa faca una sau alta, ca de, eu aveam mai multa trecere ca ei) Acum am plecat din tara si desi le-am zis de nenumarate ori ca este si alegerea fiului lor (unic), inca mai au atitudinea ca le-am rapit copilul nevinovat cu farmecele mele .

Cit despre sot, n-a fost nevoie de scos din scutece, de fapt cred ca nu m-as fi maritat cu el daca era asa: il respect, ii respect de pilda devotiunea pentru bunica lui, singura pentru care regreta uneori ca a plecat, dar nu incerc sa il schimb, nici macar cu diplomatia feminina (ca tot era un subiect pe-aici) - pentru ca e pur si simplu imposibil.

Imi permit si eu o intrebare: ai socri polonezi?

Primavera spune:

Eu niciodata nu mi-am imaginat ca voi locui cu socrii,nici macar pt o scurta perioada de timp.Dar pt ca vreau sa continui scoala trebuie sa strangem bani,si chiria se imparte mai bine la mai multe persoane.
Eu am niste socrii minunati ,tineri, 42 respectiv 43 ani,foarte de treaba, sufletisti si care tin mult la mine.
Eu si cu soacra mergem impreuna la cumparaturi,avem aceleasi gusturi la haine,avem cam aceleasi interese. Socrul si cu sotul stau impreuna asteptand sa terminam plimbatul prin magazine,suparati ca femeile nu aleg asa repede ca ei.(noi trebuie sa vedem totul).
Gatim cu randul,mai mult soacra decat eu,cateodata ne facem mici cadouri. Si dupa ce o voi aduce si pe mama o sa am persoanele pe care le iubesc cel mai mult aproape.
Si sper ca mai sunt si nurori fericite!

cristiama spune:

Nu "e bine" sa stai cu socrii, nu ca e rau sa te ajute cineva la gatit, curatenie, platiti facturi, si chair ajutor material ci nu e bine pt "copil" care uneori depaseste varsta de 30 de ani si care NU ARE sansa sa se maturizeze vreodata.
Cel mai frumos cadou pe care parintii il pot face copilului este sa-l invete sa zboare si sa-l lase sa zboare.

De ce nu fac parintii asta? Pt ca viata lor isi pierde sensul in lipsa grijilor pt copii. Se trezesc fara obiectul muncii.
E dur ce spun nu? Soacra mea inca lupta sa-si ia acasa baietelul de peste 35 de ani care are o viata implinita, care are o casa a lui in care se simte bine, prieteni, o viata a lui. A, da e plecat de acasa de vre-o 5 ani.
Mie incepe sa-mi fie mila de ea: a devenit ipohondra, ia citostatice- nu n-are cancer!
Si antidepresive care ii fac rau, are mai multi psihiatri la care se duce!
Daca vre un doctor nu-i da medicamnete nu-i bun! Se duce zilnic la cate un doctor.

Cred ca ati inteles cam cum ar fi fost sa locuim impreuna!!!!
Sigur, am fi pututu sa ne si intelegem daca: eu renuntam sa am o viata a mea, vreo parere proprie la lucruri mici cum ar fi ce mananc mai intai din farfurie, ce-mi face bine si ce nu, as fi lasat-o sa ne administreze bani, ce gluma buna, nu? Si sigur am fi mers in concedii impreuna, la plimbare toti trei, etc.

Ma bucur asa de tare ca am o relatie buna cu sotul si numai cu el, nu stiu voi cum sunteti da eu nu puteam avea "sef" si acasa.

mammy2706 spune:

Eu am stat cu soacra-mea vreo trei ani inainte de casatorie (socrul meu a murit cand abia il cunoscusem pe sotul meu). E o femeie de treaba dar cam modesta si nu incearca deloc sa-si impuna autoritatea. Pt mine a fost buna chestia asta dar acum i se suie baiatul cel mic in cap (cumnatul meu). Din cauza lui am si plecat - facea fel si fel de boacane dar ea ii lua mereu apararea.
Ma rog, ea ma respecta si vorbim mult si acum - nu suntem certate. Dar am avut ocazia sa stau si cu parintii mei, maritata fiind si cu copil, si aveti cuvantul ca ma tratau atat pe mine cat si pe sotul meu ca pe niste copii, incapabili sa faca ceva bine sau sa i-a hotarari de capul lor.
In fine, e rau si cu parintii! Mai bine singuri!

mamica lui Andrei (27.06.2004)
http://community.webshots.com/user/mammy2706

roxanal spune:

mda, la inceput am stat si noi cu socrii mei, 1 an, ca strangeam banuti de casa...si a fost destul de naspa in conditiile in care ei nu sunt prea bagaciosi si destul de la locul lor..insa tot nu era prea bine..mai avea soacra-me aun obicei tare tampit si intra la orice ora din zi si din noapte in camera noastra...dar aacum au trecut toate, satm fiecare la casa lui, ba acum chiar in localitati diferite...am invatat sa spun exact ce gandesc, chiar daca asta-i deranjeaza pe ei..asta-i viata...dar in speta, ma inteleg bine cu ei..oricum nu s-au bagat niciodata intre noi, nici cand ne-am inteles bine, nici cand era sa divortam...asa ca pana ala urma, sunt de toata lauda...si ne mai ajuta si acum, trimitandu-ne de la tara mancarica buna...si cand noi am avut ceva bani din vanzarea unei garsoniere, cu mare dragoste i-am dat cadou socrului meu, de ziua lui, sa-i ajutam sa-si termine casa 1.000 de eur, chit ca banii astia ne-ar fi tare buni acum ,cand asteptam bebe2 dar..dar chiar si asa, cand n-avem acum nimic pus de-oparte, nu-mi pare rau...deci la mine...sa-mi traiasca socrii si sa le de-a Dumnezeu sanatate

Roxana Lilea,mama Mariei 4 ani si ceva

Karina spune:

Repede-repede, uite ce am gasit !

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=48063
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=27037
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24149
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=23880
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=23573
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=20860
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=169

---

Asta e parerea mea si nu trebuie sa faci ca mine .



Karina + Bogdanel

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">Ajutati-l pe Mihaita !

mamini spune:

Fara alte comentarii pot sa spun ca distanta de aici pina la ei e de 3500 km si uneori nu mi se pare destul, am stat si impreuna si a fost un factor hotaritor in decizia de a emigra.pacat ca in urma a ramas familia mea pe care o iubesc si a carei lipsa o simt in fiecare zi. dar nimeni nu le are pe toate.
M